soseta_DACO_craciun

Șoseta, ghetuța, cizmulița sau cu ce se mai încalță Moș Nicolae

Ne-am mișcat greu cu asociația de părinți și, ca să se strângă acolo câțiva bănuți, nu e de ajuns ca doar câțiva să completeze acel complicat formular de redirecționare a impozitului. Însă și 1000 de lei dacă îi ai la dispoziție, tot găsești ce să faci cu ei.

Iarna aceasta am reușit să cumpărăm câteva accesorii pentru proiectele de Crăciun, pentru toată clasa, să încercăm și altceva decât proiecte low-cost, cu reciclate sau hârtie. Înainte de Moș Nicolae, proiectul a fost unul de sulfilat/cusut. După același model am organizat, mai demult, un atelier, pregătind din fetru șosete/cizmulițe pentru lucru manual. Acum, dacă tot erau disponibile la set, cu toate accesoriile, am avut eu mai puțin de lucru.

soseta_DACO_craciun

De ce anume ne-am lovit la școală

Întâi, de entuziasm. De câte ori avem un kit pentru proiecte, abia așteaptă. Și succesul e aproape garantat, dacă urmezi indicațiile. Apoi, cu generația aceasta am tot cusut, teoria o cam știu toți (mai lipsește dorința, în unele cazuri), mai greu este să ne folosim neuronul. Este, pentru mine, un fenomen inexplicabil. Cum să te apuci să lucrezi ceva fără să te intereseze măcar ce trebuie făcut, în ce ordine, cum arată produsul final? Lucru de mântuială, să te faci că lucrezi, numai ca să poți să te vaiți apoi că „ție nu-ți iese”.

Însăilarea celor două bucăți de fetru nu a fost treabă grea, însă începutul i-a doborât. Cum adică să legi ața la început? Cum să o faci „să nu iasă”. Sunt atât de obișnuiți să apese butonul „help”… M-am bucurat însă că, după ce le-am arătat, copleșită de numărul mare de cereri, am avut ajutoare: „Îți fac eu, am înțeles cum!”. Așa se învață… arătându-le altora.

Adăugarea vârfului și călcâiului (ceea ce clar arată că e o șosetă, deși am botezat-o în diverse moduri) a fost următoarea piatră de încercare. Dar, cu chiu cu vai, s-a trecut de ea. Finalul – apoteotic. N-am avut de lucru și i-am făcut agățătoare primului care a cerut. „Doamna, nu pot, dar vreau și eu!” … și am rezolvat, pe rând, toate proiectele.

Chichița

„Doamna, nu avem silipici la noi! Cum lipim nasturii?”

Nu aveam, că nu le-am spus să ia, deși pentru fetru și accesorii era alegerea corectă. Măcar atât au învățat până acum, să folosească tipul potrivit de adeziv în funcție de material. Și nu aveam silipici dintr-un motiv foarte întemeiat. Setul includea o bucată de bandă dublu-adezivă pentru atașasarea decorațiunilor.

La proiectele trecute m-am străduit să folosesc pătrățele dublu-adezive, ca să înțeleagă și principiul de funcționare și cumva să generalizăm, ei bine, n-a mers. Bucățica aceasta de bandă a fost momentul de coșmar. Greu, foarte greu i-au dat de cap. Mă gândesc așadar serios să o trec pe lista de materiale la viitoare proiecte, să aibă fiecare rola lui și să exersăm un pic cu ea.

La final, toată lumea era fericită, cu o decorațiune nouă pentru brăduțul de anul acesta. Din colecția de mai jos mai lipsesc câteva… prea grăbite să-și găsească loc acasă.