Părintele și temele online

Încerc să schimb un pic papucii și să pun cap la cap toate problemele pe care le-am strâns de la colegele mele. Ca să fie clar de la început, tot ceea ce veți citi mai jos sunt rugăminți, poate un apel la empatie, de la profesori care chiar muncesc, nu joacă într-o piesă ieftină de teatru online „Ne facem că muncim“. Cele mai multe dorințe sunt legate de modul cum primesc temele…

Există două tipuri de teme: cele pe care le apreciezi global, cum ar fi temele la arte, unde privești poza și formulezi o opinie, dar nu ai intervenție pe imagine, și cele la care trebuie să corectezi detaliat, dacă nu forma literelor, căci mouse-ul nu e prea prietenos, măcar să pui un punct la sfârșit de propoziție, să adaugi o literă înghițită de foame, să bifezi un rezultat corect. Ei bine, aceste teme sunt cel mai dificil de corectat.

Am văzut mai multe variante, unele mai muncite ca altele.

  1. Profesorul dădea ca feedback o „erată”, ca la cărțile tipărite, dacă ați văzut vreodată. Dragă Copil, vezi că pe rândul 4, la cuvântul „masă”, ai mâncat litera „c”. Copilul ia caietul și corectează greșelile. Imaginați-vă cât e de lungă o asemenea listă la un copil neatent, ce înseamnă ca muncă a profesorului în acest stil o pagină care la final va arăta ca însângerată, dacă corectezi cu roșu, sau primăvară cu verde crud, dacă corectezi cu verde. O muncă de Sisif, iar dacă aveți profesori care au făcut asta, sper să îi apreciați cum se cuvine!
  2. Profesorul corectează pe poză. Cei mai mulți deschid pozele pe calculator în Paint, căci atâta au și știu, și se străduiesc cât pot să marcheze acolo unde e cazul de adăugat o literă, de refăcut calculul, de stabilit o relație. Cu poza corectată în față, pe ecran, e necesar ca copilul, și nu părintele, să caute la rândul lui să corecteze pe caiet. La ce folosește? În primul rând că el conștientizează greșeala, înțelege ce nu a fost bine și îndreaptă, cu mâna lui, rezultatul. Este poate cea mai eficientă învățare.
  3. Profesorul dă, odată cu tema, o rezolvare model. Copilul se corectează singur, comparând ceea ce a rezolvat cu ceea ce ar trebui să fie. Este și mai recomandată decât cea de la punctul 2, căci este și mai solicitat să își evalueze munca.

Și, de ce să nu spun, am auzit (de la elevi) și de teme trimise și despre care nu au mai auzit nimic, nici că sunt bine, nici că nu… Eu la acestea aș insista să primesc feedback.

Revenind, dacă tot se chinuie profesorul să descifreze tema literă cu literă, există câteva reguli ale fotografiei de care ar trebui să țineți cont, dacă vreți să arătați respect muncii pe care omul aflat de cealaltă parte a ecranului o depune. E ca și cum ai da la școală un caiet șifonat și pătat cu mâncare, dacă nu le respecți cât de cât.

  • poza trebuie să fie făcută la lumină, preferabil la lumina zilei, de deasupra. Dacă tu trimiți poza în perspectivă, profesorul ce face? O citește ca pe genericul de la „Războiul stelelor“??
  • încearcă să apropii telefonul cât poți de mult de pagină, dar să rămână întreagă. Nu o fotografia de la doi metri, că atunci când dă bietul profesor zoom nu mai citește nimic pe ea. Și nu uita să focalizezi și să nu miști mâna… Încadrează în ecran exact ceea ce vrei să trimiți. Verifică poza apoi dacă e întreagă și se vede bine.
  • încearcă să nu ai umbre pe pagină. Textul întunecat nu se citeștește…

Dacă omul acela te roagă să îi trimiți într-un anumit mod materialele, nu îl lua în brațe pe „eu nu știu altfel”. Caută, întreabă ceilalți părinți ei cum fac, roagă pe cineva să te ajute. Nici profesorul nu știe mai multe, nici pe el nu l-a învățat nimeni, a stat nopți să caute și să vadă cum se fac diverse lucruri și de cele mai multe ori a întrebat la rândul lui… Și dacă el nu se descurcă cu ce îi trimiți tu… copilul tău e cel care pierde, nu el. E interesul tău să îl ajuți să îți dea feedback.

Dacă trimiți temele doar ca să îi arunci în ochi că „ai făcut“, mai bine îi dai block și nu-i trimiți nimic. Până la urmă copilul se va întoarce la școală și îl va ajuta cum poate… dar nu trimite doar ca să fie. O fi obligatorie școala online, dar nu te obligă nimeni să „ai net“.

Și, în încheiere, ultima categorie: temele făcute de părinți. Nu vă mai furați singuri căciula. Dacă omul cere tema și copilul nu are chef, iar tu nu îl convingi să și-o facă, spune-i cinstit: azi nu și-a făcut-o. Recunoaște că nu poți ajunge la copilul tău să apeși acele butoane care să îl determine să conștientizeze că pentru el învață, nu pentru tine și nu pentru profesor.

Ce motiv cretin poți avea să scrii tu tema copilului și să o trimiți profesorului?

Să bifezi pe o listă? Asta vrei să fie copilul tău, un fals? Crăpi în piele de mândrie dacă cumva omul nu se prinde (slabe șanse!) și spune Bravo, Gigeluș, sunt tare mândră de tine azi, te-ai concentrat și nu ai mai greșit! Serios? Dacă te-ai simțit bine, ai o problemă.

Avantajul minunat al lucrului online e că poți primi feedback în privat. Fii cinstit cu profesorul, spune clar dacă ai intervenit, cât și de ce, să aibă și el o imagine corectă a ceea ce se întâmplă acasă cu copilul, pentru că tu ești acum „ochii lui“. La școală îl vezi că se fâțâie pe scaun, că scrie cinci semne într-o oră, că se plictisește repede. Normal că acum, dacă tema vine scrisă frumos, intră omul la idei… Și de cele mai multe ori se gândește că minunile există, că s-a liniștit copilul, că a înțeles, că… e de bine! Pentru că are încredere în tine că ești un om cinstit…

Dacă tot strigăm atât că vrem să se schimbe lucrurile și vedem că nu se schimbă de sus în jos, hai să încercăm invers, prin a fi cinstiți, corecți, întâi cu noi înșine, apoi cu ceilalți.

PS: dacă ești părinte și ai un profesor care se chinuie să corecteze temele cu adevărat, dă share articolului… nu se știe cui îi e de ajutor, poate oamenii sunt bine intenționați, doar că nu și-au dat seama că e o problemă. Și poate profesorului îi e jenă să spună că nu e ok… Da, sunt și astfel de oameni…

Cristina H.
Posted in De-ale casei, De-ale școlii and tagged , , , .

4 Comments

  1. Minunat!
    Oricum l-aș fi dat mai departe – pe articol – că e bine de împrăștiat ceva din care se învață.
    Însă, ca părinte, am și eu niște întrebări punctuale:
    – dacă profesorul trimite un mail care nu se deschide?
    – dacă tot un profesor, altul nu neapărat același, trimite fotografii care nu se pot printa și nici
    descifra nici cu zoom, lupa ori alt mijloc de mărire?
    – dacă copilul nu primește nici un feed-back pe tema care i-a fost cerută?
    – dacă profesorul cheamă copilul la întâlnire și el (dascălul) nu vine?
    Și mai sunt atât de mulți de dacă.
    Departe de mine de a denigra tagma profesorilor însă numărul impostorilor de la catedră a depășit limita suportabilității. Poate că această molimă va ordona altfel lucrurile, reușind și noi să ajungem pe linia de plutire.
    Nu, nu sunt pesimistă, departe de mine acest sentiment, dar lupta care se dă între cei aflați de-o parte și alta a catedrei a devenit una de uzură, adevărul fiind undeva așezat pe catedră, adică la mijloc.
    Respect pentru munca și devotamentul tău de dascăl cu har!

    • Comunicarea ar trebui să funcționeze în ambele sensuri, identic, cu aceeași bunăvoință. Nici pe profesori nu i-a învățat nimeni, crede-mă. Am colege care văd aici pe site ceva și mă întreabă cum am făcut… Toate întrebările tale țin de calitatea omului și deschiderea lui pentru „lucrul bine făcut”.
      De exemplu, mi-am cumpărat scanner. Nu mi se pare normal să le trimit copiilor poze făcute cu telefonul ale unui material. Tot gimnaziul Iris a primit astfel de teme, iarc ca să i le printez, întâi le editam (în primul rând ca să nu consum aiurea tonnerul imprimantei!). Și cu tot talentul și programele pe care le am instalate, tot nu reușeam să scot la un nivel decent pentru ochi tema de rezolvat. Însă era ceva mai bine decât să stea cu ea pe ecran să o rezolve de pe telefon.
      Câți profesori au scanner acasă?? Că tot a făcut onor ministerul sondaj de pe ce ne conectăm și lucrăm cu elevii, abia aștept să dea datele!

      Feedback: de aceea ador lucrul pe platformă, oricare ar fi ea. Ai mei sunt mici, nu au nici măcar calificative, dar dau la întâmplare un număr de puncte fiecarei teme. Așa, când o văd și decid că e ok, i le trec și returnez tema. Când s-a stăduit și se vede efortul, are un bonus sau laude, când e prea puțin, nu le ia toate și primește explicații. Așa mi se pare normal. Dar eu sunt defectă, am corectat inclusiv temele de vacanță

      Despre profesori care nu se prezintă la lecții nu am cuvinte. Ce fac la școală unii, fac și online. Tu mă citești demult, știi cât am scris și am insistat pe punctualitate. Ține de educație, de seriozitate, de valori, acelea pe care nu le avem. Nu știu dacă îți mai amintești articolul acesta, https://talentedenazdravani.eu/blog/2017/05/30/profesori-slabi/ , la care nu am ce să mai adaug.

      Încerc să le văd pe toate ca lecții de viață pentru copilul meu, acele șuturi în fund de care are nevoie ca să coboare din lumea roz a unicornilor. Să ai un prieten adevărat, care nu te trădează, un profesor care să îți fie model, acestea sunt lucruri rare și prețioase. Și nu știu dacă în situațiile de mai sus e bine să îi spui copilului să întoarcă și celălalt obraz. Însă le spun amândurora, când au de-a face cu astfel de oameni, să nu se pună cu proștii, au mai mult timp liber ca noi. Întâi măsoară-ți puterile și nu pleca la un război dacă nu ești sigur pe tine că îl câștigi. (Eu am învățat lecția aceasta pe propria-mi piele, în clasa a XII-a, și am pierdut.)
      Aștept cu nerăbdare să înceapă școala la toamnă. Sunt sigură că vom avea multe surprize…

  2. Dacă vorbesc în afara contextului, ignorați-mă vă rog.

    Mă refer doar la acele vârste în care măcar alfabetul este cunoscut pe de rost și nivelul fiecărui elev este de a recunoaște cuvîntul fără să se câcâie. Asta una.

    A doua, presupun că fiecare copil are acces la măcar un telefon de tip android, ca să poată citi lectia. Pentru răspunsuri telefoanele fixe încă mai funționează. Dacă nu se pot verifica temele vizual, măcar pe voce să se dea răspunsurile corecte, de părinți, profesorilor.

    Bineînțeles, asta dacă elevii și profesorii au un minim de cunoștințe a tehnologiei, iar părinții și profesorii sunt sinceri unii cu alții, și cooperează.

    Dacă nu se știa deja, cu ocazia aceastei Corone, se pot identifica profesorii inepți și elevii cu probleme cognitive. Reîntoarcerea la școală ar aduce un plus de date pentru a repara sistemul de învățământ.

    P.S. Dacă un copil, un profesor și un părinte știu juca un joc video, ce i-a împiedicat să învețe acel minim de …. tehnologie? Sper că nu vom fi prinși de altă pandemie, nepregătiți. În alte cuvinte, cursurile online ar putea fi dezvoltate și perfectate în paralel cu orele de clasă, măcar pentru data viitoare, dacă nu se țintește schimbarea metodelor de predare și re-eduicatea cadrelor didactice.

    În numele lui Dumnezeu, suntem în anul 2020!

    • Anul de grație 20-20 nu înseamnă că vrem să ne schimbăm. În marea lor majoritate, oamenii consideră că schimbarea pică din cer, fără să facă ei un minim efort pentru ea, va curge lapte și miere doar dacă bați din palme.
      Dacă vrei să faci școală, faci și prin poșta clasică, tehnologia doar îți ușurează viața. Învățarea e ca orice relație, fiecare parte trebuie să facă jumătatea ei de drum. Nu merge ca unul să facă tot drumul, iar celălalt să aștepte cu mâinile în sân. Degeaba se dă un profesor peste cap dacă elevul nu vrea. Și viceversa e la fel de valabilă.

      Cât despre păstrarea școlii online, complementară școlii clasice, sunt sigură că se va întâmpla în foarte multe cazuri. Inclusiv copiii mei – copiii aceia văzuți ca „ciudați”, că le place să învețe – , la clasa pregătitoare, mi-au spus că vor să continuăm, cu argumentul imbatabil „așa putem să facem mai mult și mai greu cei care vrem”. Și pentru mine, care îmi doream să pot lucra în plus cu cei care vor, dar nu puteam să îi țin peste ora 12, nemâncați, și nici nu aveam sală liberă unde să lucrez, este o soluție la care recunosc că nu speram încă vreo 10 ani…

      Revenind oarecum la context, nu știu când vor realiza cei care susțin cu înflăcărare că „temele nu sunt obligatorii”, că „ne e bine și fără”, că e valabil doar pentru unii copii. Marea majoritate au nevoie de exercițiu suplimentar, pentru ei complacerea aceasta este drum bătut spre eșec.

Dă-i un răspuns lui Ioana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente