Semestrul al doilea, serios? Deja de-o lună? Tot ce fac de când a început acest semestru este să dorm pe mine. Au trecut niște săptămâni bune din semestrul al II-lea și majoritatea din clasă încă nu realizăm că trebuie să o luăm de la capăt cu un anumit lucru, mai exact, cu alergătura după note.
Un scurt rezumat pentru semestrul întâi
Dacă mă gândesc la nebunia cu dăm teze, nu dăm teze, concluzia ar fi că… am dat, până la urmă, patru teze, anunțate… Cu cât timp înainte? O lună și ceva? A fost o experiență cu palpitații. La propriu.
Fiecare dintre colegi a avut strategia lui pentru a supraviețui tezelor. Unii cafeaua, alții indiferența cauzată de faptul că sigur le iese media semestrială peste 8,50 pentru a lua bursă. Țeapă! Eu personal am încercat să învăț la fiecare teză, dar mai mult funcționam pe bomboanele gumate Sugus, pentru că încerc să nu ajung să beau trei litri de cafea pe zi. Nu că atâta zahăr ar fi mai sănătos…
E de la sine înțeles că am început maratonul de teze în forță, dar mi-a pierit cheful într-un mod drastic pe parcurs.
Nu a fost vorba că era „prea multă materie“ de învățat, se adăuga stresul în sine și organizarea pe stilul clasic românesc „las’că merge, doar să fie“. Nimeni nu a vrut să dăm lucrările în cele două săptămâni fixate special doar pentru teze, deoarece profesorii nu știau exact cine o să mai vină atunci și în ce stare. (Adică nu toți bem de rupem de Revelion, dar, vă spun sincer, să fii la școală la două zile după petrecerea de final de an a fost extrem de interesant.)
Teza la biologie a fost prima
Cred că, dacă n-ar fi fost așa, aș fi luat o notă muuuuult mai mică, pentru că la ultima teză mi-am cam băgat piciorușele, nu mai rezistam. Și ultima teză a fost la matematică, de la care am plecat și mai devreme, deoarece mi se făcuse atât de foame încât nu mai puteam să gândesc. Cred că toată clasă auzea cum îmi chiorăie mațele.
Teoretic, trebuia să fie o teză de 80 de minute, dar nimeni nu a terminat-o atât de repede, iar eu sunt destul de convinsă că am stat două ore, unii colegi și mai mult. Pentru că erau ultimele două ore din program, puteam să stăm cât vrem. Doar că noi, copilașii amărâți de la profilul de științele naturii, am înțeles că subiectul va fi făcut pentru 40 de minute și, dacă avem nevoie, mai stăm în a doua oră. Bineînțeles, ne-am înșelat.
Tezele la română și la engleză le-am dat în aceeași săptămâna cu cea la mate, ceea ce nu prea m-a deranjat, căci voiam să scap de ele odată și odată. Nu am realizat ce înseamnă două teze de 80 de minute și una cu timp nelimitat într-o săptămână… Vă spun, totuși: foarte multe pungi de Sugus.
Și, ca să fie treaba-treabă, aveam programate și două teste la alte materii în aceeași săptămână. Dar, din nou, pe mine personal nu prea mă mai interesa, eu doar voiam să scap. Și nu e ca și cum nu ni s-a oferit o alternativă… profesoarele de engleză au încercat să ne mute teza la matematică… și o variantă era să o dăm pe 23 decembrie. În afară de doi copii, restul am refuzat categoric.
Nu a fost ușor pentru nimeni
Nici pentru elevi, nici pentru profesori. Pur și simplu eram într-o criză de timp și nu suntem singura clasă care a trecut prin așa ceva… dacă am fi știut de la ÎNCEPUTUL semestrului ce ne așteaptă, ne-am fi putut pregăti mai bine.
Un părinte a făcut și scandal că, vezi Doamne, nu este normal ca odrasla din dotare să dea trei teze și două teste în aceeași săptămână. Poate nu e normal, nu mai știu ce să cred, nu am mai dat teze din primul semestru din clasa a opta și nici nu am mai avut un așa exemplar magnific pe post de ministru al educației, ca să pot să comentez ceva concret…
Mi se pare însă anormal ca tu, un părinte al unui adolescent care are propria guriță cu care poate vorbi (și 16/17 ani), să spui că „vai, puiuțul se stresează prea mult“. Trebuie să existe niște limite, până la urmă noi vorbim cu profesorii (ajung imediat la partea amuzantă din poveste).
Ce a urmat: directoarea adjunctă (sau directoarea, n-am înțeles mai exact care dintre ele) a fost spamată cu mailuri peste mailuri în legătură cu acest lucru, așa că i-a cerut profesoarei de fizică să ne amâne testul că, uite, săracii de noi… suntem prea stresați. Doar că, noi, elevii muritori de rând, nu odrasla principesei, știți când am aflat asta? Joi, fix la ora de fizică, după ce majoritatea dormisem un număr mic de ore* ca să ne pregătim pentru acel test.
*și vina noastră că învățăm doar pentru teste, dar să fim serioși, voi cum faceți/făceați?
Și asta nu e tot!
A rămas că dăm testul la fizică după vacanță… Trece „vacanța“, revenim la școală luni.
Dăm test la chimie cu ochii pe jumătate închiși, marți cineva stă acasă… suspect de covid… miercuri la școală (parcă am dat și test la biologie atunci, dormeam pe mine, nu mai știu), persoana suspectă este confirmată și joi toată clasa stă acasă. Profesoara de fizică mai că a cedat psihic. Online, e de la sine înțeles, nu aveam cum să-l dăm și se termina semestrul…
O înțelegeam și pe ea, dar, în același timp, cu ce eram noi vinovați? Marea majoritate nu am vrut să mutăm testul la fizică de la data stabilită. Iar mutarea testului a dus pur și simplu la o relație mai proastă dintre profesor și elevi, testul tot l-am dat, n-am scăpat. L-am dat în ultima miercuri din semestrul I.
Nebunia cu bursele
Mama ta de ne… dar am să încerc, totuși, să folosesc un limbaj adecvat.
În momentul în care s-a anunțat public că elevii cu media sub 9,50 nu iau bursă, a început adevărata cursă nebună pe final de semestru. În nici măcar o săptămână câțiva am încercat să ne îndreptăm cât mai multe medii, alții pur și simplu au renunțat. Noi ne făcusem calculele să avem o medie decentă, acolo, peste 9, să nu fim chiar codași pe liceu… dar schimbarea de la peste 8,50 la peste 9,50 a fost șocantă. Dar, hei, n-am învățat eu demografie la geografie? Structuri rasiale, lingvistice și ce mai era p-acolo? Am învățat!… Nu contează că am inventat o țară la testul de mărire, asta rămâne între noi.
După Revelion
Mi-a luat cam 3-4 zile să-mi revin după Revelion, mă rog, după Revelion și un sleep-over, că a fost vacanța mică… Sincer, nu știu cum au rezistat cei care au mai și băut. Mie îmi pocnea capul doar de la oboseală. La ore ne împărțeam în trei categorii: cei care dormeau pe bănci, cei care nu erau deloc în bănci (patul e mai confortabil până la urma urmei) și cei care încă aveau ceva veselie în ei. Fetele, care de obicei veneau cu machiajul impecabil, se transformaseră în niște zombie cu ditamai cearcănele, care se scurgeau la propriu pe bancă.
Revenim la cei cu veselie. Am avut și un proiect de prezentat… și colegii noștri pur și simplu nu puteau citi. Adică citeau, dar mai mult erau pe jos de râs.
Mulți încă avem o problemă să înțelegem că DA, suntem în semestrul al doilea. După acel week-end intersemestrial, m-am trezit că trebuia să fi citit deja Enigma Otiliei în „vacanță“… Imediat am aflat că vom da un test și la engleză, și la matematică și la fizică, și la română… De data asta, nu se mai lasă totul pe ultimul moment. Dar mie începe să nu prea îmi pese, pentru că tot ce vreau (și o parte din colegi aprobă) este să dorm. Eventual până la Paști, la următoarea vacanță.
În timpul liber particip ca cercetaș la activitățile Asociației ACT-RO și citesc de plăcere, ies cu prietenii și mă uit la Netflix, ca orice copil normal.
- Bucureștiul la pas: un elev la protest - 7 iunie 2023
- Sunt elev și susțin greva profesorilor! - 29 mai 2023
- Viață de elev în al doilea semestru de școală - 18 februarie 2022
Parca o aud pe fiica-mea. Este clasa a 9a si are aceiași opinie despre școală. Au transformat totul in maraton pentru a avea note cat mai repede.
Da…. mai ales acum, că nu știi când ești la școală, când ești online, cel mai bine e să „fii asigurat” pentru orice situație…