text

Poate fi introducerea modulelor un început real de reformă?

Înainte de toate, țin să lămuresc un lucru: eu nu cred că reforma învățământului românesc se poate face. Acum în niciun caz, iar mai încolo – ezit să mă pronunț. Voi susține mereu că, atâta timp cât nu investești, nu ai cum să produci ceva de calitate. La noi orice încercare este pe hârtie, să nu coste. Dacă cumva e nevoie și de bani, atunci optăm pentru ce e mai ieftin sau gratis.

Nu cred că e nevoie să înșir exemple, peste tot pe unde am citit, toată lumea recunoaște că structura anului este ultima problemă pe care o avem, iar rezolvarea ei pe genunchi nu ar face decât să creeze altele. (Ce-i drept, putem s-o facem să nu fie o problemă, dar…)

Nu o să mă gândesc la teze scoase, deși acel examen de final de an pare un coșmar, încerc să fac ceva ce nu stă în natura mea: să văd partea plină a paharului: a apărut prima dată noțiunea de „modul de învățare” la nivelul întregului sistem, căci pe ici-colo funcționa.

Oare ce-ar fi dacă am regândi întreg modul de organizare al activității și am structura învățarea pe aceste unități? În așa fel încât să îi fie bine copilului, chiar dacă în spatele cortinei s-ar munci enorm.

Cum ar salva modulele materiile cu o oră pe săptămână

Nu mă aventurez la gimnaziu, dar nu va fi greu să faceți un exercițiu de imaginație după cele ce le voi schița.

Să luăm, de exemplu, clasa a patra. Avem orele de română, câte una pe zi, matematică – cam la fel. Apoi avem istoria și geografia, cu câte o oră pe săptămână, materii pe care le chinui astfel un an de zile, de nu înțelege nimeni nimic din ele. Dar dacă am alege să le facem modular? 30 de ore pe an, împărțite pe un modul de 6 săptămâni, înseamnă 5 ore pe săptămână.

Așadar, în modulul 1, elevul ar putea avea geografie în fiecare zi, pe lângă cele două ore de română și matematică. În modului doi face istoria, în modulul 3 științele, în modulul 4 civica, urmând ca orele mai relaxate, educație fizică, muzică, joc și mișcare, arte și abilități, să completeze alternativ mai multe module ca a patra oră din zi.

Nu poate primi calificativele necesare la sfârșit de modul și finalizarea acestuia cu o notă valabilă la media finală? Îmi veți spune poate că se plictisesc, eu zic că nu. Așa noțiunile se vor fixa mai bine, prin repetare zilnică. Plus că le poți așeza în așa fel încât să nu mai ajungi în impas când tu le vorbești despre puncte cardinale la istorie și ei nu știu ce-s acelea…

Module de aprofundare și module de dezvoltare

Ar mai fi o variantă, în cazul în care constați că un copil nu a asimilat un modul, în loc să îl forțezi să treacă la următorul, să reia, în funcție de rezultat, modulul respectiv, sau să acceseze un modul de consolidare și aprofundare. Elevii să aibă astfel, de-a lungul scolarității, un număr de credite/module obligatorii, iar, la nevoie, să poată rămâne în școală un an în plus pentru a finaliza toate modulele necesare.

Sau poate avem copii supradotați, care vor să opteze pentru module speciale, de dezvoltare a abilităților pe care le-au dobândit. Din cinci clase paralele, poți strânge poate 20 de elevi care să dorească module mult mai solicitante din aria științelor. Lor de ce să nu le oferim posibilitatea? Unii poate vor un opțional de dans, alții unul de fizică la nivel competițional. De ce să înveți elefantul să se suie în copac??

În învățământul primar nu ar fi o tragedie de organizare, toate orele sunt făcute (oricum) de învățător. Mai rămân însă de rezolvat problemele copiilor care nu finalizează un modul… acolo ar trebui cadru didactic separat. La nivelul gimnazial însă… ar trebui să avem acei profesori cu specializare dublă, eventual pe arie curriculară, astfel încât construirea catedrelor să fie ceva mai usor de făcut.

Și, în spiritul libertății și dreptului de a alege al elevului, orarul să se poată face personalizat, nu pentru toată clasa. Știți, ca-n filme, când vine un elev nou și i se dă orarul pe o foaie și abia așteaptă să vadă unde și cu cine va studia.

Să îndrăznim să visăm la acel gimnaziu în care, pe lângă ora zilnică de română și matematică, poți să îți alegi fizică în modulul 1, chimie în al doilea, arhitectură în al treilea și tot așa, să combini în fiecare modul 5-6 materii cu care să îți bați capul aproape două luni. Mult, puțin, nu știu. Pentru copii ar fi cu siguranță mai ușor să ai 5 teste la final de modul decât 15, cum se întâmplă când ai câte o oră din fiecare pe tot parcursul anului. Nu-mi spuneți că e imposibil, se poate! Programarea a ajuns la un asemenea nivel încât nu ar fi nicio problemă.

Finanțarea însă… e departe, e sublimă și lipsește cu desăvârșire!

Așa că, în nebunia declanșată de ultimele declarații ale ministrului, care oricum tot ca el a făcut până la urmă, îndrăznesc să sper că, pornit la vale acest bolovan, se vor mai lupta și alții cu el și îl vor îndrepta pe căi mai bune. Un lucru știu sigur, școală din ianuarie până în aprilie nu e o soluție!

text

Photo by Tara Winstead on Pexels.com