De ce trebuie să fie școala online o luptă între tabere?

Stau, mă uit și mă minunez de câte apar în online legate de școală și mi se pare că uneori batem drobul de sare în perete cu atâta zel că devine înfricoșător. De ce nu ne relaxăm puțin, să ne simplificăm viața? Și așa e vai de noi, toate ne lovesc din toate direcțiile…

Școala online. Să fim serioși, nu merge 100%, nu ne place, creează un grad ridicat de disconfort și ieșire din normal. Însă nu avem de ales. Chiar trebuie să ne ambiționăm aiurea, în loc să încercăm să obținem tot ce putem din această situație? De multe ori îi auzeam pe părinții mei – fă-o, că nu cere de mâncare. Adică, dacă efortul e minim, de ce să nu faci un lucru bine și preferi să îți bați joc?

Sunt părinte și sunt profesor. Sunt în ambele tabere. Mă doare când văd că eu mă dau peste cap pentru copiii altora și copiii mei sunt tratați în bătaie de joc. Dar îmi spun mereu că vreau să fiu eu exemplu pentru ceilalți, căci nu ai cum, muncind serios, să nu ajungi, chiar și mai târziu, la rezultate.

Materialele trimise online copiilor

E o poveste lungă cu materialele trimise online. Să faci o poză „bună“ înseamnă multe: să fie luminată toată, să nu fie mișcată, să nu fie galbenă sau neagră, să nu fie în perspectivă. Nu mai spun că o poză proastă îți mănâncă pe pâine tonerul imprimantei… Ani de zile am primit în gimnaziu teme pe whatsapp, am prelucrat poze ale paginilor în perspectivă, să le aduc în același plan, am tăiat decor și le-am luminat. O muncă nebună.

Ca profesori, le cerem copiilor să aibă caietele și cărțile îmbrăcate, să nu aibă pete de mâncare pe temă. Cam ce credeți, dragi colegi, că transmite despre fiecare dintre noi o poză făcută în silă unei pagini aruncate pe tastatură sau o imagine pixelată de nu o poți citi, darămite rezolva? Credeți-mă, aceeași lipsă de respect pe care o reproșați voi elevilor voștri!

E de bun simț când trimiți un material de învățare să o faci în așa fel încât să nu împiedice cu nimic copilul în lupta pe care o are de dat cu cerințele de pe pagină. Cât de greu e să scanezi o pagină dintr-un caiet? Da, durează mai mult decât să faci repede o fotografie la becul din cameră. Dar e ca și cum te-ai duce îmbrăcat la școală căzut din dulap față de sculat din pat. Cum vreți să învețe elevii să fie atenți la detalii, să tindă spre lucrul bine făcut, dacă exemplul pe care îl dați e că „merge și așa“?

Materiale obligatorii

Aberațiile nu se opresc aici. Faci lecții online, spui copiilor că au nevoie de X material. Să îi anunți azi și să îl ceri mâine, în condițiile în care toate librăriile au anunț pe prima pagină a site-ului că sunt întârzieri la livrare din cauza numărului mare de comenzi, mi se pare absurd. Însă… dacă tot faci online și le dai copiilor temă din acel caiet, chiar îți cade mâna să le și scanezi pagina? Ce vrei să demonstrezi cu atitudinea aceasta?? Cum poți să îl cerți că la libraria X a durat 15 zile să îi trimită comanda și a văzut când a deschis coletul că nu avea caietul pe stoc?

Verifică site-ul editurii, unii dau primele pagini gratis, dă-le linkul copiilor, ajută-i… sau nu le cere nimic cu titlu obligatoriu. Acum, serios, după ce că duc pe umeri o greutate pe care nimeni dintre noi nu a fost silit să o ducă la o asemenea vârstă, îi mai și certăm că nu se comportă impecabil?

Întâlnirile online

Credeam că e simplu, că avem nițel antrenament și deschidere. Însă cu cât plec mai mult urechea, cu atât îmi dau seama că unii suntem duși tare cu pluta pe coclauri.

Clasa e în sistem hibrid, jumătate sunt online. Un copil se îmbolnăvește și nu mai poate veni fizic la școală, însă nu este primit în grupa online pe motiv că… el are „scutire“. Doamne,iartă-mă, dar la ce nivel de prostie am ajuns? Sau de indiferență față de munca pe care o facem?? În loc să ne bucurăm, ca profesori, că un copil își dorește să învețe și vine el către noi, îl respingem?? În loc să profităm de părțile bune pe care le are școala în acest sistem hibrid, ne încăpățânăm să ne batem joc de ea?? Sunt conștientă că unii dintre cei încasează leafa ca profesori nu pot fi și numiți astfel, dar, cu ce te deranjează o astfel de situație?

Ajung să cred că ne merităm soarta și mi se pare că ar trebui să avem un sejur la balamuc, să ne tratăm un pic, să revenim un pic mai calmi și mai dornici să trecem cu bine peste toate. Dacă aveți exemple „mai bune“ ca ale mele, le puteți adăuga mai jos. În fond, și țăranul s-a întors la soția lui după ce a văzut câtă prostie e pe lume…

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , .

8 Comments

  1. Am să distribui acest articol pe unde pot că mare dreptate mai ai. Exemple sunt așa de multe că nu știu pe care să-l aleg. Poate pe cel mai proaspăt atunci când doamna de lb. română a cerut jurnal. La o grupă să fie pe caiet studențesc, la alta pe jurnal (din cele tip). Apoi a început să țipe că nu vor să facă, dar datorită net-ului prost, a întârzierilor și opintelilor pur și simplu a iesit din oră la mijlocul ei. Au rămas elevii nedumeriți. E greu, pentru toți, dar sunt unele situații aberante și dacă nu vom încerca să ne mobilizam, o luăm razna.

    • Apropo de română, aseară îmi spunea Iris ca doamna de română s-a supărat ca nu au citit cartea pe care le-a dat-o săptămâna trecută. Doar ca… Ei nu au făcut ora… Poate ca a dat-o la alta clasa de a noua și de ei a uitat. Au avut-o de citit de pe o zi pe alta. A citit-o, aștept sa văd diseară cum a fost.

      Mulțumesc pentru share!

  2. Nu ştiu dacă ,,Felicitări!” se potriveşte… Ştiu, însă, că mă simt tare bine acum, după ce am citit acest articol. Atâtea gânduri, probleme care mă măcinau de săptămâni, au fost foarte simplu şi realist expuse. Aţi scris aşa cum îndrăzneam eu doar să gândesc. Acum mă simt eliberată, de parcă eu aş fi strigat în gura mare, poate-poate aude cine trebuie. Vă mulţumesc! Sănătate, zile frumoase şi gânduri senine vă doresc!

    Cu respect,
    ,,În ordinea importanței de azi: mamă, profesor’, fidel cititor, Adela Boariu

    • Și eu sper sa ajungă „unde trebuie”, iar dacă nu cer prea mult… sa înceteze lumea sa ne mai considere niște ciudați în doua tabere, dacă sunt și profesor nu înseamnă ca nu gândesc ca un părinte. .. mi s-a întâmplat deseori sa mi se spună ca eu „nu inteleg”, asta pentru ca sunt profesor… Ba înțeleg chiar foarte bine, din păcate…

  3. Eu din cauza școlii online nu pot dormi la ora aceasta. Părinții nu știu, nu pot, nu vor să îi ajute să se conecteze. Nici explicațiile mele, nici ale părinților ce au reușit, nici cele mai simple tutoriale nu i-au ajutat. Din nefericire după aceste 3 zile online urmează încă 14 iar pe mine mă apucă plânsul când mă gândesc că fac orele cu 5, 6 copii. Sunt convinsă că nici părinții nu pot dormi acum de grija asta…

    • Patru dimineața… Cu siguranță nici ei nu dorm. Poate că ar trebui să le explicăm politicos că o lecție făcută online se consideră materie predată și dacă ai lipsit, trebuie recuperată. Cum? Problema lor, se spune că Dumnezeu îți dă, nu-ți bagă în traistă. Am bunăvoiță, îți explic, dar… posmagii nu-s „muieți”? Consider că datoria mea este față de copiii prezenți care nu înțeleg, nu față de cei care absentează din orice motive, mai justificate sau nu.

  4. Felicitări pentru articol.
    Pentru doamna Raluca: nu vreau sa scuz părinții, dar unii chiar nu se pricep, altora le e frica sa umble la calculator. Eu, deși sunt părinte, i-am sunat pe parintii care nu se puteau conecta sa ii indrum sa se logheze.
    In plus unii copii sunt singuri acasă, părinții sunt la serviciu, nu are cine sa ii ajute.

    • 🙂 Mulțumesc!

      Trebuie însă ca și respectivul părinte să vrea… să ceară ajutor. Sunt destui care îl iau pe „Nu“ în brațe și gata, au rezolvat-o.
      Cât despre cei singurei acasă… Aici chiar e cumplit când vor și nu prea ai cum să îi asiști.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente