Un nebun aruncă piatra-n baltă și 12 înțelepți…

Bănuiesc că nu trebuie să scriem continuarea, nu? Cam așa este modificarea ROFUIP (Regulamentul școlar), din decembrie, privitoare la telefoanele mobile. Gata domnule, s-a hotărât, elevii nu mai au voie cu telefoanele la oră, dacă profesorul nu le folosește în procesul educațional. Simplu. Se strâng când încep orele, se dau înapoi la final, toată lumea e fericită, nimeni nu mai filmează cu telefonul, nimeni nu mai e atras de altceva în ore și să nu învețe.

Însă noi suntem de-a dreptul tâmpiți dacă avem impresia că așa rezolvăm o problemă (dar la ce specimene ne conduc, cred că nu are sens să dezbatem). Da, poate consumul de stupefiante să meargă așa… deși nici acolo nu garantez. Însă problema cu telefoanele are atâtea nuanțe, că nu știu dacă cei 12 înțelepți de mai sus i-ar putea da de cap.

Am avut consiliu, directorul ne-a adus la cunoștință modificarea și ne-a cerut propuneri de punere în aplicare. Ba a cerut și un voluntar care să scrie normele de aplicare (moment în care am privit cu interes în sală să văd dacă e vreun inconștient! – nu a fost). Dacă la ciclul primar teoretic ar fi posibil să le iau de dimineață și să le dau la prânz… la gimnaziu, de multe ori profesorul care intră la prima oră în clasă nu mai e demult în școală când ar trebui „eliberate de sub cheie”. Concret, nici la mine nu e o soluție, doar o singură zi am și prima, și ultima oră cu copiii, altfel ori intru la a doua, ori ies la a treia.

telefoane incuiate scoala

Dar pun pariu că toți cei care credeți că e o super-idee ca profesorul să le strângă la începutul orelor nici nu v-ați gândit la implicații. Însă vă provoc, pe lângă toate cele ce le veți citi mai jos, să adăugați alte probleme/soluții posibile. Colegele mele dragi mi-au spus „pesimistul de serviciu”. Așa că le fac pe „plac” și încep cu…

Soluție 1:

În toate școlile, elevii să aibă dulăpioare metalice, securizate cum trebuie (nu cu chei care se potrivesc la jumătate dintre ele) și să-și încuie acolo telefonul când ajung la școală. Îl iau când pleacă.
Dacă ești prins cu el în clasă fără justificare, se confiscă, cu proces-verbal, înștiințarea părinților, intră în patrimoniul școlii și la final de an sunt vândute la licitație pentru completarea bugetului.

Soluție 2:

Existența unor dulapuri cu casete, ca la garderobă, numerotate. Ai adus telefon, se depune la 1, primești cartonașul 1. Dulapul se închide cu cifru, cunoscut de toți profesorii, ultimul deschide dulapul și supraveghează recuperarea în ordine a dispozitivelor mobile. Normal că nu sunt adeptă, înseamnă timp în plus, nervi aiurea, pentru… ce? Pentru că nu știm să ne educăm copiii, îi facem dependenți de mici. NB. Nu au fost incluse pe lista „telefoanelor” ceasurile smart, pe care mulți profesori nici nu le-au văzut cum merg (cu excepția celor care le-au folosit și ei să copieze pe la diverse examene).

Deja m-am întrecut pe mine cu optimismul, așa că să trecem la probleme.

  • nu avem dulapuri de niciun fel, capabile să găzduiască în siguranță o mică comoară; achiziționarea unora ar fi o nouă „lovitură” la buget, pentru unii, normal, adică ăia care, în tandem cu cine trebuie, le vor produce. Dar pariu că urmează o licitație publică pentru dulăpioare de telefoane, direct de la minister?? Sunt curioasă cu câte compartimente… ca în lege…? 25 de elevi la clasă, respectiv 30 la gimnaziu și liceu??
  • nu sunt definite clar responsabilitățile profesorilor; când o să spui doar „telefoanele la dulap”, toți copiii vin buluc, le pun, iar după 6 ore te sună de la școală să te întrebe dacă X și-a pus telefonul în dulap, ce marcă era, căci tu i l-ai încuiat, și acum nu mai e… cine răspunde?!
  • care sunt sancțiunile dacă nu pui telefonul la dulap? La Iris există o cutie cu telefoane pe catedră, cutie care a decolat de câteva ori de-acolo, că se alergau prin clasă. Așa că i-am zis să îl închidă, să îl pună în ghiozdan, și să aud eu că i-a percheziționat cineva lucrurile fără motiv. (Asta apropo de acel inspector care a căutat auxiliare în ghiozdanele copiilor…)
    De ce are copilul meu telefon? Pentru că merge singură la școală și o urmăresc pe gps când pleacă, când ajunge. Pentru că nu îmi permit luxul de a-mi da jos copilul din mașină în poarta școlii și a fi mereu la dispoziția lui când termină orele. Și știu că sunt mulți părinți în situația mea…

Mă gândesc cu groază că nimeni, dar absolut nimeni nu ne va scoate – pe noi, profesorii – din nebunia asta. Așadar vă rog să strângem mai jos idei practice de punere în aplicare a acestei hotărâri, în variate de preferat low-cost.

Personal îmi pare rău că nu mai am la clasă o lădiță din aceea de alfabetar didactic. Ar fi fost deja cu separeuri, aș fi confecționat cartonașe de dat la schimb, se încuia… și gata. Presimt că se vor trezi să vină să vadă în ce mod e pusă hotărârea în aplicare, o să ajungem la o banală cutie de carton în care să punem telefoanele (btw, când s-a decis la Andrei, mai de mult, strângerea acestora, inclusiv pușlamaua mea punea unul acolo de formă și îl păstra pe al lui pentru joacă… de unde al doilea – din cele care nici moarte nu ar mai fi pornit și stăteau aruncate prin casă).

Totuși, dacă ajungem aici, probabil voi cere ca fiecare telefon să aibă etichetă cu numele, o folie de plastic cu cartonaș cu număr. Pun telefonul la „1”, îi dau cartonașul cu 1… primește înapoi de la colega mea telefonul de la nr. 1. Dar… aș vrea ceva mai simplu, căci, la 10 copii deja vorbim de vreo 3 min… multiplicați cu 2, 3 după nevoi, și să-mi spuneți din ce timp îl luăm… din pauză, din oră?

Posted in De-ale școlii and tagged , , , , , .

10 Comments

  1. ”Soluție 1:
    În toate școlile, elevii să aibă dulăpioare metalice, securizate cum trebuie (nu cu chei care se potrivesc la jumătate dintre ele) și să-și încuie acolo telefonul când ajung la școală. Îl iau când pleacă.
    Dacă ești prins cu el în clasă fără justificare, se confiscă, cu proces-verbal, înștiințarea părinților, intră în patrimoniul școlii și la final de an sunt vândute la licitație pentru completarea bugetului.”

    Intrarea în patrimoniul școlii și vânzarea la final de an? Wow, nu m-ar deranja, dar cred că e ilegală… și totuși, copiii uită… dacă o să uite să predea telefonul la prima oră iar într-o pauză un coleg i-l vede în buzunar/geantă/etc de ce să-i fie confiscat? Cine stabilește că într-adevăr ”s-a uitat” predarea sau chiar s-a uitat?

    Îi înțeleg pe părinții care își verifică prin GPS copilul care merge la școală și vine singur acasă, dar tot în același ROFUIP părinții sunt obligați să-i aducă în fața școlii, și apoi să-i preia. Dacă părintele nu poate, delegă pe cineva. Unii nu pot din cauza serviciului, alții îi aduc așa cum spune ROFUIPul.

    Să fim serioși, câți elevi de gimnaziu și de liceu își vor preda telefoanele? Cine are curajul/tupeul să bage mâna în geanta unui copil ca să-i confiște telefonul care va suna în timpul orei? Or să facă un control corporal unui elev de liceu căruia telefonul îi stă în buzunarele blugilor înmod vizibil, iar el refuză să-l predea?

    Pe bune, atât de importante sunt acele telefoane?
    Mă gândesc că o soluție mai rapidă era următoarea: îți sună telefonul în oră / ești prins cu telefonul în pauză/în oră, scăzută media la purtare/muncă în folosul școlii/amendă părinți.

    Am eleve care din clasa pregătitoare își poartă zilnic telefonul în geantă, și niciodată nu l-au scos în pauză, sau să le sune în oră… Sunt eleve navetiste. Când ajuns la școală și l-au pus pe ”silent” iar când au ieșit de la școală își sună părinții. Iar eu n-am știut acest lucru decât după 3 ani… din întâmplare.

    În cazul ciclului primar, lucrurile sunt mult mai simple… la celelalte cicluri lucrurile se complică.

    • ROFUIP prevede obligativitatea părinților de a aduce/lua copilul la/de la școală numai în ciclul primar, nu la gimnaziu.

      Aș vrea să văd și eu cum se pun în aplicare de la protecția copilului prevederile pentru primar… am copii care vin singuri, și zic merci ca îi trimit totuși la școală, ce să-i mai și aducă! Cazuri sociale, minim pe economie, mulți copii… e o glumă bună să le dai amendă ca nu a venit să-l aducă… când el nici caiete n-are, dar uite, se străduiește să vină. Și da, are un jaf de telefon, pe o cartela fără credit. Și copilul ăsta a venit în prima zi de școală să mă întrebe unde pune telefonul… pe care sună mama, întotdeauna DUPĂ ce se termină ultima oră…

      Dar am înțeles din comentariu că nu avem autoritatea de a pune în practică această hotărâre și că iar ne facem că luăm măsuri… tot cei „cuminți” vor sta fără telefoane…

      La mine în clasă foarte mulți au telefoane. Se mai joacă în pauze, mai sună un părinte, dar nu în oră. Am avut un singur caz, am confiscat telefonul, s-a predat părintelui, și nu l-am mai văzut cu el. Și chiar nu îmi place că trebuie să le strâng, așa, fără motiv…

  2. Vă trimit articolul pe care l-am scris eu pe grupul școlii mele. Vă rog doar să-l citiți dar să nu-l publicați aici…

    • L-am citit… mare păcat că nu pot citi mai mulți seria de întrebări retorice… le intuiam, dar sincer nu am avut chef să scriu. O colegă propusese să luăm „cutii poștale”, suficiente, să aibă fiecare cheie… am râs în pumni, mi-era teamă să nu zică dom’ director că cine râde scrie procedura… sau, și mai rău, că îi vine vreo idee legată de serviciul pe școală al profesorilor, care nu s-a scos.

      Îmi povestea o prietenă că a venit la aeroport cu laptop nou nouț. L-a pus pe bandă… și când să se ducă să-l ia, aia de-acolo i-l ridicase deja, apoi i l-a întins și i-a dat intenționat drumul. A venit cu el praf. Și i-a zâmbit candid. Nu avea nicio responsabilitate… Cam așa mi-am imaginat scena și la telefoane. Îl aduce Gigel cu ecranul spart, nu vezi, că doar nu ești tâmpit să le verifici pe toate… numai că la preluare, Gigel jură că nu era spart! Dar… chiar crezi că se lasă Gigel până nu își scoate banii? Prinde orbul, scoate-i ochii…

      Însă sunt sigură că avem printre noi persoane creative, care se pricep de minune să scoată castanele din foc cu mâna altora.

      Oare chiar e atât de greu să ne educăm copiii…?

  3. Dupa prima zi in care telefoanele s-au pus pe catedra (nu aveam inca loc special amenajat, care, apropo, este o bancuta cu eticheta Loc pentru telefoane) am fost sunata de un parinte care m-a acuzat de TULBURARE DE POSESIE si de incalcarea DREPTULUI LA PROPRIETATE), pentru ca telefoanele le-am inapoiat doar la sfarsitul orelor. Mi s-a explicat clar si raspicat (si cu ton ridicat) ca in pauza eram OBLIGATA sa restitui telefoanele si sa le iau din nou la inceputul orelor. Am incercat (fara sa apuc sa spun mai mult de 3 cuvinte) sa-i explic parintelor ca masura este luata pe tot parcursul unei zile de scoala si am fost contrazisa…. doar in timpul orelor de curs. M-a amenintat cu datul in judecata (alaturi de director si de ministru-sac!)

    • Înainte sa se dea minunea asta de hotărâre, unii părinți mi-au sugerat sa le strâng. Am refuzat, pe motiv ca am ceva mai bun de făcut cu timpul meu. Apoi, nu toți copiii necesită o astfel de intervenție.
      Acum sa vedem ce va urma… căci e imposibil sa nu înceapă și probleme adevărate, nu de-asta de ambiție personală.

  4. Ma intreb de cateva zile de ce a fost nevoie de modificarea asta. Ne este chiar atat de greu ca parinti sa ne educam copiii astfel incat sa inteleaga ca nu este ok sa folosesti telefonul in timpul orei? Pe de alta parte, copiii mei imi spun ca sunt destule cadre didactice care folosesc telefonul in timpul orei….si nu, nu era un caz urgent. Deci?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *