Recunosc că nici nu m-am mai obosit să mă uit pe noile-reînnoitele proiecte de lege ale educație. Oricum toți acționează acolo sus conform vechiului proverb Câinii latră, ursul merge. și nu o să-i asculte nimeni pe oamenii de la firul ierbii și să vadă care sunt cu adevărat problemele cu care se confruntă.
Făceam însă un calcul că până la pensie mai am cel puțin 20 de ani (dacă nu cumva ne vor pensiona la 70). Așa că e timp suficient să mai prind câteva legi, căci am prins-o pe cea din 1999, pe cea din 2011, și de-acum, dacă se lansează moda, vor fi fără număr, cum spun trubadurii moderni.
Habar n-am ce se va mai schimba și dacă voi avea șansa să văd și ceva de bine. Însă acolo, pe lista ascunsă pe care tot încerc să o înalț în gând, am pus câteva liniuțe:
Homeschooling
Neapărat trebuie să se facă pași în această direcție. Mi-ar plăcea să lucrez, pe PFA, la mine la Atelier, cu 4-5 copii, în fiecare zi, o grupă suficientă de învățare atât cu cartea în față, cât și în oraș. Vrei să înveți despre animale? Îi iei de mână, zaci o zi la Antipa sau la Zoo. Iar dacă voi avea nepoți (calculez totuși că în vreo 10 ani voi trăi experiența), iar sistemul școlar va fi praf, voi putea avea grijă de ei „cu acte în regulă“.
Dar nu doar de aceea. Și părinții care acum sunt cu tolba plină de sfaturi pentru cadrele didactice și se pricep la orice trebuie să aibă șansa să o dovedească. Homeschoolingul este șansa de libertate pe care toți o așteaptă. Am scris și acum niște ani pe această temă și nu mi-am schimbat prea mult părerea. Se pricep atât de bine să fie profesori din afara clasei, că ar fi și păcat să nu primească această șansă!
Regulamentele pentru elevi
Sunt sigură că nu suntem departe de incidente cu adevărat grave în școli, căci lucrurile o iau razna. Nu mai sunt niciun fel de sancțiuni în afară de apelul timid la respect și bun-simț. Care nu există! Cum adică să ai un copil de 10 ani care terorizează o școală și să nu poți face nimic?! Cum să perseverezi în a-l ține acolo? Când vor avea drepturi și ceilalți copii? Mai ales la ultima aș vrea un răspuns!
Mergi la școală să înveți. Eu așa știu. Și trebuie să ți se creeze toate condițiile pentru această activitate. Nu trebuie să suporți tu, elev, nesimțirea, proasta creștere, tupeul, teribilismul sau orice altceva din partea celor care nu vor să învețe. Că nu îți irosești timpul tău prețios de învățare ca să vezi cum se maimuțăresc unul și altul sau își dovedesc capacitățile în orice alte domenii, cum ar fi animatori bufoni sau clovni la circ.
Este deranjat mediul de învățare? Trebuie să se pună la punct un sistem prin care elementul turbulent să fie extras, readus cu picioarele pe pământ și reintegrat cu noi obiective. Amenzi, retrogradări, orice se poate inventa. Iar pentru delicvență juvenilă – școli de corecție dacă părinții se mai declară „depășiți“ și îl mai iau pe „nu știu ce să-i fac“ în brațe. Să rezolve statul. Instituție separată, medici, psihologi, terapeuți, nu să pună în cârca profesorului de la clasă.
În ritmul acesta, școlile de cartier vor ajunge adevărate găuri negre în care ne pierdem copiii, deși îi trimitem acolo cu cele mai bune intenții. Și dacă lângă casă nu pot merge, unde să-i ducem?
Școli private cu sau fără internat
Parcă începe și la noi învățământul privat să prindă contur. Și nu vorbesc de școlile care numără în disperare elevii, calculând facturile și raportându-le la note și fericirea părinților. Mă gândesc la școli mari, capabile să ofere servicii educaționale de calitate și care pot impune limite clare. Respecți regulamentul, înveți, dacă nu – pa și la revedere, coada e lungă la ușă. Invidiez școlile gimnaziale private care au laboratoare și dotări ce oferă copiilor cu adevărat altceva.
Nu știu cât va dura până când vor apărea și la noi, în creierii munților, în zone de vis, școli cu internat, pentru cine își permite. Și își vor permite. Pentru că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să faci școala la privat nu va mai fi un moft, ci o necesitate dacă vrei să supraviețuiești. Curând mulți vor conștientiza că nici liceele „de top“ nu sunt chiar așa și că nu merită investiții fabuloase în meditații când poți, cu aceiași bani, să accesezi un astfel de program privat pentru aceleași beneficii.
Vor apărea însă curând și școli cu taxă, mai mică, un fel de semi-privat, unde vei semna un contract și vei fi obligat să îl respecți. Și aici se va strădui clasa de mijloc să își salveze copiii conștienți de importanța învățării. Va fi însă trist pentru acei copii care pot, dar care nu au părinți potenți. Ei se vor zbate în continuare în școlile de cartier, cu profesori suplinitori, demotivați, speriați de ceea ce au de înfruntat. Pe ceilalți îi vor recruta, cu oferte de nerefuzat, celelalte școli.
Restabilirea autorității profesorului
Cea din urmă liniuță pe lista din această seară, însă cea dintâi care ar trebui pusă pe lista de modificări ale sistemului: restabilirea autorității profesorului. În momentul de față, profesorii nu mai au niciun drept. Nu zic de dreptul la un salariu decent, ci la dreptul de a-și exercita meseria și de a fi tratați măcar cu respectul pentru un om care își face datoria. Educatoarele sunt tratate ca bone și femei de serviciu, dacă copilul a mâncat și e șters la fund, apoi supravegheat până își amintește părintele să îl recupereze, e perfect.
Nici învățătoarele nu stau mai bine, copiii sunt aduși uneori în clasă de la 7 dimineața, preluați cu întârziere la ora prânzului (căci nu e cazul să te grăbești, mai stă și ea la aer, socializează, până ajungi tu cu doar vreo 15 min. întârziere), iar în intervalul dintre cele două momente trebuie să facă copilul fericit, să nu-l strezeze, să nu-i impună reguli.
Ca-n povești trebuie să fie la școală!
Să se dea de trei ori peste cap și să se transforme în ce are copilul chef să vadă, să scoată cu bagheta magică toate materialele de care are nevoie la clasă, să-i crească șapte capete ca la balauri pentru a adapta lecția pentru toate nevoile speciale sau nu, eventual cu vreo opt mâini, ca Devi, zeița indiană. De vis, nu-i așa? Și dacă face și voluntariat pentru toate acestea, va fi cu siguranță criticată că putea mai mult, n-a făcut destul.
Singura notă care putea fi contestată era teza, considerată „lucrare scrisă“. Acum moda e să contești orice, inclusiv notele la oral. Nu contează că nu ai dreptul, faci scandal. Cu cât te dovedești mai amenințător, mai hotărât să mergi până în pânzele albe, cu atât o să se înmoaie mai repede profesorul și va modifica nota.
Și din momentul în care profesorilor le e frică să dea note proaste… iar evaluarea devine o glumă, ne putem lua liniștiți punți și vacanțe. La făcătura asta de școală nu are sens să mergi!
Dar va mai dura puțin până când învățământul de calitate nu va mai fi gratuit și șansa la educație va fi apreciată cu adevărat. Nu de examene suplimentare avem nevoie, ci de taxe, cu ajutorul cărora foarte mulți dintre părinți vor conștientiza de ce iese copilul pe ușă și că efortul financiar trebuie să se traducă în rezultate, nu în note.
