Berlin, Lupii din Branderburg, Fabio Geda

Berlin – odiseea continuă

Saga „Berlin” continuă. Anul acesta a apărut volumul 4, Lupii din Branderburg, și, deși am amânat un pic lectura, tot nu am reușit să controlez prea bine gradul de curiozitate pe care îl aveam încă de anul trecut. Apoi… a mai durat puțin până am reușit să mă apuc de scris.

Berlin, Lupii din Branderburg, Fabio Geda

Este destul de dificil să vorbești despre „un episod” dintr-o serie. E ca atunci când ajungi la mijlocul filmului și încerci să recuperezi tot ceea ce ai pierdut din două întrebări. Însă, dacă ar fi să dau numele unei serii utile copiilor noștri dependenți din ziua de azi, aceasta ar fi, cu siguranță, „Berlin”. Pe tema volumelor am ajuns și la discuții contradictorii, că este prea dură, că a pune un copil să se imagineze singur pe lume, obligat de nevoia de supraviețuire să se descurce singur, este o lecție de viață prea dură. Adevărata lecție ar fi chiar să îl determini să facă aceste lucruri.

Să luăm exemplul banal: ai mâncat. Ce faci cu farfuria? Normal că odraslele noastre sunt obișnuite cu pun’te masă, ia-te masă. Momentul în care le-am cerut să și-o spele a provocat „șoc și groază”. Scuze 1000, din categoria „am de învățat”. Da, ai de învățat cum să strângi după tine, căci o farfurie se spală în 15 secunde. Berlin este tragedia unor copii nevoiți să trăiască fără modele, să supraviețuiască din instinct, să găsească soluții într-o lume ostilă, toate cu perspectiva unui deceniu de viață din momentul în care abia începi să o descoperi.

Și totuși, după luptele crâncene pentru dominație și supraviețuire din primele volume, acum apare și prima rază de speranță. Există adulți care au supraviețuit și există un doctor care vrea să descopere remediul acestei cumplite boli. Normal că abia dacă mai rezist de curiozitate… și nu știu cu ce se ocupă cei doi autori, dar sper să nu ne țină prea mult în suspans, căci la tv nu mă mai uit de multă vreme și puținul timp liber depinde de poveștile pe hârtie.

Povestea acestui volum însă se centrează mai mult pe relațiile dintre adolescenți, cu toate nuanțele lor. Așa că, dacă aveți acasă un (pre)adolescent turbat de vârstă, cartea i-ar fi mai mult decât utilă, nu numai pentru a identifica sentimente și reacții, pe care poate nu reușește să le definească singur, ci și pentru a da acea doză de „picioare pe pământ”, îmbinată cu responsabilitate, pe care fiecare o cam ignoră la această vârstă.

Dacă ar fi să numesc un singur lucru util pe care îl au de învățat, acesta este capacitatea de a judeca lucrurile din mai multe puncte de vedere, căutând avantaje și dezavantaje pentru a lua – sau nu – o decizie. Este o abilitate pe care copiii noștri nu o au, aceea de a calcula riscurile atunci când îți asumi o decizie. Normal că nu scrie negru pe alb, însă toate acestea se învață citind printre rânduri.

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Corint Junior, dar și în alte librării online, precum: Libris, elefant, cărturești, Humanitas, BookCity.

Atelier lectură Editura Paralela 45 Gaudeamu 2017

Atelierele gratuite de lectură, pentru copii, la Gaudeamus

Nu știu când a trecut și această toamnă și târgul de carte deja bate la ușă. Mai e un pic până își va deschide porțile și editurile s-au pregătit, înaintea sezonului de sărbători, cu surprize pentru copii. Pe lângă ofertele la colecțiile speciale pentru „începătorii” în ale lecturii, Editura Paralela 45 a pregătit trei ateliere pentru cei mai mici cititori (dar nu numai), ateliere la care voi avea plăcerea să particip ca moderator.

Atelier lectură Editura Paralela 45 Gaudeamu 2017

Din program:

 

Portalul magic

Sâmbătă, 25.XI, ora 10:30, ne întâlnim pentru a călători în timp. Cea mai lungă serie pentru copii disponibilă în oferta editurii s-a îmbogățit acum cu 4 noi volume, despre care vom afla detalii în cadrul întâlnirii. Atelierul este unul de desen. Vom încerca să punem pe hârtie variante de portaluri magice, mai mult sau mai puțin inspirate de poveste. La atelier sunt disponibile 25 de locuri.

Biroul de investigații nr. 2

Duminică, 26.XI, ora 11:00, ne transformăm în detectivi. Vom avea nevoie de multă atenție pentru a descoperi mesajele secrete. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea solicită cunoștințe de bază privind lectura unui text, copiii nu se vor descurca dacă nu știu să citească.

 

Jurnalul unei pisici asasine

Duminică, 26.XI, ora 12:00, aveți întâlnire cu Pisica asasină. Seria a debutat anul trecut, în această toamnă a apărut al doilea volum și îmi face mare plăcere să o transform pe Tuffy în erou. La atelier sunt disponibile 25 de locuri. Activitatea va avea la bază lectura, așadar este recomandat copiilor care știu deja să citească.

La finalul atelierelor, copiii care au participat și au realizat sarcinile solicitate, vor fi premiați de Editura Paralela 45 cu cărți din colecțiile prezentate.

Pentru a participa la ateliere vă rog să completați acest formular. Pentru orice alte detalii, folosiți opțiunea de comentarii de mai jos.

Vă așteptăm!

 

Atelier gratuit de cusături la Gaudeamus

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte, împreună cu editura Casa organizez un atelier de lucru manual. Cel de la această ediție este inspirat de numărul 128 al colecției „Idei creative”, proaspăt ieșit de la tipar, un număr cu adevărat românesc în colecție. Am povestit despre acesta deja, într-un articol precedent, pe care vă invit să-l citiți aici.

De ce să coși?

E o întrebare pe care mi-au mai pus-o copiii. În epoca lipiciurilor ultra-adezive, pare că acest meșteșug nu își mai găsește locul… ei bine, așa cum trebuie să învățăm la un moment dat să facem fundă la șireturi, trebuie să știm să băgăm ața în ac și să coasem, căci un nasture nu se va lipi cu „Picătura”.

La atelierul din această toamnă vom încerca să coasem pe etamină unul din proiecte propuse de autoare. Experiența în lucrul cu copiii pe proiecte de acest gen spune că nu va fi ușor, dar nu este imposibil. Vom încerca să lucrăm fără să avem nevoie de ajutorul părinților, căci vrem să învățăm. Sper ca gustul pentru cusut să prindă și copiii să își facă curaj să încerce și alte proiecte. Pe lângă aplicațiile sale în viața de zi cu zi, cusutul dezvoltă capacitatea de orientare în sistemul de axe de coordonate, orientarea pe etamină, în funcție de orizontală și verticală nefiind un lucru ușor.

Dacă trei argumente sunt suficiente, vă aștept

Sâmbătă, 25 noiembrie, ora 16:00.

La atelier, ca de obicei, avem 12 locuri, iar activitatea este recomandată școlarilor. Atelierul este gratuit, dar participarea se face pe bază de rezervare printr-un comentariu la acest articol sau prin sms, la numărul de telefon 0722*955*103. Vă rog să includeți în mesaj și un număr de telefon pentru confirmare, numele și vârsta copilului. Atelierul are loc în incinta târgului; intrarea la Romexpo este gratuită doar pentru elevi, studenți și pensionari, iar această taxă de acces nu are nicio legătură cu atelierul. Pentru a nu vă rătăci și a ajunge la timp, verificați înainte harta expoziției. Deși aveți numărul meu de telefon, îmi este foarte greu să vă îndrum dacă mă sunați înainte de atelier, când deja unii copii au sosit.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

  • anunță în timp util (sms) dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
  • sunt punctuali la eveniment;
  • se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
  • au vârsta necesară, pentru a lucra cât mai mult singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

fulgi nea_mari perforator decor

Decor de iarnă rapid executat

Când mi-am pus eu pe listă dorințele privitoare la „cum să fie clasa mea”, nici prin cap nu mi-a trecut că va veni momentul în care voi ofta… Am vrut una spațioasă… Ei bine, am o sală imensă! Mă întreb extrem de serios dacă voi avea timp să termin până la 1 decembrie decorul de iarnă. Am însă noroc de copii faini în clasă, care chiar vor să se implice. Vinerea trecută le-am arătat ceva selecții de decoruri, au făcut listă cu idei aplicabile, căci se desfășoară în școală concurs între clase, „cea mai frumos decorată”. Nu știu dacă vom reuși, pentru că nu vreau să folosim nimic cumpărat… și intenționez să ne construim inclusiv bradul.

Pentru că sunt multe de făcut, am rezolvat cu ajutorul perforatoarelor fulgii de zăpadă. Au 7.6 cm, sunt suficient de mari. I-am făcut din carton alb. Pot fi folosiți 2D, așa cum ies din perforator, sau pot fi îndoiți pe jumătate, la 90 de grade, și lipiți doi câte doi. Am prezentat de-a lungul timpului aici pe blog o mulțime de variante de ghirlande. Toate însă presupuneau o activitate intensă de decupaj, pe care un singur om chiar nu o poate face. Dar… lucrurile s-au mai schimbat.

Am descoperit în oferta Dacomag perforatoarele mari. Mi le-am trecut pe listă încă de astă-toamnă, când am decorat cu frunze și mere, dar abia când le-am avut mi-am dat seama și ce pot să fac cu ele… Elementele rezultate le-am îndoit perfect cu ajutorul altei unelte din „colecție”, placa de biguire. Se alătură două bucăți îndoite, se lipește o bucățică de bandă adezivă. Se întoarce perechea, se trece firul de nylon de pescuit (dacă vreți să faceți ghirlande) și se lipește și a doua bucată de bandă. Dacă vă uitați cu atenție, în imagine se și vede lipitura și firul. În capătul de jos al ghirlandei e bine să agățați ceva mai greu, care să o țină întinsă: un clopoțel, o mărgică mai mare sau… o piuliță mai grea.

Nu știu ce nămeți vor fi la mine în clasă, însă copiii au fost încântați de toate uneltele. Poze vor veni… când termin.

fulgi nea_mari perforator decor

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare – Idei creative nr. 128

cusaturile bunicii idei creativeColecția mea de suflet, „Idei creative”, va crește în această toamnă cu un nou număr. Am așteptat de multă vreme ca această colecție să se îndrepte spre tradițiile noastre, și iată că avem un prim pas. Nu sunt naivă să cred că ne vom întoarce noi la cusut ii tradiționale, însă măcar să apreciem cum se cuvine această moștenire artistică. Și cum altfel să faci acest lucru, dacă nu învățând arta cusutului de la cele mai fragede vârste și adaptând, pentru orice, un strop din trecut.

Cami Dröge ne propune în „Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare” câteva modalități de a le folosi. Începând cu un breloc, o husă de telefon, un semn de carte, un suport de pahar, sau chiar felicitări decorate manual. Chiar dacă mănâncă timp, solicită concentrare, cusutul este un bun exercițiu de răbdare necesar copiilor de azi. Adăugați la acestea și faptul că a coase pe etamină înseamnă să știi să te orientezi în plan, folosind axele de coordonate, te provoacă să estimezi și să apreciezi corect distanțele sau necesarul de materiale, toate fiind abilități de viață necesare.

Volumul cuprinde 14 modele. Am ales imediat unul de sezon și l-am pus în practică – felicitarea cu brăduț, dar mă gândesc serios la ultimul proiect, un tricou decorat cu bandă cusută. Mi-a plăcut enorm cum arată, doar că am o singură problemă: nu îmi plac modelele care se repetă. Îmi plac cele gen puzzle, când fiecare piesă e diferită și împreună compun „ceva”. Cum arată prima felicitare cusută de anul acesta puteți vedea alături. Modelul este unul dificil de urmărit pentru copii, căci elementele alăturate sunt puține, iar exercițiul de orientare este solicitant. I-am dat însă de cap. Când l-am terminat, am ales să îi fac altă margine decât cea propusă de autoare, mai „colorată”.

cusaturile bunicii brad felicitare etamina

Volumul este disponibil în librăria editurii Casa.

Calendar de Advent

Calendarul de Advent al anului 2017

Pe lista ideilor de decor de iarnă am pus un calendar de Advent. Era prea tentantă ideea. Am 23 de copii, eu sunt a 24-a, deci suntem „la fix” cât să pregătim fiecare câte o zi. Le-am povestit vineri copiilor despre calendar, dar cred că va trebui să reiau explicația, căci nu cred că au înțeles foarte bine că acest calendar va număra zilele rămase până la Crăciun. Până una alta am stabilit că vom repartiza zilele în ordinea de la catalog, iar eu mi-am rezervat-o pe ultima.

Calendar de AdventPentru că nu îl putem face nici foarte mare, dar nici foarte mic, mă gândisem inițial să facem niște plicuri decorate, în care fiecare să pregătească „ceva” ce să prezinte clasei în fiecare dimineață. Poate fi orice… o idee de felicitare, o glumă, o carte, o informație deosebită (din categoria „a fost descoperită viață pe Marte”), sau, dacă doresc, chiar probleme pentru copii isteți, poezii de iarnă… Orice poate intra în această formă.

Răsfoind cu ei pe calculator selecția de imagini cu idei de Crăciun, să alegem ce pregătim, am găsit cutiuțe din tuburi de carton mici. Avem o mulțime la școală, căci am tot reciclat, așa că ideea este posibilă. Eu am decorat-o deja pe-a mea cu benzi adezive de la Lidl, de anul trecut. Numerele le-am pregătit toate la fel. Am pus și eu, bine-nțeles, ceva pentru toată clasa în cutie și am ținut cont de sugestia primită mai mult șoptit, să nu fac glume „proaste”, din seria exerciții la matematică. 🙂

Regula va fi să deschidem câte una în fiecare dimineață. Cele de weekend să le deschidem luni. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi pe 4, când vom avea 4 de deschis! În ultima zi de școală, când luăm vacanță, le vom deschide pe toate celelalte.

Le voi prinde pe un panou mic de plută pe care îl am în clasă, cu titlu colorat. Sunt și eu foarte curioasă cum va arăta și ce vor pune copiii în cutiuțe. Voi reveni curând cu imaginea completă.

PS. Poate fi folosită și ca ornament pentru pom.

Brăduleț, brăduț drăguț

Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!

În război cu pisicile – concurs

Mi se pare extraordinar în ultimul timp cum, dacă le dai copiilor o carte groasă de cinci degete, se blochează, jelesc, și orice încercare de a-i încuraja să se apuce de ea e… sortită pieirii. Dar dacă le dai de citit o serie cu 10 volume, care puse unul peste altul au cel puțin 30 cm înălțime, nu au nicio problemă. Pentru că le iau pe rând.

Nu am pisici, am veverițe. Dar Pisicile războinice de la editura ALL au aterizat la noi, în picioare, ca orice pisici, de ceva ani. Andrei le-a însoțit în lupte… apoi a început Iris să își petreacă timpul cu ele.

Până acum am citit primele șase volume: „În inima pădurii” (unde pisoiul de casă este primit în clan), „Foc și gheață” (pisicile din clanul Tunetului se înfruntă cu niște probleme), „Pădurea secretelor” (se descoperă trădătorul), „Furtuna” (o rudă a secundului vine în clan), „O cale primejdioasă” (unul dintre conducători își pierde a noua viață), „Vremuri întunecate” (apare un nou dușman).

Cele patru clanuri respectă un cod al onoarei, doar că pe unele pisici nu le interesează acest cod. O pisică apucă calea de pisică războinică de când este pui. La câteva luni (6-7 luni) este luat în ucenicie cu titlu de Labă de gheață (doar un exemplu), războinic sub numele de Blană/Inimă/ Gheară de gheață, poate secund (același ca la războinic), și cu puține șanse Stea de gheață, ca lider. Pisoi de casă li se zice doar pisicilor care locuiesc lângă „două picioare” (oameni) și mănâncă „răhăței de șoareci” (mâncare specială pentru pisici).

Roșcovanul este un pisoi care a reușit să primească toate titlurile prezentate mai sus.

Ce nu mi-a plăcut:

  1. Unele din personajele mele preferate au murit.
  2. Cărțile se traduc prea încet.

Ce mi-a plăcut cel mai mult: 

  1. În carte apar animale.
  2. Au acțiune de lungă durată.
  3. Vezi (unii) oameni așa cum ar trebui.

Tocmai a apărut cel de-al optulea volum, pe care editura ALL l-a lansat în cadrul festivalului de carte Bookerini. Copiii au fost provocați de ilustratorul Octav Ungureanu să deseneze pisicuțe. Războinice, teoretic, dar numai bune de smotocit în realitate. La final, în urma unui concurs organizat pe loc, cinci copii talentați au primit ca premiu ultimul volum. A fost prima dată când am acceptat să fac parte din juriu… știți că, încă de când am concursurile pe blog, am delegat cu mare plăcere această responsabilitate. Nu pentru că nu aș putea s-o fac, ci pentru că sunt puțin cam exigentă pentru gustul publicului. De data aceasta, ca să nu exagerez, am luat-o cu mine și pe Iris. Am fost amândouă „cu ochii pe pisici” la eveniment. Mai amuzant a fost după, când, la școală, mi-am luat într-o zi tricoul… și m-am trezit cu o fetiță care m-a întrebat dacă nu cumva am și cărțile… că nu găsește primul volum!

Toată această largă introducere nu are ca scop decât să vă provoace la concurs. Puteți câștiga unul din cele 10 premii: volum la alegere din seria „Pisicile războinice” și câteva accesorii dacă răspundeți la următoarea provocare:

Imaginați-vă că aveți o pisică (dacă nu aveți deja una). Un miracol se produce peste noapte, pisica dumneavoastră începe să vorbească. Vine de dimineață, se urcă pe plapumă și cu o atitudine „războinică” (ca să fim în ton cu subiectul) vă trezește cu o lăbuță peste față… ce vă spune când deschideți ochii?

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu). 

Fiți creativi! 

Cele zece premii vor fi atribuite în cadrul editurii ALL. Se vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet (acesta va fi și numele de pe pachetul expediat) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 8-18 noiembrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie tot 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiile se anulează. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare.  Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 21-23 noiembrie 2017. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

 


Edit, 20 noiembrie, ora 20:00. Câștigătorii aleși de echipa editurii ALL sunt:

  • 1. Grigorescu Emanuela
  • 4. Popa Roxana
  • 6. Gheorghe Maria Corina
  • 7. Ovidiu-Sergiu Dorobanțu
  • 9. Gabriel Lung
  • 16. Rodica Voicila
  • 25. Manolache Giulia Fabiana
  • 27. Pavel Karina
  • 34. Enescu Catalina
  • 36. Cheoseaua Aurelia

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 23 noiembrie, ora 20:10.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!


Edit, 27 noiembrie, ora 15:00. Avem două premii nerevendicate, termenul a expirat, așadar au fost atribuite următorilor clasați. Aceștia sunt:

  • 13.  Panait Anamaria
  • 21.  Elena Dorina Munteanu

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 30 noiembrie, ora 15:00.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Cu și fără diacritice…

Scrisul cu diacritice este o dilemă ce bântuie internetul de ani buni. Cum să scriem? Cu sau fără? Mi se pare normal cu… Ani de zile, cât încă nu se inventaseră variantele românești pentru site-uri, am scris aici tot cu diacritice, inserate cu coduri, numai să apară corect. Când, în sfârșit, au devenit „banale”, n-au mai fost probleme. Unii încă scriu fără, pe motiv că „google nu știe românește”, nu indexează corect paginile. Mi-am asumat decizia. Știu că nu contează, într-o zi o să învețe și el limba de pe plaiurile mioritice.

Problema e că m-am obișnuit să scriu așa. Și mailurile le scriu, și mesajele. Doar pe mesagerie rapidă îmi scapă fără. Este însă amuzant când tu ești obișnuit cu ele și interlocutorul nu. Atunci iese un dialog foarte interesant. Înainte de aceasta, fac o paranteză cu cea mai bună glumă cu diacritice pe care am auzit-o. Avem de scris un eseu, cu dimensiune fixă: între 5000 și 10.000 de semne, fără spații, cu diacritice. Din sală, proteste, cum că, dacă scrii cu diacritice, se punctează mai multe semne în word… Diacritice nu înseamnă cu tz în loc de ț, ca să numere două. Sper că nu la asta se referea cine a comentat…

Revenind. Discuție pe chat cu nașa mea. Noi programam o vizită, ea ne așteaptă. Cu gasca. „Nu avem gâscă.” Cu gașca! După ce am hăhăit suficient pe tema cum preferă gâsca, eventual vie (și am fost la un pas de a alerga la Obor, căci eram foarte curioasă ce face cu dihania, la bloc, în București), am rămas cu ideea că, dacă mergem la ea, trebuie, clar, să avem gâscă. Și avem. Acum rămâne doar să o livrăm.

Șervețele pentru tehnica șervețelului se găsesc, însă mi-a picat în mână setul începătorului de la Daco, care, ia ghiciți, cu ce m-a lovit fix când aveam nevoie…? Avea inclus în pachet șervețel cu gâște!! Celelalte seturi aveau floricele și orice alte minuni, dar eu aveam nevoie de cel cu gâște.

Am luat de la Ikea un ghiveci alb, metalic, perfect pentru exersat această tehnică și am trecut la treabă. Pentru cei care chiar sunt începători, găsiți în set recipiente și cu lac pentru lipit șervețelul, și pentru finisaj – folosit după uscare, pentru mai multă uniformitate și strălucire. Există și lac pentru crăpare, însă cu tehnica suplimentară eu nu am baftă… nici de data aceasta nu am reușit să am ceva suficient de „crăpat” ca să mă laud cu ele. Deocamdată îmi place să rezolv cadourile într-un mod în care, pentru fiecare centimetru, să adaug un pic de suflet. Ceva făcut de mâna mea. La care se adaugă, normal, felicitare pe măsură.

 

nuante rosu galben

Nuanțe: roșu și galben

A trecut ceva vreme de când n-am mai avut pe site teme săptămânale, în bună măsură doar din vina mea. Pur și simplu am fost nevoită să reașez prioritățile, să renunț la câteva lucruri tare dragi… iar o parte din activitatea blogului a fost una dintre ele. Și acum sunt destul de sceptică în privința succesului, căci e destul de greu să strâng din nou grupele de copii. Cei „vechi” au crescut, mulți au dat în această vară examenul de capacitate, și puțini dintre cei actuali mai știu despre ce este vorba.

Voi profita, așadar, să explic din nou „struțo-cămila” pe care v-o propun.

Săptămânal dau o temă, lunea dimineață. Copiii au la dispoziție o săptămână să o realizeze. Părinții se implică, dar cât mai puțin cu putință. Contează însă și vârsta copilului. Dacă este foarte mic (3 ani, nivel I de grădiniță), are nevoie de mai mult ajutor. Scopul este să nu faceți nimic din ceea ce ar putea face singur. Încă mă gândesc dacă fac și programul de evaluare reciprocă, însă nu aș vrea să văd aici lucrări ale părinților.

Când am început acest „joc de-a concursul” am scris un cod al onoarei, cu care sunt încă de acord, chiar și după atâția ani. Avem și un regulament, valabil și el.

Ce câștigați? La modul cel mai sincer – experiență, timp petrecut împreună cu copilul, abilitatea de a căuta soluții pentru provocări și de a rezolva probleme. Dacă vă așteptați să vedeți progrese de la o zi la alta, nu se va întâmpla. Dar pe termen lung nu vor fi de neglijat. Mulți copii au învățat să coasă provocați de mine, sau au încercat pentru prima dată tehnici de care nici nu auziseră. Premii nu cred că vor fi la aceste jocuri-concurs, deși nu e exclus. Însă, în general, va fi un mod de a face acasă și „altceva” decât temele de la școală.

Săptămâna aceasta am început cu o probă de pictură, deloc simplă. Copiii trebuie să amestece două culori și să obțină cât mai multe nuanțe între galben-portocaliu-roșu, apoi le și folosească într-o creație. Poate reprezenta orice, de la dungi și pete în toate nuanțele, până la peisaje sugestive.

Un sfat lung:

Arătați-le pagina concursului. Este inclus un film în care vor vedea cum să procedeze. Spuneți-le că acel exemplu este doar o variantă; mai aveți ca exemplu și imaginea cu apusul. Explicați-le că obligatorii sunt doar cele două culori, în rest pot face orice, dar chiar orice vor cu ele. Nu judecați creația, așteptați să vă spună că este gata, că așa vrea să o arate celorlalți copii. Gusturile nu se discută și, dacă creația micului artist nu este pe placul dumneavoastră… ei bine, rolul pe care îl aveți în această joacă vă limitează la a o scana/fotografia și trimite pe mail. Lăsați-l să-și vadă opera lângă celelalte, apoi să o judece singur.

Nu știu pentru cine este mai greu acest exercițiu, pentru părinți sau pentru copii… Vă recomand să stați lângă ei. Să îi învățați să nu pună multă apă, să șteargă pensula cu un șervețel dacă este nevoie, dar nu-i cocoloșiți cu sfaturi. Și, mai ales, la final, este obligația lor să spele pensulele, să pună culorile la loc și să șteargă/strângă masa de lucru! Nu îi scutiți de muncă!

În speranța că nu v-am înspăimântat până acum, vă las în compania unei creații de 5 minute. Dacă dați click pe imagine, vă direcționează în pagina concursului.

nuante rosu galben