Cum să ucizi o școală

Se întâmplă uneori să te apuce toate cele… nu că nu te-ai revolta în sinea ta, sau că nu ai ști care e „starea de lucruri”. Dar când adevărul te lovește după ceafă parcă îți vine să zgâlțâi cerul și să întrebi, dacă mai e nevoie, dacă din toții „uoamenii capabili” care ne conduc e vreunul care chiar vrea să schimbe ceva.

Am spus deseori că lucrez la o școală mică. Din păcate pentru noi, are enormul dezavantaj să nu aibă „copii”. Așa că cele nouă clase de învățământ primar și gimnazial nu pot avea personalitate juridică și din toamnă nu vom mai face parte din colegiul tehnic la care am fost arondați, ci vom fi al doilea local al unei alte mari școli din București.

S-a încheiat prima etapă de înscrieri la clasa pregătitoare. Nu că m-aș supăra sau m-aș plânge, dar am 17 copii înscriși. Probabil să mai vină în etapele următoare câțiva. Însă de ceva ani la noi cu greu, dar foarte greu, reușim să facem o clasă… pentru că suntem pe aliniamentul școlilor de fițe din sector și… nu vine lumea la noi… că noi suntem „școală de țigani”. Și păcat că nu vă pot arăta poze cu clasele noastre, să vedeți că nu e așa deloc.

Dar azi a fost momentul în care am aflat că în realitate noi nu avem nicio problemă cu circumscripția… pentru că pe zona noastră sunt 88 de copii de vârstă școlară. 88, da? Înseamnă 3 clase, ba chiar 4 dacă respecți legea ad literam. Și uite-așa îngropi o școală, înghesui în altele în trei schimburi… și sunt sigură că istoria noastră nu e singulară în București. Însă așa e când „ți se duce vestea” că ești școală mică… și legendele din parc sfidează raționalul.

Pentru orașele mari, pentru școlile în trei schimburi, pentru clasele supra-aglomerate, cu mult peste limita legală a numărului de copii… supapa de supraviețuire ar putea fi respectarea circumscripției școlare, fără flotant și alte povești asemănătoare.

Dar, serios, are cineva curaj să rupă pisica în două și să impună măsura asta în București??

O întrebare simplă. V-ați înscris copilul la școala de circumscripție? Oricare ar fi răspunsul, vă rog să argumentați.

View this post on Instagram

Așteptând la semafor, admiram școala. Nu știu de ce, simțeam așa, că-mi crește inima… „acasă”.

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged .

10 Comments

  1. Buna, Cristina. Eu nu l-am inscris pe al meu la scoala de care apartineam . Pentru ca era prea de fite si nu mi-am dorit asta pentru el. Si pentru al doilea copil am in plan tot o scoala mica, fara renume, pentru ca acolo am intalnit oameni carora le pasa de pitici si isi fac treaba cu drag. Sper sa am noroc de o invatatoare ca tine.

    • 🙂 Îți țin pumnii!
      Ai mei au mers la școala din spatele blocului, în condițiile în care la 5 sau 10 minute în plus de mers aveam școli renumite, mândria sectorului 3. A fost cea mai bună decizie… Iris a terminat cu 17 copii clasa a IV-a și sunt sigură că n-ar fi unde e acum dacă doamna n-ar fi avut atâta timp pentru fiecare dintre ei.
      Și părinții de la mine din clasă îmi spuneau că mai bine nu laudă școala, că se înghesuie lumea și se strică armonia. Dar uite că de atâta armonie nu putem să fim autonomi. Două clase pe nivel dacă aveam și scăpam de griji!
      Felicitări pentru decizie!

  2. Buna ziua. Nu l-am inscris la 100 unde suntem arondati…si stiti de ce?pt ca nu sunt profesori si nici invatatori. Decat dumneavoastra. Va urmaresc de ceva ani, am incredere in ceea ce ii puteti invata in 0-4…dar dupa? Dupa ce se alege de el? Unde va ajunge in clasa a 9a?la Petru Rares? E cel mai prost liceu inca de pe vremea mea…promotie 1998. Cine intra in Petru Rares?cei cu note la capacitate mai mici de 6. Si ce viitor au avut?niciunul. Scoala asta…nr 100….apoi Andrei Saguna…era o scoala de renume. A stricat-o dna * * …daca nu..imi cer iertare. Invatam in schimburi, invatam sa scriem corect gramatical, chimie in laborator, fizica de la cea mai buna profesoara,profesorii se ocupau de noi.
    L-am inscris la 97. Unde sunt 225 copii inscrisi. Vor fi >30 copii in clasa dar stiu sigur ca dupa ce trece de 0-4 se va ocupa cineva de el. Imi e teama pt viitorul lui si asa „stricat” de guvernanti. Au zugravit scoala,e asa frumoasa, daca pe viitor ar veni si profesori si nu ne ameninta ca o fac gradinita sau ca ii duc la Ienachita Vacarescu…..nu as sta pe ganduri si l-as muta. De ce? Stam aproape de scoala. E scoala unde eu,mama lui, a invatat si sunt mandra de asta.
    Nu se incearca mai nimic cu scoala pt ca sunt interesele Primarului. Toti directorii de la alte scoli stiu ca in curand se vor reloca copiii din aceasta scoala la 190(Big)?….
    Faceti eforturi…sunt foar 17…trageti singura si sincer imi pare rau pt ca se poate sa fiti ajutata si de catre ceilalti colegi daca si-ar da si dansii interesul macar pe sfert cat faceti dvs.

    • Wow, am rămas cu gura căscată! Ne cunoaștem și în viața reală??
      Aș vrea să iau argumentele pe rând, dar întâi îmi cer scuze că v-am editat mesajul. Vorbiți de o perioadă pe care eu nu o cunosc și aș prefera să nu dau nume. La fel cum am evitat să dau și numele școlii până acum, dar nu vă pot cenzura de tot… 🙂
      Asocierea cu Colegiul Petru Rareș nu a fost de bun augur deloc. De aceea personal mă bucur că vom fi „anexați” de 190. M-aș fi bucurat și mai mult să revenim la 100/Șaguna… dar na, interesele sunt altele.
      Ce pot să vă spun e că nu ne mută nimeni din local. Alfel ce sens avea să fiu eu întrebată dacă vreau să rămân aici sau să merg dincolo? Am ales aici. Însă la toamnă vom vedea… D
      Și ca să închei, școala unde au mers copiii mei avea exact aceeași problemă pe care o descrieți dvs. Gimnaziu low level. Însă doamnele care funcționau la clasele primare chiar au fost deosebite. Nu regret niciun moment că am riscat, au avut mereu de mers doar câteva minute de la școală până acasă, au fost puțini în clasă și s-a văzut diferența ca de la cer la pământ. În clasa a V-a au dat examen la colegiu și am plecat. A coincis cumva și cu mutarea noastră din cartier, dar nu ar fi influențat cu nimic decizia.
      Până la urmă, la I-IV e important omul de la catedră. Apoi poți alege altă școală.
      Cât despre ce model sunt eu… îmi place să mă uit în oglindă și să-mi spun că, omenește vorbind, mi-am făcut datoria.
      Dar o decizie luată e… luată.

  3. Nu. Scoala arondata e la 30 minute pe jos sau 2 autobuze distanta. Cu autobuzele cred ca tot atat am fi facut. Sunt 3 scoli mult mai aproape. Evident, la astea nu aveam garantia ca va fi primit. Acum e la o scoala mica, langa serviciu.

  4. Eu nu i-am înscris pe niciunul la școala de care aparținem, pentru că este în aceeași clădire cu un liceu și nu mi-a plăcut niciodată ce auzeam când treceam pe lângă el. Nu mi s-a părut un mediu bun pentru copii. I-am dus 3 străzi mai încolo, tot la o școală de cartier, care nu e în vreun top, în condițiile în care aveam mai la dreapta Liceul Pedagogic și puțin mai încolo Moisil sau Sfântul Andrei, care sunt faima sectorului 6. Am vrut o școală normală și se pare că am găsit-o.

  5. Scoala de care apartineam initial a fost desfiintata. Si apoi apartineam de liceul cu program sportiv, care era exclus, fetita nu s-ar fi potrivit deloc acolo. Asa ca am optat pentru cea mai apropiata scoala din directia opusa.

    • Este altceva cu programul sportiv, ține de vocaționale unde mergi doar dacă te potrivești. Mi se pare decizia corecta.
      🙂

  6. La noi e foarte trist.
    Pe cel mare, care termina clasa a 8-a acum, l-am înscris la o școală ”de fițe” pentru că școala de care ținem este în centrul orașului Bragadiru, dar nu avem cum ajunge acolo decât cu mașina personală pe șoseaua de centură (aici mi-ar trebui un emoticon care se dă cu capul de pereți). Așa că am ales școala la care poate ajunge cu un autobuz care parcurge 3 km în aprox 40 de minute.
    Învățătoarea a fost … depășită de cei 29 de copii din clasă, dar am ales să nu-i schimb clasa pentru că venea, copilul, după câteva evenimente foarte triste în plan personal cu schimbări majore și am zis să nu fac mai mult rău decât bine. Uitându-mă înapoi, zic că n-am ales bine, dar nu pot schimba trecutul.
    Cu cea mică – clasa I – n-am mai avut nervi să trec prin aceeași școală așa că acum e la o școală privată cu o învățătoare minunată. Vom vedea unde ajunge când va veni timpul clasei a V-a.

    • Nu știu de ce intrase in spam mesajul tău…
      Trist e că ajungem să renunțăm la un drept (învățământ gratuit) pentru ca nu avem infrastructura.

Lasă un răspuns la adina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente