Așa îmi plac toate programele acestea care urmăresc învățarea prin descoperire… mai ales la noi, unde n-am mai auzit de laboratoare, experimente, materiale didactice. STEM ajunge pe românește ȘTIM (știință, tehnică, inginerie, matematică), pentru că noi ȘTIM că nu avem cu ce, nu?
Anul acesta mi-am propus să repet figura de acum cinci ani cu plantele și animalele la „colțul viu” și am cerut ajutorul părinților. Sper ca în cele din urmă să am o pereche de hamsteri și o mimoză. Și cum mă plictiseam eu pregătind materiale pentru școală, n-am de lucru și-l întreb pe goagle el ce părere are, unde găsesc eu mimoză la ghiveci, că până la Antipa n-am chef să merg să văd dacă mai au.
Și… surpriză! S-au gândit și alții să facă un ban cinstit pe seama acestei „delicate” și există kit de însămânțare și creștere a mimozelor.
Am ceva experiență cu kiturile de știință pentru copii, de regulă ies, dar să nu îți faci mari speranțe, căci sunt foarte puține semințe și șansele scad dramatic. Însă una peste alta, ar fi interesant să le creștem ca pe copiii noștri. Încă nu uit fasolea crescută din boabele pe care noi le-am recoltat din păstăile uscate, ocazie cu care au văzut și copiii cum se „recoltează” și că nu e așa ușor, iar expresia „să bați ca la fasole” are o fundamentare solidă.
Mimoza precedentă, crescută de la 2cm, a ajuns la înflorire și a trecut cu brio încercările tuturor de a o alinta. Uneori parcă înadins, cum o vedeau cu frunzele relaxate la soare, se duceau s-o întrebe de sănătate. Dar așa sensibilă cum e, a prins o vacanță și n-a mai ieșit din ea.
Răsfoind însă kiturile disponibile, mi-a sărit în ochi și „Capcana lui Venus” (link) . Ei da, ăsta chiar ar fi experiment! Însă unde găsesc eu insecte s-o hrănesc, în eventualitatea în care mi-ar și crește în ghiveci?! Oare „digeră” și muște uscate? Că aș putea vara viitoare să strâng o cutie, să le pun la păstrat.
Am închis paginile cu tristețe. Atâtea lucruri faine s-ar putea face la școală… însă mai toate costă. Microscop de jucărie am, chiar două bucăți, dar să te uiți la poze nu are niciun farmec. Unul adevărat, să pui tu țânțarul pe lamelă și să-l examinezi, acolo e adevărata descoperire.
Așa merge școala românească mai departe.
Proiectul cu hamsteri n-ar avea de ce să nu iasă. Data trecută i-am avut doi ani, copiii s-au ocupat de ei și au învățat o mulțime de lucruri, de la cât dorm și ce mănâncă, la cum vin pe lume. Asta chiar nu cred că vor uita vreodată, cum ne-a fătat hamsterul în clasă și cum se vedea apoi la puiuți tot aparatul digestiv alb prin pielea străvezie când erau alăptați.
Mai jos e ultima serie de chițăitori mici, căci am avut două, iar pe instagram îi găsiți pe toți la #hamsterscolar .
În încheiere, dacă știți (în București) persoane care își doresc să scape de o pereche de hamsteri sirieni, clasa noastră îi așteaptă! Musai sirieni, alte rase sunt prea mici și prea rapide pentru copii, nu mai risc. Vor primi toate cele necesare și vor fi și foarte învățați, căci vor asista la lecții zi de zi.
View this post on Instagram
- Elicopter din benzi de hârtie - 7 octombrie 2024
- Copaci în culori de toamnă - 3 octombrie 2024
- La clasa pregătitoare, în tonuri optimiste - 21 septembrie 2024
Mi-am adus aminte ce-a mai plantat și Luca în grădinițele lui de pe pervaz, mai mulți ani la rând, și ce-am mai urmărit cum se dezvoltă fiecare. Am cules și roadele, printre care și un gogoșar mic, mic, dar gogoșar și ce bucurie a fost. E nevoie de bani și de perseverență, consecvență și determinare iar copilul vede la tine adult această conduită, părinte ori dascăl, și te imită. Exemplul personal este cel mai solid, nu doar vorbe. Mulțumesc pentru frumoasele aduceri aminte!
Exact cum ai zis și tu, e nevoie și de bani. Deocamdată, fasolea e ieftină. 😀