Bricks-4-Kidz

Bricks 4 Kidz – timp creativ în culori Lego

Vara ne-a luat prin surprindere, ca de obicei, cu un val de căldură… și lipsă de ocupație. Copiii abia au început să guste vacanța, și cum eu încă nu am intrat „în vacanță”, am sacrificat o zi de învățat, sâmbăta trecută, pentru ei. Am acceptat invitația de la Bricks 4 Kidz, și, ca niște adevărați fani Lego, am mers la joacă.

La centru, aflat în incinta Pescariu Spa, chiar lângă piscină, pe o vreme caniculară, profesorii au reușit să le mute atenția copiilor de la bălăceala potențială la asamblările creative cu cărămizi. Ai mei – care de când se consideră „mari”, greu colaborează – s-au lăsat provocați de diversitatea pieselor disponibile, altele decât cele care umplu cu vârf cutiile de-acasă. Au prins gustul seturilor Lego cu motorașe, și, din nefericire pentru mine, listele de dorințe se îndreaptă amețitor spre Lego tehnic.

Programul de activitate includea și un atelier de lucru în echipă, părinți și copii, de la care m-am eschivat cu succes. Prefer să-i văd făcând echipă amândoi, așa cum le explic mereu, pe lumea asta se au doar unul pe celălalt. Eu sunt trecătoare. Echipa lor trebuie să funcționeze perfect. Și… a funcționat, au pus în mișcare un fel de moară, atât că nu eoliană, ci cu baterii. În ciuda faptului că erau cei mai mari – cel puțin ca înălțime, altfel Andrei cu Victor băteau recordurile de vârstă, au supraviețuit liniștit, căci și-au văzut de lecția lor.

Bricks-4-Kidz

Pentru toate gusturile, programele de vacanță, săptămânale, disponibile pentru copii, pot fi consultate aici. Fie că ești fan StarWars, dinozauri, MineCraft sau alte povești digitale la modă, găsești sigur ceva potrivit copilului tău, mai ales dacă nu dispui de bunici disponibili pentru a acoperi programul de vacanță. Bricks 4 Kidz este un concept de educație creativă prin care copiii învață, construiesc și se joacă, piesele Lego fiind doar instrumentul de lucru și nu scopul activității. Educația prin joc are la bază kit-uri Bricks 4 Kidz cu piese Lego și planuri de construcție tematice special create pentru aceste programe, la bază fiind o franciză americană. Activitățile familiarizează copiii cu concepte din sfera științelor exacte (Science Tehnology Engineering Math), le dezvoltă cultura generală, încrederea în sine și ajută la o mai bună înțelegere a modului de funcționare a lucrurilor în general.

Pe lângă atelierele 2-3 ani, 3-5 ani, 5-12 ani, cele de robotică, pentru copii mai mari, se adaugă variantele de petreceri tematice sau tabere de vară. Programul acestora din urmă include, pe lângă atelierul de lego, relaxare la piscină sau, alternativ, activități sportive – fotbal, pe terenul din incinta clubului, program completat cu ateliere de teatru, nutriție, dans, pictură. Se adaugă masa de prânz, programul cuprinzând însă întreaga zi, până la orele serii.

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul Bricks 4 Kidz.

Bricks-4-Kidz

Evaluarea, superficialitatea și coronița

Într-o nu-știu-care-țară, într-o nu-știu-care-școală, într-un nu-știu-care-catalog, un oarecare profesor constată că pe 12 iunie nu are rubrica completată la opțional. Și cum trebuie să plece în concediu, ia repede calendarul, vede datele, scrie de sus până jos niște note în dreptul copiilor, bazate pe te-miri-ce aduceri aminte din singura oră pe săptămână pe care o avea cu ei…

Copiii se trezesc cu mediile gata încheiate, neavând habar nici ce note au, nici cum le-au luat, nici de ce nu le pot îndrepta… așa cum civilizat se procedează când vrei să închei mediile… Popescu, îți iese 9, vrei mai mult? Nu? Ok, felicitări, stai jos.  Întotdeauna am spus media cu voce tare înainte s-o scriu. Ori pentru că copilul poate are 8-8-9, și dacă vrea, poate să o îndrepte, ori pentru că a greși e omenește, nu sunt atentă o clipă, și poate am calculat greșit!

Am avut mulți „scriitori în catalog” (iertare, dar nu-i pot numi dascăli!) care dădeau o lucrare, apoi dublau nota, sau puneau și ei ce vedeau în stânga și în dreapta rubricii lor. Aiasta… nu se cheamă evaluare, se cheamă bătaie de joc. Asta în epoca în care ne batem cu pumnul în piept că avem învățământ centrat pe elev, că evaluarea formativă și formatoare contribuie la desăvârșirea personalității acestuia, că venim în întâmpinarea nevoilor lui… vax albina. Nici nu-l cunoaștem pe elevul Popescu căruia, dintr-o unduire de peniță, îi punem lacrimi pe obraz.

Elevul Popescu (ca-n Caragiale, un copil normal), s-a zbătut tot anul. Nu e ușor, într-o lume nebună, să ai 10 pe linie. Ba chiar să ajungi și la olimpiadă, în faza pe Municipiu. Luni, în ultima săptămână de școală, la opțional, culmea, extindere fix pe linia la care a performat (dar cu alt profesor), ți se pun, din burtă, doi de 9… motive? Ah, auzi, a vorbit mereu cu colegul de bancă! Și, într-o zi de luni, coronița lui s-a transformat în abur și s-a risipit în lacrimi pe obraz. Doamna nu e de găsit, fișele în baza cărora „susține” că a pus notele, nu au apărut, mediile generale s-au încheiat… și dânsa își vede liniștită de concediu.

Am scris, recent, un articol despre profesorii care nu ajung modele… azi este despre acei profesori care nu înțeleg rolul lor în evaluare, la catedră. Care, după cum se vede, sunt departe de a înțelege legătura dintre predare, învățare și evaluare, care nu pot păși dincolo de cathedra, și prin aceasta nu înțeleg catedră, ca mobilier, ci piedestalul pe care s-au suit și au impresia că, aflați acolo, sunt mai presus de judecata copiilor.

Elevii au dreptul să ne judece, să ne intre bine în cap acest lucru. Este secolul XXI, au dreptul să ceară un anume nivel de instruire, un nivel de atenție personalizată, evaluare corectă, și mai ales respect! Au dreptul și ei să ne evalueze, iar când ei ne dau Insuficient, n-ar trebui să plecăm în concediu…

Era o replică celebră la Cronicuță, înainte să se ducă pe apa sâmbetei. Rușinică tuturor celor care nu puteți să depășiți condiția de a completa, din burtă, o rubrică din catalog…