Serile din această vară au devenit parcă mai altfel cu ajutorul unei vecine, pianiste. Slavă domnului că nu e începătoare, să învețe „Melc, melc” și să mă omoare! Este destul de bună și se ambiționează să interpreteze fără greșeală. Am căutat să aflu ce partitură o chinuia, știu cum se aude prin ploaie, noaptea în liniște sau ziua, când pici de cald. Încă exersează la ea, dar știu că o să fiu tare tristă când frigul o să ne oblige să închidem ferestrele…
La ea (deși nu o cunosc) m-am gândit prima dată când Bufnița Nemi a bătut la poartă cu seria nouă de „Povești din Pădurea Muzicală”. Cristina Andone, autoarea poveștilor, le-a reeditat într-un format mai mare și mai atrăgător la editura Nemi. Seara s-a lăsat încet peste paginile din „Enescu și hora razelor de soare”, cu pianul vecinei pe fundal. Volumul, marcat „Ediție centenară”, este o trecere în revistă, pe scurt, prin intermediul cuvintelor și al imaginilor, a ceea ce ne definește ca români, pornind de la faptul că Enescu a fost martor al făuririi României Mari, în urmă cu 100 de ani. Bine văzut la Palatul Regal, favorit al reginei Elisabeta, el a îndulcit ororile frontului din Primul Război Mondial cu arcușul.
Din cuprins fac parte următoarele povestiri și povești:
- Să-l cunoaștem pe Enescu
- Cuibușor de muzică
- Povestea unui pui de soare (ciocârlia), completată cu două pagini cu păsări cântătoare de pe plaiurile mioritice, pentru cultura generală a copiilor
- Cele două dulapuri cu note muzicale
- Învârtită cu nucă, o rețetă ruptă din soare de ciocârlia Lia (pare foarte simplă pentru anti-talente ca mine!)
- Școala muzicală a iezilor talentați (Enescu, ca profesor)
- Cântarul lui Gheorghiță pentru fructe și note muzicale
- O poveste scrisă cu acul
- Prințesa iubită din orașul amorțit
- Dor de doină
- Jocuri și exerciții – de colorat, completat sau rezolvat.
- Despre George Enescu
Motivele populare, pe ceramică sau veșminte, ori cele culese din folclorul popular, se împletesc plăcut cu povestea și istoria, fără să deranjeze deloc. Am ghicit printre personaje și pe cele din viața reală a compozitorului, cum este prințesa Maruca. Însă dintre toate poveștile, cel mai mult mi-a plăcut Dor de doină, pentru că niciun moment nu am realizat, până la final, legătura cu realitatea, iar deznodământul m-a luat pe nepregătite.
Volumul nu mai este însoțit de cd, așa cum au fost primele publicate ale Cristinei Andone, însă compensează din plin cu o listă de recomandări muzicale pe care le găsiți cu ușurință dacă vă doriți. Mai jos câteva dintre celebrele compoziții ale lui Enescu, pe care orice român ar trebui să le recunoască. Vă recomand însă cartea, să urmăriți și creațiile populare care l-au inspirat.
Publicat în an centenar, volumul cred că poate fi un punct de plecare pentru activități în programul „școala altfel”, dacă l-ați programat în această toamnă. Dar și altfel, dacă copiii citesc pe rând, fiecare altă poveste, o prezintă colegilor, eventual inspirați de colecțiile din carte, să realizeze la rândul lor postere despre embleme ale spațiului românesc.
Cu o grafică deosebită, coperte cartonate, file groase, lucioase, un singur cusur aș găsi volumelor. Textul, redactat cu caractere mari (este recomandată de la 6 ani), cu spațiere suficientă, nu are alineate. A fost destul de derutant pentru mine să citesc în această formă, dar trebuie să testez pe câțiva copii să văd dacă ei observă.
Volumele – până acum Enescu, Vivaldi și Bach – sunt disponibile la librăria Nemira, chiar în pachet promoțional la data acestui articol, dar și în alte librării precum: libris, cartepedia, elefant, carturesti, librarie.net, eMag.