Dragă minister, mie mi-a ajuns!

E vacanță. Nu vreau să mai văd și să mai aud nimic, cel puțin o perioadă. Vreau să mă gândesc liniștită la strategia de urmat pentru anul viitor, cu clasa întâi. Vreau să mă gândesc intens la varianta în care îi am pe toți în clasă, sala mea mare, caldă și luminoasă! Azinoapte i-am visat, nimic special, așa cum îi știam, mai liniștiți sau nu, alergând prin clasă, fără măști, băgând mâinile murdare prin toate orificiile feței. Culmea e că mă vedeam și pe mine, prăbușită la catedră, spunându-mi că e prea mult, nu îi pot opri… Dimineață am zgândărit mult cu lingura bolul de cereale, visul era atât de real. Și acum, serios, eu ce ar trebui să fac?! Pentru că singurul mod în care ai putea să controlezi 100% „situația“ e să le pui zgardă cu șocuri electrice, cum ies din perimetru – zzzzzzz – și trec la loc. Dar asta e deja dresură, nu educație.

Am însă încredere în copii. Majoritatea sunt copii inteligenți, care, sunt sigură, vor urma regulile, oricât de greu va fi. Le dăm bulinuțe, promitem luna de pe cer (tot dresură, dar ceva mai plăcută), ne facem frate cu dracul și trecem puntea. Și toate ar fi bune și frumoase dacă suntem toți prezenți.

Însă scenariile iau din ce în ce mai mult în calcul varianta de prezență mixtă, online și offline. M-am gândit mult și am decis: eu nu mai vreau să susțin, sub nicio formă, planurile aberante ale unor oameni care nu înțeleg că ceea ce propun ei trebuie să funcționeze și la Cucuieții-din-Deal, și în Buricul-Târgului.

În primul rând, nu vreau să îmi mai folosesc resursele proprii pentru actul educațional. Ei la minister nu se duc cu pixuri și hârtie igienică de-acasă, nu? Eu de ce să mă duc? Nu vreau să îmi car, zi de zi, laptopul cel nou la școală, căci nu am mașină la scară, schimb două autobuze… De ce să mi-l stric? Calculatorul vechi pe care l-am dus la școală are un mare atu: pornește! Reușesc să rulez prezentările făcute acasă sau vreun filmuleț salvat de pe youtube, căci în clasă netul e atât de prost (stick digi, personal, dar e zonă cu acoperire slabă) încât nu pot da play online. Cu asemenea resurse, eu ar trebui să transmit live, să urmăresc și copiii de acasă, să pună și ei întrebări?! Nici nu vreau să mă gândesc, tehnic, ce țeavă de net ar trebui să avem pentru a susține, simultan, conferințele a 20 de clase cel puțin – deși în localul meu, dimineața, sunt doar 5…

Apoi, ministerul vrea ca eu la clasă să fiu un fel de roboteacher, probabil să am pe umăr cameră web, în așa fel încât cei de acasă să poată vedea tabla când scriu. Asta dacă nu cumva îmi dă o cască cu proiecție holografică, să îi văd și pe cei conectați… Și când eu mă plimb și mă uit în caietele celorlalți ori le țin mâna să scrie… ei ce să vadă?! Sau să am cameră fixă, să o tot mut: ba pe tablă, ba la mine când explic, ba pe o plansă sau pe prezentarea de pe ecranul de proiecție… Serios?? Un platou de filmare unde un singur om e și actor, și regizor, și manager de proiect? O să-mi desenez pe parchet o bulină roșie, ca la conferințele TED, din care să nu ies, ca să rămân în cadru? Ce glumă proastă e asta, ce bătaie de joc?

Mai am așa, o curiozitate… dacă nu merge netul, nu reușesc să pornesc aplicația, eu ce fac cu lecția? Cu copiii din clasă? Îmi văd, mai departe, de program, nu? Că doar n-o să pierd vremea că nu merge rețeaua… Însă m-am hotărât: nu duc nimic de acasă la școală! Nici laptopul, la care țin ca la ochii din cap, căci știu cât m-a „costat“, nici proaspăt achiziționata cameră web HD, nici microfon, nici căști, nici nimic! Dacă se fac planuri, să se facă pe bugetele lor! Și fraieri suntem toți cei care vom accepta să ducem în spate, așa cum o facem de ani de zile, sistemul ăsta părădit.

Și nu vorbesc doar ca profesor, vorbesc și ca părinte, ăla care a „donat“ la două rânduri de jaluzele până când a spus Ajunge! Sufăr și alături de părinții clasei mele, căci știu ce efort înseamnă să susțină o imprimantă color pentru a le da copiilor o alternativă. Și nu numai asta… toți părinții care știu să tragă aer în piept și să accepte sacrificiul. Însă la un moment dat e timpul să spui stop. Ministerul probabil face calcule că noi, ăștia de la oraș, avem di tăte, și nouă nu trebuie să ne mai dea nimic, mai au doar de rezolvat problema accesului elevilor din rural. Ei bine, dacă ei vor să folosească statistica din luna mai, cu ce device are fiecare participant direct la actul educațional, să se mai gândească. Socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg!

Ca părinte, îmi susțin copiii, deși dacă faci învățământ obligatoriu online nu văd de ce să îi discriminezi tocmai pe ai mei. Dar ca profesor refuz să te mai las, dragă minister, să îți bați joc de mine. Să vedem dacă, fără ajutorul meu și al altora ca mine mai ești capabil să te bați cu pumnul în piept că trei sferturi dintre elevi participă cu succes la lecțiile online. Cine le mai susține?! Și cu ce?!

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , .

12 Comments

  1. Care trei sferturi participă la lecțiile online? Așa le-a ieșit lor la numărătoare?
    Până nu se va mai diminua minciuna și documentele trimise nu vor mai fi false nu se va schimba nimic. E la fel cu raportarea de producție pe hectar, la cincinal, cum era pe vremuri. Pe hârtie holde nesfârșite, în realitate hambarele goale.

    • Iți dai seama că în ăștia 3/4 intră și cei care trimiteau o poză pe whatsapp și considerau că au făcut lecția, da?
      Paralela ta cu producția la hectar e perfectă. Țin minte că am prins când eram mică o discuție în sat, după revoluție. Povestea un nene prin ce trecea el când trebuia să se ducă la județ să raporteze producția. Completa… nu era bine, îl dădeau afară, să se mai „gândească”. Oamenii nu puneau ei cifrele… nu, tu trebuia singur să îți sapi groapa. Și zicea că ei scoteau 600kg, dar dacă nu raportai minim de trei ori pe-atât nu plecai de-acolo. Și… o treime din raportări se ducea la export… „restul” o mâncam noi.
      Revenind la oile noastre online, dacă am fi pus prezențe pe bune, am avut jumătate de clasă cu prezentă peste 90% la întâlnirile live, restul doar sporadic. În ceea ce privește celelalte sarcini, doar câțiva copii au rezolvat mai mult de trei sferturi din ele, o treime încadrându-se sub 20%, adică mai nimic. Deci… vorba ta…

    • Ok, și ce propuneți totuși având în vedere circumstanțele excepționale in care ne aflam?!?! Ca și cadru didactic, eu personal, ma voi conforma cerințelor! Dar ca părinte… de școlar… aici e buba cea mare! E un virus nou, nu se știe mare lucru despre el, nu se știe dacă nu va rămâne in corp și se va reactiva periodic, ca herpesul, de ex! Sau poate fi și mai rău, sa fie un virus de tipul Epstein- Barr, și in timp sa provoace probleme urâte! Eu nu sunt dispusă sa- mi asum asemenea riscuri! Nu pentru copilul meu! Dacă ministerul va da posibilitatea părinților sa aleagă, eu una, clar voi alege online pentru al meu!

    • Ca părinte nu pot să aleg obiectiv. Clasa a IX-a și clasa a XI-a, consider că pot învăța și de acasă dacă vor, sunt capabili să pună întrebări, să se autoevalueze, au o disciplină a muncii formată.
      Ca profesor, aștept să primesc „directivele și scenariile”, apoi să mă străduiesc ca în limitele lor să fac ce e mai bine. Însă dacă cineva va decide ca eu să fac învățarea scrierii de mână printr-un ecran cu copii de 7 ani, să îmi spună, metodic, și cum, căci nu am nicio idee care să îmi garanteze rezultatul.
      Soluția ar fi să gândească soluțiile punctual, nu global. Să legifereze rapid homeschoolingul, sunt mulți părinți care pot sau care își permit să îl acceseze în condiții de criză. Da, e o variantă de „scapă cine poate”. Nu înțeleg însă de ce trebuie să închidem școlile mici din sat, unde oricum copiii stau împreună pe uliță, iar doamna îi vizitează cu fișele…
      Dar ăstora de sus le e frică și să ia o decizie, dar și să o delege.

  2. Iti multumesc pentru articolele de genul asta! Imi dai incredere ca decizia de a face homeschooling cu ei inca un an e cea mai buna!
    Doamne ajuta ca nu m-am angajat inca! Acum sunt chiar recunoscatoare pentru asta.

    • Dacă poți face tu homeschooling e cea mai bună soluție. Pentru cei care își permit, angajarea unui profesor, pentru 2-3 copii, acasă, iar ar fi o soluție pentru o învățare reală. Mie îmi e clar că ce urmează e praf în ochi și ultimul lucru de care le pasă e calitatea învățării.

  3. Pentru prima data am citit ceva cu cap si coada. Din pacate ai facut o radiografie perfecta a invatamantului sufocat de decizii care mai de care mai greșite. Cu toții am obosit parinti, elevi, profesori sa asteptam o gura de oxigen din partea lor! Cand vom inceta sa existăm din donatii , atunci vom avea invatamant de calitate, pentru ca abia atunci vom avea parte de RESPECT. Si eu refuz sa ma mai conformez!

    • Ținând cont că nu reușesc să scriu articole scurte, apreciez răbdarea până la capăt!
      Ai dreptate, trăitul din donații nu e o soluție, căci unii primesc, unii nu. Și șansele ar trebui să fie egale pentru toți.

  4. Corect spus ! Dar pe cine lași acasă , pe cine in clasa ? Dar doamna ? Sta 12 ore la școală ? Iar materialele folosite pentru online ar trebui tuturor , nu doar celor cu venituri mici, pentru că salariile unor părinți nu ajung și pentru laptop, telefon, tableta necesare activității. Aveți mare dreptate. 👍👏

    • Nu lasi pe nimeni „acasa”, ii chemi alternativ…
      Doamna nu poate sta 12 ore la școală 😀 , că ar trebui plătită la ore suplimentare și… e exclus total atentatul la buget, nu? Era soluția cea mai simplă, micșorarea claselor, profesori suplimentari, școli noi…

Dă-i un răspuns lui Kevy Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente