Copiii și statul de drept | Talente de Năzdrăvani

Încă de mici ne învățăm copiii că regula e regulă, că autoritatea nu se discută, și când mai cresc un pic, transformăm toate acestea în legi și regulamente, ordine și stat de drept. Suntem naivi să credem că ei nu pricep nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Poate nu înțeleg conștient, și aici avem rolul și datoria de a le explica. Însă ei simt, și simt al naibii de bine totul!

Ați văzut cu ce virulență sancționează copiii orice încălcare a regulilor? La joc, la școală, să te ferească sfântul să te contrazici, sau să nu te ții de promisiune. Facem la școală educație civică, învățăm despre instituții, constituție, dreptate, adevăr, valori fundamentale ale statului. În fapt, nu-i învățăm mai nimic… pentru că nimic din ceea ce aplicăm nu confirmă cele spuse.

De dimineață am încercat să mă stăpânesc, și să sfidez, în același timp, logica. Îmi este imposibil să redau dialogul exact, căci pare să se întoarcă mereu în același punct.

Ce s-a întâmplat aseară? Aseară au dat o lege prin care îi iartă pe unii hoți de pedeapsă.

Păi contează cât furi sau că furi? [no comment]

Dacă reprezentanții poporului – parlamentarii – sunt oameni cu dosare penale, înseamnă că așa suntem toți?

Cum au reușit să dea legea? De ce nu i-a oprit nimeni? Data trecută a reușit Iohannis să-i oprească la timp. Și aseară unde era? De ce n-a reușit? Pentru că aseară ne-au păcălit. S-au întâlnit ca la școală, pentru română, mate și engleză, și când au terminat, seara târziu, au decis repede să dea un test și la franceză, l-au pus pe masă, l-au semnat și asta a fost, gata legea.

Aveau voie să facă asta? Nu, dar și-au dat singuri voie, au scris în lege că e ok și nu pot fi pedepsiți.

Și chiar nu mai e nimeni în țara asta să poată face ceva?? [no comment]

Mi s-a reproșat pe pagina mea de facebook că Talente de Năzdrăvani nu e locul în care eu să fac politică.

Am îndemnat mereu să se meargă la vot, și să voteze fiecare așa cum îl sfătuiește conștiința.

Iar acum nu consider că fac politică, ci că am dreptul să mă revolt când parveniții ajunși la putere (prin votul a 20% din populație, și cu acceptul tacit a 60% din ea, că doar de ce să te duci la vot) îmi distrug tot sistemul de valori pe care am încercat să-l formez copiilor mei.

Când ajungi la conflicte de valori, nu există decât două soluții: unul cedează, și acceptă valorile celuilalt, sau relația se rupe definitiv. Pentru ultima, exemplul emigrării este clar, și mă doare sufletul să număr de câte ori am citit asta prin mesajele cunoscuților în ultimele 12 ore. Pentru prima, nu o să fiu eu cea care cedează, înghițind aceste false valori. Mă rog doar să se producă un miracol pentru poporul ăsta, să nu ajungem să fim obligați a trăi așa.