Pentru hibrid ne-am împărțit în două grupe, cum am spus deja săptămâna trecută. Grupa 1 a mers în prima săptămână la școală, iar în a doua a stat acasă. Distracție și mai mare cu noul sistem de învățare online…
Pe scurt:
Luni. La religie am înțeles că nu s-au putut conecta. Eu nu particip, așa că nu este treaba mea. La TIC nu prea se auzea, iar profesoara dicta în draci și schimba slide-urile la fel de repede; la matematică nu a venit profesorul (o problemă cu orarul, se pare). La fizică a fost distracție maximă: profesoara ne întreabă pe toți dacă am înțeles, din online a răspuns o fată cu un da mai timid, iar profesoara s-a apropiat de monitor și ne-a spus că fețele noastre spun tot, așa că ne-a mai explicat o dată. Ora de română mi-a plăcut foarte mult, sincer mi s-a părut că am răspuns mai mult cei din online.
Ce nu înțeleg eu este de ce profesorii ne lasă cu camera înspre catedră și fereastră în loc să ne lase să-i privim pe coleguții noștri dragi. Le-am recunoscut după voce pe două fete din a doua grupă, Mi. și R., dar atât. Cam asta este interacțiunea dintre cele două grupe… Bine, oricum mai vorbim și pe grupulețul de whatsapp, dar nu prea poți să o consideri ca „socializare”.
Marți. Mai mulți profesori au impresia că noi, cei de acasă, nu vrem să participăm la ore și că nu ne interesează. De exemplu, profesoara de biologie a intrat în forță cu ascultare la cei din online (celor din clasă nu le-a adresat nicio întrebare). Nu am înțeles de ce ne-a întrebat despre personalități importante în biologie (nici nu mi-am dat seama că trebuie să notez așa ceva), dar mă bucur că nu m-a „ascultat“ pe mine. A, și conexiunea mea la internet a avut puțină pică pe profa, a trebuit să reintru în meeting de cel puțin patru ori, iar de două ori mi s-a întrerupt fix când răspundeam. La ultima oră am descoperit un lucru… pot face printscreen la slide-uri (am fost nevoită, din cauza maratonului în care se credea profesoara, căci nu apucam să scriu).
Miercuri și joi. Am reușit să ne conectăm la toate orele cu chiu, cu vai, un coleg din clasă a ajutat profesorul cu zoom-ul și ne-a și făcut cu mâna. Am descoperit că nu putem ieși la tablă… Chiar dacă avem tablă smart și teoretic putem scrie pe ea, ar trebui s-o facem cu mouse-ul. Dacă eu scriu hieroglife cu pixul, cu mouse-ul nici nu vreau să mă gândesc…
Vineri. Cea mai tare zi dintre toate… din cauza alegerilor, profesorii au predat de la ei de acasă. Profesorul de matematică a încercat să ne scrie pe un flipchart, dar la o imagine cam pixelată și o lumină mai slabă în cameră (care de asemenea se reflecta în foaie)… nu prea se vedea. După o mică discuție pe grupul clasei, un coleg i-a spus că nu se vede bine. Ce-a urmat? O serie de „mai sus“, „mai jos“, „mai la stânga“. Ce oră interactivă de matematică!
La ora de muzică a fost la fel de interesant. Din fericire nu am cântat, doar am spus cam ce simbolizează un cântec împreună cu alți colegi. Unul dintre cei care aveau aproape mereu camera și microfonul oprit a fost întrebat dacă a fost vreun cuvânt pe care nu l-a înțeles, a răspuns că nu, apoi a fost întrebat ce înseamnă ciocoi. Dacă nu știați, e ceva asemănător cu ciocănitoarea…
Concluzii
O să încep cu părțile bune. Am vorbit mai mult ca oricând cu cei din grupa mea, căci până ne conectau trebuia să facem și noi ceva. De asemenea Ș. și M. m-au salvat de la o zi plictisitoare de școală, ne-am dat chiar și mesaje vocale, am râs până a început să mă doară burta. Bineînțeles, nu am vorbit (foarte mult) în timpul orelor, un mesaj-două acolo, să mai destindem atmosfera.
Am ajuns să ne cunoaștem mai bine între noi și am realizat ce colegi mișto am. Acum mai trebuie să-mi cunosc și cealaltă jumătate din clasă.
Nu mai mor de cald, este mult mai lejer fără mască. Și nu mai trebuie să stau să-mi asortez pantalonii cu bluza, pot sta în cei de pijama.
Părțile rele: se pierde conexiunea, profesorii se mai depărtează de microfon și nu se aude, avem dificultăți la sharescreen. Puțini stăm cu camera pornită, așa că ai mei colegi au devenit niște ecrane negre. Mi-am ținut camera pornită mai mereu, iar cei care în mod normal o aveau închisă o mai deschideau când li se cerea. Sunt destul de sigură că nu toți cei care sunt în meeting conectați sunt aici și cu mintea.
Nu putem ridica mâna pentru a răspunde, adică putem, dar nu știu cum ar trebui un profesor să se uite și la cei de acasă și la cei din clasă. Așa că ori vorbești, ori rămâi mut acolo.
Uneori nu aveam timp de pauză pentru ne chinuiam să ne conectăm.
Am prea multe elemente în jur care îmi distrag atenția, de fapt unul: fratele meu. În primul rând, împărțim aceeași cameră, iar el nu vrea să se mute în sufragerie (cu argumentul că este și camera lui). Râde la orele mele, a râs mai ales la franceză. Când vorbește la telefon, eu nu mai pot să răspund sau să pun întrebări la oră pentru că vorbește el. În final am ajuns la o înțelegere, a observat vineri că și el are nevoie de liniște la orele lui online.
Majoritatea profesorilor interacționează cu toți elevii, dar avem câțiva care zici că după ce ne conectează uită de noi. Când au întrebat dacă totul este clar, iar cei din online am spus nu, nu prea, profesorul și-a continuat liniștit lecția.
După ziua de vineri am realizat că orele online se pot desfășura cât timp profesorii au cu ce.
Să închei cu o scurtă întâmplare amuzantă. La ora de fizică i-am dat mesaj lui Ș., dacă noi nu am putea „ieși“ la tablă dacă avem mousepad, referindu-mă de fapt la tableta grafică a mamei. În momentul în care mi-a explicat ce este de fapt mousepad-ul și că nu mă ajută la nimic, m-a bufnit râsul, a trebuit să-mi opresc câteva minute camera, dar mi-am revenit.
În final, poate o să spuneți că nu-mi convine nimic. În clasă nu e bine, dar acasă e mai acceptabil; dacă am fi toți conectați online sau toți în clasă, ei, atunci ar fi ceva ce mi-ar conveni. La școală suntem prizonieri, iar acasă suntem niște surzi.
P.S: Profu’ de sport tocmai ne-a anunțat că la ora lui o să facem dans, atât cei de la școală, cât și cei de acasă. Voi cum desfășurați ora de sport?
- Și a trecut bacalaureatul! - 9 iulie 2024
- Bucureștiul la pas: un elev la protest - 7 iunie 2023
- Sunt elev și susțin greva profesorilor! - 29 mai 2023
Parca o aud pe fiica-mea….
Am si eu o intamplare amuzanta, apropo de colegi „haiosi”.
Eram la ora de lectura, acum vreo 30 de ani. Citeam ceva text si invatatoarea a intrebat ce insemna „ínvalid”. Una dintre colege, foarte sigura pe ea a raspuns ….om cu valiza in mana.
Iti dai seama cam ce a fost in clasa …..
😀 Îmi imaginez… probabil ca la noi.
Mulțumesc pentru comentariu!
Draga mea, îmi place mult să citesc ceea ce scrii și, cumva, să văd unde există și dacă există similitudini cu ceea ce se petrece la orele lui Luca. El a fost în prima săptămână acasă și nu a făcut nimic pentru că nu exista o conexiune la vreo platformă. În săptămâna doi a mers la școală, doar câteva ore pe zi, pentru că restul le fac online. Teoretic, pentru că numai în ultima zi din săptămână, adică vineri, au putut intra și atunci trei ore. Nu există nici o rutină, ceva interacțiune doar și aceea nu cu toți copiii pentru că nu sunt prezenți. O altă chestie care mă irită este aceea a ecranelor negre, pentru că ai lui colegi nu deschid camerele nu mai spun de microfoane. Consider o lipsă de respect acest fapt, pentru că nimănui nu-i place să vorbească la pereți. Ceea ce se petrece la clasă nu se vede în online pentru că nu există un suport tehnic care să permită asta. Nu știu ce va urma, dar nu sunt foarte optimistă. Nu suntem pregătiți pentru așa mod de interacțiune iar aceste lacune se vor tot aduna nu știu până când și unde. Rămânem doar cu ceea ce facem acasă. Spor!
Bună! Cel mai greu este pentru clasele noi formate (a V-a, a IX a)… mă gândesc cum va decurge situația și nu-mi place. S-ar putea să-mi cunosc față în față toți colegii de-abia la final de an și nu cred că doar eu. În legătură cu învățatul pe cont propriu, încerc să o văd ca pe o oportunitate: nu mai suntem forțați să tocim, putem învăța cum ne place, dar trebuie (din păcate) să o facem singuri. Sistemul hibrid nu a fost gândit pentru școlile noastre, ale noastre școli la care de-abia stau închise ușile la toaletă! Ce să mai vorbim despre sprijin tehnic…