Cadouri pe bănci în prima zi de școală

Emoția intrării în clasă, în unele cazuri pentru prima dată, este acoperită deseori de curiozitatea cu care sunt explorate micile atenții de pe bănci. Anul trecut am avut parte de ceva mai mult sprijin, am activat câteva relații de pe blog și am așteptat copiii cu cadouri. Anul acesta am primit ajutor de la prieteni, dar m-am străduit să pun și eu în aplicare ceea ce le-am spus un an de zile copiilor mei. „Ceva” făcut de mânuțele lor, chiar și un desen, e mult mai prețios decât orice alt cadou.

Anul trecut nu-i cunoșteam, însă anul acesta nu aveam nicio scuză, așa că m-am apucat să pun și eu puțin suflet și să le confecționez semne de carte personalizate. A durat ceva până m-am hotărât la model, căci găsisem o mulțime de idei interesante. În cele din urmă, într-o zi, m-am apucat să testez un model și m-am trezit că le-am făcut pe toate. Am folosit pentru ele articole medicale (bețele acelea cu care se uită doctorul în gât, se găsesc la pachete de 1000 buc., ieftine) și le-am pirogravat.

Am început prin a le perfora cu acul încins, am croșetat un șnur și la capăt, din același fir, i-am făcut ciucuraș. Nu au ieșit identice, era aproape imposibil așa ceva. Apoi am scris numele fiecăruia. Acolo unde am putut, am desenat ceva care să aibă legătură cu ce știam eu despre pasiunile lor. Mi-am dat seama că pe unii nu îi cunosc atât de bine pe cât mi-aș dori și că aici mai am de lucru. În alte cazuri, „talentul” meu la desen ar fi lăsat mult de dorit, așa că m-am oprit la ce știam și puteam să fac, căci n-am mai pirogravat de când eram mică.

Când le-am terminat, am realizat câtă muncă a fost, dar mi-a făcut plăcere. Pentru că este un cadou cu suflet, pentru fiecare dintre ei.

Au început apoi să apară și online poze cu ceea ce colegele pregătesc pentru prima zi de școală. Multe decupează enorm, fiecare se străduiește să-i impresioneze pe copii. Sunt colege pentru care începutul de an e o gaură în bugetul propriu, însă depinde numai de ele să se oprească din această alunecare și să acționeze mai temperat. Apoi, aș vrea să văd mai mulți părinți care realizează că nimeni nu ne dă nimic gratis (școala, primăria), și că o cutie de ace cu gămălie, doi metri de voal colorat, trei cartoane colorate, sunt mult mai utile decât brațe de flori care mor în 3 zile. Panourile de polistiren, atât de necesare, nu cresc în curtea școlii, nici perforatoarele, nici banda adezivă, nici planșele colorate de pe pereți. Mi-aș dori ca, dacă doamnele de la catedră nu știu uneori cum să pună problema, să fie părinții cei care să întrebe cât au costat. Nu toată lumea are îndrăzneala să ceară, la fel cum unii care primesc nu spun nici măcar „mulțumesc”.

Dacă ați ajuns până aici, sunt curioasă care este bilanțul financiar al începutului de an. Cât ați investit în decor și pregătirea primei zile de școală? Iar pentru părinți, ce au găsit copiii pe bănci în prima zi și la cât timp și ce cost estimați cadoul.

Posted in Ce pot face doua maini dibace, Școlarii mei and tagged , .

5 Comments

  1. Foarte frumos!
    Și noi pirogravăm acasă și mi-e ciudă că nu se întâmplă asta și la școală. I-ar sta mai bine unui băiat pirogravând decât făcând alte lucruri.
    An nou școlar plin de multe întâmplări minunate!

    • Eu aș face dacă aș avea unelte… dar cu unul singur, nicio șansă. Știu că ar fi amuzant pentru ei.

      Mulțumesc pentru urări! Sper să fie liniștit, căci e mult de munca…

  2. Este perfect adevarat ceea ce spuneti. M-am simtit mica, mica, cand s-a adus in discutie comparatia intre costul buchetului de flori si costurile pe care le presupune pregatirea orelor ( in general).
    Si eu am cumparat flori..dar, in calitate de parinte mi s-ar parea stanjenitor ,pentru ambele parti, sa pun intrebari legate de costurile pe care le presupun activitatile scolare. Noi am convenit insa, de comun acord, sa sustinem aceste cheltuieli dintr-un fond al nostru, al parintilor..un fel de fondul clasei, doar ca banii sunt la noi, nu la Doamna.Sa nu creem probleme.
    Cat despre ceea ce-am primit azi la scoala..un orar de birou, in forma de cilindru hexagonal si un pix rosu , cu ajutorul caruia copiii se vor autocorecta in caiete cateodata ( inca sunt suficient de inocenti sa o faca fara sa triseze).
    Dar nu ceea ce am primit a fost cel mai important ci gandurile bune transmise la inceput de an scolar. Clasa a fost redecorata cu mesaje frumoase, afisate la vedere, lucrate ingrijit si care evidentiau multa munca si implicare : un clovn cu baloane pe care erau inscrise indemnuri ca : ..invata, incearca, iubeste, incredere, curaj..mesaje pe care Doamna le-a explicat cu ajutorul copiilor. Si nu in ultimul rand, un mesaj emotionant adresat copiilor si afisat pe o tablita situata langa catedra : Esti important pentru mine! Te ascult! Imi pasa de tine! Stiu ca poti! Am inceredere in tine! Stiu ca vei reusi! Cu drag, Doamna! ..
    Sa ne ajute Dumnezeu sa avem dascali de calitate! Personal, apreciez implicarea si devotamentul unor oameni ca dvs si ca marea majoritate a celor care cladesc bazele societatii de maine. Desigur, padure fara uscaturi nu exista, insa generalizarea are efecte detrimentale si descurajeaza oamenii cu adevarat implicati. Si sunt multi.
    Respect si mult succes in noul an scolar!

    • E… interesant. Aparatul este electric. Puteți cauta, este în diverse forme. Are un vârf metalic, care se încinge și cu acesta arzi superficial lemnul. În funcție de fiecare, poți desena întâi modelul și apoi sa îl arzi.
      Când eram la scoala făceam la atelier . Copiam desenul cu indigo pe placaj, pirogravam, apoi dădeam cu smilgher și curățam și marginile arse, și desenul. Îl coloram cu creioane colorate și îl dădeam cu lac. Bunica era încântată de fiecare tablou, decorasem toată casa.
      Secretul e sa miști constant acul, sa aibă linia aceeași grosime. Dacă te uiți pe ale mele, uneori apar puncte. Acolo le am ars prea mult, ca am oprit acul.
      Aparate se găsesc. Cele care seamănă cu ce aveam demult costa de la 200 de lei în sus. Au apărut și chinezării pana în 100 lei. A primit fiica mea unul, are mai multe forme de capete, însă este relativ incomod în mana (prea gros), capetele se înmoaie și se strâmbă când se încing prea tare, se și mișcă, filetul joaca și nu e fix, dar ce e mai important – nu are termostat și când se încinge rău, arde aiurea lemnul.
      Însă e distractiv… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente