masina-spalat_LG_direct_drive

Când îți iei mașină de spălat… (partea a II-a)

Am povestit deja momentele premergătoare unei noi decizii de cumpărare a unei mașini de spălat. Dacă pentru bărbați achiziția unei mașini pe patru roți e mai importantă ca nevasta, fiți siguri că și pentru femei achiziția unei mașini de spălat este treabă la fel de serioasă.

Mașina bunicii era cu mult peste „medie”, pentru că acel Albalux avea și storcător. Totuși, nu mai țin minte cine avea un Albalux și cu fierbător, ceea ce deja te dădea pe spate la acea vreme. Dacă bunica ar fi văzut cum aleg eu acum mașina de spălat… și câte butoane are, ori că te poți conecta cu telefonul la ea, ar fi zis clar că și-a băgat dracu coada, așa ceva nu e posibil.

După citit fișe tehnice o seară întreagă, a trebuit să iau o decizie. De felul meu sunt fidelă brandului. Am avut ani de experiențe frumoase cu Indesit, nu voiam să renunț. Însă… după buget, coane Fănică. Trebuia să mă încadrez și în alte criterii. Când trebuie să-mi iau ceva – orice, întâi mă hotărăsc la produs, apoi iau la rând toate magazinele, să văd la care e prețul cel mai bun pentru produsul pe care îl vreau. În final, pentru că nu am vrut să renunț la unele funcții, iar prețul era destul de important, am fost obligată să schimb brandul.

Citind despre produse, am constatat că nu sunt deloc, dar deloc la curent cu evoluția tehnologiei pe acest segment. Habar n-aveam ce e acela „Direct Drive”, apărut recent pe piață. Am înțeles esențialul, că nu e rotație pe curea și că e mult mai silențioasă. Nu prea încerc eu noutățile, sunt mai mult consumator de produse testate, însă toate comentariile adăugate la produs erau mai mult decât încurajatoare. Cele legate strict de produs…

Distracția a început când am căutat în familie prețul cel mai avantajos. Ne uitam după model, luam magazinele la rând, dacă cele de comparat prețurile nu erau satisfăcătoare. Strig „evrika”, o găsisem (opțiunea 1) la super preț. Dau link… ce zici tu, nu vezi, nu e 1300, e 1700! Eu nu și nu, îi arăt calculatorul meu. El – pe-al lui. Așa că am pus ambele laptopuri unul lângă altul și ne uitam ca doi tâmpiți pe același site, același link, la același produs, care afișa preț diferit. Imortalizăm minunea, decid să o pun în coș la mine, până mai schimbăm două vorbe și să dau comanda, apare ca produs indisponibil. La mine cu prețul meu, la el – cu prețul lui.

masina-spalat_LG_direct_drive

După alte două vorbe ce nu se pot reproduce, căutăm ceva asemănător. Am noroc, găsesc tot la 1300 o mașină, tot LG, care îndeplinea criteriile. Aveam emoții să nu se modifice prețul, sau să dispară din listă… oricum observ că algoritmul prețurilor e ceva așa, SF, de neînțeles… e ziua, ora și modificarea. Toate review-urile ok. Ba chiar mai utile decât prezentarea tehnică a produsului. Știam deja că e mai practic să pui alt furtun de alimentare, mai gros un pic, că poți dormi și tu și vecinii dacă speli noaptea, eventual chiar lângă ea, că nu deranjează decât la final, când cântă de bucurie că a terminat. Plus că nu ai minutele alea de așteptare să se deblocheze hubloul. Aflasem și cum se poate scoate melodia, căci pe unii îi enervase și găsiseră soluția.

Dar… mai toate mesajele îți recomandau să ai nervii tari cu livrarea produsului, că firma de curierat e una „internă” (sameday – emag) și că oamenii funcționează după reguli proprii, necunoscute muritorilor de rând. Culmea e că aveam chiar nevoie să spăl înaintea zilei de sâmbătă, așa că joaca de-a curierul nu era pe gustul meu.

O altă prostie pe care am făcut-o (deși pare ilogică în secolul XXI) a fost să plătesc online cu cardul. Nu știu dacă am eu ghinion, dar de câte ori am plătit cu cardul, am avut o „baftă” de milioane la livrare. Mereu, dar mereu a „intervenit o problemă de logistică” și nu s-a livrat cum trebuia. Orice alt produs, plătit la livrare, e fără probleme. Inclusiv cărți, nu vorbesc doar de electronice și electrocasnice. Dar poate sunt eu ghinionistă…

Lansez comanda. Livrabilă în ziua de 19, dar așteptați confirmarea. Vine confirmarea de plată și produsul va fi livrat pe 20. Vineri. Stau ca pe ace. Ultima dată pentru o altă chestie de mari dimensiuni, la Altex, am cotizat 50 lei urcarea, căci ei nu livrau decât la numărul de la adresă, nu la cel de la apartament. Acum mă pregătesc cu cash în consecință, deși urăsc, dar urăsc obiceiul ăsta românesc! Aș prefera ca la comandă magazinul să aibă acolo o taxă de urcat la bloc, să știu o treabă. Nu așa.

Se face vineri, ora 16. Nu aveam niciun semn. Sun la emag. Mvai, cum, produsul a fost preluat de curier de dimineață, stați liniștită, cerem să se urgenteze livrarea. Pe sistemul dormi liniștit, FNI veghează, vine ora 8 seara. Rufele pentru bagajul de duminica trebuiau spălate… și eu uitasem să stau de capul ălora. Sun iar la emag, discut cu o domnișoara cam paralelă cu realitatea. Era ora 20, la curier nu mai era nimeni, iar ea, conform educației de call-center, nu trebuia să-i promită nimic clientului. Era însă cert că habar n-avea ce e cu produsul meu, plătit în avans, bani pe care ei îi aveau în cont deja de trei zile. Singurul lucru util scos de la ea e că sameday lucrează și sâmbăta, cu program de la 9 la 14.

Îmi încep weekendul stând de vorbă cu robotul timp de jumătate de oră. Am intrat pe listă la nr. 22, cam la 2-3 minute mai avansam câte un loc. A fost cea mai plăcută convorbire cu un robot, măcar știi cât mai ai de așteptat… Prima discuție, aflu că produsul e într-adevăr la ei de ieri, că acum „se lucrează livrările” și că nu îmi poate răspunde cert dacă o primesc azi sau nu. Dacă știți scena cu Pinocchio din Shrek, când evită să spună adevărul… apăi exact așa m-am simțit eu la telefon. Rămâne să verifice și să mă sune. Vax albina, doar nu era să se obosească. După încă vreo oră și ceva de așteptare, iau iar de la capăt conversația cu robotul, the final countdown… dar de data aceasta, surpriză, ajung la 1 și mi se spune că apelul nu poate fi preluat. Și super-robotul îmi închide! Spumeg, formez iar, am mai multă baftă și aflu că… nu s-a procesat livrarea mea și cu siguranță nu va fi livrată sâmbătă. Măcar a fost sinceră. După ce mai spumeg o tură cu cei de la emag și mi se spune (doamne cât calm au oamenii ăia!) să completez și formularul de reclamații de pe site, mă resemnez că nu voi spăla în weekend… dar primesc toate asigurările că spăl luni.

23, luni. Primesc telefon cu noaptea în cap de la curier, că livrează până la 10. Pfai, deci nu trebuie să schimb programul zilei. Ți-ai găsit. La 10 sună băieții de pe mașină… să verifice că sunt acasă. Sunt, frate, aștept să vă tranșez. În spumele făcute sâmbătă la emag primisem asigurări că se livrează la ușa apartamentului, nu a blocului, și eram ferm hotărâtă să o trimit înapoi dacă cer ceva să o urce. Cum interfonul e defect și nu se poate deschide din casă, trebuia să cobor și aflam eu pretențiile. Peste weekend am avut musafiri. Luni mă întrebau dacă sigur mă descurc singură, sau vreau să mai rămână. Încă 4 brațe ar fi rezolvat problema. Au stat… s-a făcut 11… dar na, au plecat și ei. Doar mă dădeam vitează că mă descurc. La 12.30 nu-mi mai sună telefonul, sună direct soneria de la ușă. Mă gândesc o clipă cine o fi… surpriză, băieții cu mașina (găsiseră deschisă ușa blocului), nu comentează nimic, se prezintă, desfac produsul, verific să nu aibă nici cea mai mică zgârietură, semnez, mulțumesc…

O deconectez pe bătrâna, o scot și îi fac loc celei noi. Îl chem pe Andrei, ca bărbat în casă, să învețe cum se montează, cum scoți siguranțele, o conectezi la apă – asta când ai direct toată instalația făcută… Iau la cunoștință cu tristețe cu cine seamănă. Apoi distracția cu programarea, deși e simplu de tot. Și încep să spăl… Mă declar mulțumită și o țin în extazul ăsta toată ziua, căci o săptămână fără fusese un coșmar. Am testat programele de rufe sensibile, spălare rapidă, pături subțiri, bumbac clasic, și-am sărbătorit amândouă, eu și mașina, începutul unei frumoase prietenii, sper eu de cea mai lungă durată.

Cât despre emag&sameday – emag și-a cerut scuze – doar la reclamații ești obligat să răspunzi, au compensat cu un voucher care măcar acoperă transportul, dar curierul… Încă mă întreb de ce mi-au dat bip sâmbătă la amiază! Am sunat înapoi, dar a intrat iar robotul, care spunea că nu mai au program pentru public.

 

 

DEE reciclare Bucuresti masina de spalat electronice electrocasnice

Când îți iei mașină de spălat… (partea I)

Poate vă așteptați ca partea I să fie începutul. Nu, e finalul, că e mai bun decât începutul. Apoi mi-am propus să nu scriu articole la nervi, ci doar când mă calmez, și după două zile încă nu sunt suficient de calmă.

Când ești acasă și dai drumul la mașină, sunetele pe care aceasta le scoate le recunoști dintr-o mie. Știi când spală, când stoarce… de asemenea sari ca ars când auzi cel mai horror zgomot la care te așteptai vreodată. N-aș ști cum să descriu, dar am realizat instant că a cedat. Până am ajuns eu la ea a horcăit nițel, amenința cu evadarea prin perete, dar i-am dat repede reset și a început să se mai zbată liniștit încă de câteva ori, apoi s-a așternut liniștea. Înțepenise la final de spălare. Deblochez hubloul, scot rufele, umplu cada cu apă și trec la treabă. Iris privea șocată barbarismul momentului, lupta cu detergentul, mișcările obositoare…

„Așa se spălau odinioară rufele! De mână. Doar că femeile își ușurau viața, covata era cu picioare, să nu stai aplecată o zi întreagă… și vai de tine când aveai și albe… și de stors…” Mi-am amintit de zilele în care spălam la bunica, în curte. Cum le călcam în picioare, apoi frecam, limpezeam… cum toată apa se scotea din puț.

Am examinat victima. În urmă cu un an o mai reparasem, nenea îmi spusese că nu merită, dar na, dacă tot a venit și insist. Vedeți că nu vă mai ține mult. Când se vor rupe (nu mai țin minte ce), să o aruncați direct. No, sosise ziua pentru care mă pregătisem moral și financiar. Era clar că „s-a rupt”, deși nu știam și ce, după cât de căzută și contorsionată era garnitura. Noroc că s-a inventat internetul, am rezolvat problema, dar detaliile vor veni în partea a II-a. 😀

Odată ce toate sunt așezate din nou pe un făgaș normal, apare întrebarea a doua. Ce facem cu cea veche? Se trec repede în revistă opțiuni de vecini doritori de un ciubuc s-o care, căci e exclus să mă văd cu ea în spate, din motive fizice. Îmi pică repede fisa că, așa cum există firme care colectează uleiul de gătit, hârtia și orice îți mai trece prin cap, în mod sigur DEEE (deșeuri de echipamente electrice și electrocasnice) au atras atenția cuiva… Amicul google intră în funcțiune, câștigători au fost cei de la EcoVoucher. Ce mă interesa: să preia și de la persoane fizice, deși dacă nu era, băgam PFA-ul la înaintare, să vină să le ia de acasă, nu din fața blocului. Că dau sau nu voucher nu mă pasiona, scăpam de ciubucul la vecinu’, iar la cei care își sparg plămânii urlând „feraille” n-aș fi dat-o nici moartă.

Am fost total impresionată. Am completat vineri, după ce am mai decis să fac loc în casă, să arunc două imprimante moarte demult, care ocupau destul loc, și două carcase de pc, care iarăși nu știu ce speranțe mai aveau de încă zăceau pe aici. M-au sunat, am programat vizita. I-am spus domnișoarei că eu singură abia le-am dus la ușă, dacă cei care vin sunt pregătiți (sufletește măcar) pentru o mașină de spălat. Stați liniștită, știu băieții ce au de făcut. Și a doua oară m-au lăsat mască cu punctualitatea. Au zis o oră, au respectat-o.

Au venit. Când au ajuns, erau deja toate pe hol, la ușă. Eram pregătită să văd cum se poate căra pe scări o mașină de spălat, căci liftul era mort. Am văzut, nu e o metodă pentru o mașină în stare de funcționare. Celelalte le-am coborât și eu, că-mi era nu-știu-cum să mă uit la ei. La mașină, super cântar, le-au pus pe rând. 104 kg reciclate. Am semnat, am luat procesul verbal, am văzut că am și voucher de 50 lei (valabil la evomag sau bestkids). În funcție de cantitatea predată, este și suma, dar nu cred că de-asta ar trebui să reciclăm.

Mă uitam la casa vizibil mai „accesibilă” după ce deblocasem holul și mă gândeam cu cât entuziasm mă înscrisesem la școală în programul de reciclat. Ce eșec. Nimeni n-o să care la școală o mașină de spălat sau un frigider, nici cu baterii, telecomenzi și altele mai mici nu mi-a ieșit. Dar până la urmă nu contează cum reciclezi, ci doar să o faci. Am fi atât de departe dacă ne-ar păsa… dar nu ne pasă. Avem mereu impresia că, dacă băgăm gunoiul sub preș, nu se va vedea.

Mi s-ar fi părut la fel de normal ca, la livrarea mașinii noi, să o ia pe cea veche, dacă există. Dar… nu s-a întâmplat. Păcat. Oricum urcaseră cu una, puteau coborî cu cealaltă!

Rămân la impresia că pe noi numai niște amenzi crunte (de genul celor din noul cod rutier de la greci) ne mai pot civiliza. Și dacă de jos în sus nu prea ne iese, poate întâi cu amenzile de țară de la UE, ca să le aplicăm și noi. Dar asta înseamnă să ne facem întâi curat în ogradă, să scăpăm de hoți și abia apoi să dăm amenzi că nu au reciclat niște amărâți pet-urile.

Firma pe care am folosit-o eu funcționează pe București și Ilfov. Nu știu cum e în restul țării, dar rămân optimistă că, dacă vrei, se poate. Puteți completa acest articol cu experiențe concrete, dacă aveți, specificând firma (link), localitatea, și detalii utile celor interesați.

DEE reciclare Bucuresti masina de spalat electronice electrocasnice

 

ghiveci flori capace reciclate hipp

Ghiveci cu flori – capace reciclate

Uneori materialele nu trebuie căutate, pur și simplu sunt la îndemână. Pentru unii, înclinația de a „recicla” aproape că nu există. Pentru alții… orice lucru poate căpăta un nou sens. Mă uitam acum, când triam din noi hainele copiilor, câte ajung cine știe pe unde și câte la gunoi, că sunt rupte sau nefolosibile. Mi-am amintit de bunica… la ea nimic nu se arunca. Toate prostiile erau sfâșiate și transformate în material util pentru țesut preșuri la război. Iar preșurile acelea… au supraviețuit foarte mulți ani!

La fel a fost și cu capacele din tablou. La sfârșitul primăverii am primit de la Hipp un pachet promoțional. Recomandarea era să le folosim pentru înghețată, în formele speciale… ceea ce n-au apucat însă, copiii le știau și le apreciau, le-au consumat așa cum erau, cu mențiunea că dozele ar trebui ajustate după vârstă (recipiente mai mari pentru cei trecuți de multă vreme de grădiniță). Însă dincolo de conținut, am cerut să îmi păstreze capacele… aveam o idee.

ghiveci flori capace reciclate hippMi-a luat ceva până am mai luat câteva, apoi până am pus ideea în practică. Le-am lipit cu silicon pe o bucată de placaj OSB, reciclată și ea de la construcția unei căsuțe de păsărele.

Am vrut inițial să le pun codițe din sârmă plușată, cu o fundiță, dar rezultatul a fost nesatisfăcător, m-am enervat și am lăsat-o baltă o perioadă. A apărut altă idee, un ghiveci… dar jumătăți de ghivece nu se găsesc. Și nici nu pot fi tăiate. Soluția: din lut de modelaj să fac eu una. A ieșit binișor… deși aveam alte așteptări. Mi-aș dori un curs de olărit, dar pe bune, nu de joacă, cum fac copiii.

Etapa 2, vopsit cu acrilice lucioase. Nu știu ce mi-a venit cu negru… am stat să dezbat cu Iris decorul și a început cu critica. Păi pe negru nu merge decât ceva foarte simplu. Niște punctulețe colorate… ceva foarte, foarte simplu!

Așa că, inspirat de la floricele de deasupra, am făcut tot floricele, cu o scobitoare. Cu chiu cu vai le-am făcut niște frunzulițe, căci deja Iris comenta că e prea mult, prea încărcat. Planul de a mai face niște linii a fost anulat, pe motiv că decorul inițial, apăsat în lut, e suficient.

Ultima problemă a fost cea a frunzelor, care nu îmi ieșiseră nici la început, cu sârmă plușată. Noroc că se apucase Iris de meșterit ceva, a răsturnat cutia cu accesorii și am văzut frunzulițele de fetru. Sunt autoadezive, dar nu era musai necesar, le puteam lipi și cu silicon.

Compoziția finală a primit calificativul „Satisfăcător”. Cred că se putea și mai bine… însă deocamdată e prima variantă. Continuăm să reciclăm capace și orice lucru care poate deveni interesant. Dacă mai știți produse deosebite care pot fi reciclate creativ, aștept sugestii, căci vara e încă lungă!