La început de an școlar, când am discutat cu părinții ce le punem pe bancă copiilor (la mine la clasă), au achiziționat truse de geometrie cu riglă, echer și raportor din seria celor „flexibile”. Copiii au fost în delir, s-au jucat cu ele până s-au plictisit, apoi au dat reset și au luat-o de la capăt. Este și motivul pentru care la mine pe catedră e imposibil să nu găsești o riglă-două dintre cele care n-au vrut să stea cuminți în penar pe timpul orei. Să se înțeleagă clar, le învârteau la propriu pe degete, pe gât, pe brațe, le băgau în gură…

Într-o zi, când Iris m-a vizitat, a văzut instrumentele. Vreau și eu! Dar îmi trebuie și echer de 45! Așa că, cu prima ocazie când le-am descoperit în librărie, i-am luat și ei. Ghinion că nu aveau decât roz, dar asta e… Am rezolvat însă în acest mod coșmarul care durează de ceva ani al truselor de geometrie. Echerele se făceau nevăzute sau se rupeau, căci ghiozdanul era clar că trecea prin încercări grele. Rigle – nu aveam una întreagă în toată casa. Până și raportorul se rupea.

Acum însă am intrat într-o nouă eră. Singurul mod în care mai poate fi nevoie de alte instrumente e dacă acestea dispar, căci de rupt nu mai poate fi cazul. Cu puțin noroc, anul acesta scap cu una singură cumpărată. Andrei a exclus din start să ia trusă roz la școală, lichidează ce a mai rămas din cele vechi.

Dar… ceea ce am văzut că se întâmpla cu ele la clasa a IV-a se întâmplă și la a VII-a. Doar că acolo, neavând toți, le-au vânat pe ale lui Iris ori de câte ori le uita pe bancă, să se joace cu ele. Acum am înțeles că a lansat moda.

Deși la prima vedere pare că sunt doar jucării – așa cum am crezut și eu – ele pot fi folosite liniștit pentru orice tip de construcții, dacă stă caietul/foaia pe o suprafață rigidă. Singurul mod în care nu le-a putut folosi a fost când scria temele în pat, pe genunchi. Dacă am reușit să o fac așa să treacă la masă, deja trusa aceasta mi-a bifat două puncte de pe listă.

Voi le aveți? Le folosiți?