A trecut ceva vreme de când n-am mai avut pe site teme săptămânale, în bună măsură doar din vina mea. Pur și simplu am fost nevoită să reașez prioritățile, să renunț la câteva lucruri tare dragi… iar o parte din activitatea blogului a fost una dintre ele. Și acum sunt destul de sceptică în privința succesului, căci e destul de greu să strâng din nou grupele de copii. Cei „vechi” au crescut, mulți au dat în această vară examenul de capacitate, și puțini dintre cei actuali mai știu despre ce este vorba.
Voi profita, așadar, să explic din nou „struțo-cămila” pe care v-o propun.
Săptămânal dau o temă, lunea dimineață. Copiii au la dispoziție o săptămână să o realizeze. Părinții se implică, dar cât mai puțin cu putință. Contează însă și vârsta copilului. Dacă este foarte mic (3 ani, nivel I de grădiniță), are nevoie de mai mult ajutor. Scopul este să nu faceți nimic din ceea ce ar putea face singur. Încă mă gândesc dacă fac și programul de evaluare reciprocă, însă nu aș vrea să văd aici lucrări ale părinților.
Când am început acest „joc de-a concursul” am scris un cod al onoarei, cu care sunt încă de acord, chiar și după atâția ani. Avem și un regulament, valabil și el.
Ce câștigați? La modul cel mai sincer – experiență, timp petrecut împreună cu copilul, abilitatea de a căuta soluții pentru provocări și de a rezolva probleme. Dacă vă așteptați să vedeți progrese de la o zi la alta, nu se va întâmpla. Dar pe termen lung nu vor fi de neglijat. Mulți copii au învățat să coasă provocați de mine, sau au încercat pentru prima dată tehnici de care nici nu auziseră. Premii nu cred că vor fi la aceste jocuri-concurs, deși nu e exclus. Însă, în general, va fi un mod de a face acasă și „altceva” decât temele de la școală.
Săptămâna aceasta am început cu o probă de pictură, deloc simplă. Copiii trebuie să amestece două culori și să obțină cât mai multe nuanțe între galben-portocaliu-roșu, apoi le și folosească într-o creație. Poate reprezenta orice, de la dungi și pete în toate nuanțele, până la peisaje sugestive.
Un sfat lung:
Arătați-le pagina concursului. Este inclus un film în care vor vedea cum să procedeze. Spuneți-le că acel exemplu este doar o variantă; mai aveți ca exemplu și imaginea cu apusul. Explicați-le că obligatorii sunt doar cele două culori, în rest pot face orice, dar chiar orice vor cu ele. Nu judecați creația, așteptați să vă spună că este gata, că așa vrea să o arate celorlalți copii. Gusturile nu se discută și, dacă creația micului artist nu este pe placul dumneavoastră… ei bine, rolul pe care îl aveți în această joacă vă limitează la a o scana/fotografia și trimite pe mail. Lăsați-l să-și vadă opera lângă celelalte, apoi să o judece singur.
Nu știu pentru cine este mai greu acest exercițiu, pentru părinți sau pentru copii… Vă recomand să stați lângă ei. Să îi învățați să nu pună multă apă, să șteargă pensula cu un șervețel dacă este nevoie, dar nu-i cocoloșiți cu sfaturi. Și, mai ales, la final, este obligația lor să spele pensulele, să pună culorile la loc și să șteargă/strângă masa de lucru! Nu îi scutiți de muncă!
În speranța că nu v-am înspăimântat până acum, vă las în compania unei creații de 5 minute. Dacă dați click pe imagine, vă direcționează în pagina concursului.
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Oh…ce amintiri ne leaga aceste randuri scrise de tine!
Daria a invatat a coasa tocmai multumita unei provocari lansate de tine. A invatat sa modeleze, sa isi stabileasca un plan de lucru, sa isi foloseasca imaginatia, sa aiba o privire in spatiu si multe altele.
Eu? Am invatat sa stau deoparte si sa nu intervin 😂 Crede-ma ca e cel mai dificil lucru de facut: sa stai deoparte 😉
Multumim pentru amintiri placute!
P.s.: Andrei e in clasa a III-a. Ma intreb daca s-ar lasa provocat? Il intreb si poate vrea sa intre in concurs ca sa se distreze un pic.
:)) Chiar sunt curioasă dacă Roșcovanul se bagă :D. Dacă nu acum, cu altă ocazie, vin temele de iarnă… sunt cele mai faine!
Il intreb si iti spun. Si eu sunt curioasa. Depinde de starea de spirit. E la fel ca Andrei al tau 🙂 ))))