Evaluarea pe numere – da sau nu

De când ne știm în școala românească, s-a dat evaluare „pe numere”. Dacă este corectă, obiectivă, echitabilă, aproape că este o discuție ce se învârte în jurul cozii și nimeni nu s-a hazardat să se pronunțe clar împotrivă, deși criticile sunt multe. Cert este că este imposibil să compari doi elevi evaluați diferit. Prima dată când mi-am spus că au deviat rău și cei „de sus” a fost când la evaluările naționale (clasa a IIa), acum trei ani, s-a dat pe numere. N-am mai fost atentă în anii următori, dar parcă nu s-au răzgândit. Poate e cineva capabil să-mi explice ce este aceea evaluare la nivel național, dar cu subiecte diferite?? Compari mere cu pere, elefantul care se suie în copac cu furnica scafandru… Și tragi concluzia că elevii sunt de un anumit nivel.

Am întâlnit totuși și evaluări, „pe numere”, făcute cu cap. La matematică, de exemplu, aveai fix aceleași exerciții, doar că se schimbau ici-colo câteva cifre. La geometrie nota figura în sens invers. Cert este că nu puteai verifica, cu colegul, rezultatele obținute, poate doar metoda de lucru, dacă erai isteț.

De ce dăm totuși evaluări pe numere…? Cauza este în adâncul nostru. Am vrea să fim corecți, să evaluăm ceea ce există, dar la noi, în minunata noastră societate, ne-am învățat să furăm cât se poate, și dacă este un personaj de poveste care ne definește perfect, acela este fata babei, care sare peste gard cu fusele în coș să se laude. De ce să nu alegi calea mai ușoară, furând, păcălind, decât să vezi ceea ce știi tu cu adevărat. La noi pur și simplu nu poți da același subiect pentru că nu avem un simț al corectitudinii. Cum să nu „furi” tu ceva?! Vă amintiți, pe vremea comuniștilor, erai prost dacă nu ieșeai tu cu „ceva” din fabrică, fie ele și două piulițe dacă altceva nu aveai. Dar nu se putea să nu încerci măcar.

Frauda în evaluare, la noi, este un fenomen care, sincer, nu știu cum se poate opri, și nici cât de tâmpiți trebuie să ajungem de fapt să ne dăm seama că ne furăm singuri căciula, că, de fapt, nu păcălim pe nimeni… Poate că trebuie să dăm mai mult sens evaluărilor, să le putem răspunde copiilor la întrebările disperate „dar la ce îmi trebuie mie asta”.

Bănuiesc că ați încercat de multe ori impresia că la numărul „celălalt” subiectul era mai ușor. Aprecierea este subiectivă, e ca atunci când stai în trafic, cu coloană pe mai multe benzi, ai impresia că pe banda cealaltă se avansează mai repede, te muți, și apoi constați că era invers. Totuși, ca profesor de bun simț, care nu face din evaluare un moment de triumf al orgoliului personal, dacă decizi să dai pe numere, atunci fă un efort și gândește-le măcar echitabil, nu să murmuri, după enunțarea subiectelor, când vezi reacțiile de disperare, că gata, „i-am ciuruit”. Uităm, mulți dintre noi, că nu mai stăm cu răbojul, să numărăm greșelile elevilor, și că trebuie să evaluăm ceea ce știu și pot face cu informația. Dacă o evaluare iese în general prost, nu înseamnă că elevii sunt de vină, că n-au învățat. Înseamnă că tu, ca profesor, trebuie să pui sub semnul întrebării metoda, și să nu uiți că obiectivele pe care ți le-ai fixat erau pentru toată clasa, și că nereușitele lor nu arată decât eșecul tău în a produce învățare. Să nu uiți că la catedră îți dorești să-i înveți, să-i „schimbi” în sensul stabilit de curriculum, și nu să-ți faci cotele de picați și restanțieri…

Succesul pe care îl are un sistem de învățământ pornește de la corectitudinea și obiectivitatea prin care se face evaluare, și, implicit, de calitatea oamenilor implicați în proces. Calculând în funcție de aceste variabile, și adăugând experiențele proprii, nivelul de optimism în venirea unor vremuri mai bune îmi scade îngrijorător…

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in De-ale școlii and tagged , , .

4 Comments

  1. Și eu dau pe numere evaluările sumative,dar la romană de exemplu dau același text si exerciții care au aceeași sarcina,dar cuvinte diferite,iar la matematică schimb locul cifrelor,dar aceleași sarcini.(nr.1 876-234, nr .2 867-243…)

  2. Anul acesta, Daria si Andrei invata la un liceu dintr-o zona obisnuita a Bucurestiului, sa zicem un fel de scoala/liceu de cartier.
    Este prima data in atatia ani (de cand au intrat ei in sistemul de invatamant) cand am vazut un sistem de notare clar.
    La primele teste dinainte de Craciun, aveau la final sistemul de notare.
    A fost atat de clar de ce primeau acele note si de ce erau punctati/depunctati incat nu cred ca mai era urma de indoiala ca nu era nimeni favorizat.
    La clasa Dariei, cineva (nu se stie cine) a incercat sa ii dea invatatoarei un cadou pentru a ajuta copilul cu note. La sedinta, invatatoarea (e noua la clasa, dar e de 12 ani in sistem) a spus (iar) ca ea nu primeste nimic si ca cine merita sa ramana corijent ori repetent tot asta se va intampla. Mi se pare corect pentru ca fosta invatatoare (din ce am aflat) nota cum dorea si lucra doar cu o parte din clasa (cine venea cu un dar, cine dorea sa invete…..restul….se jucau in ore. Asa s-a ajuns ca, la clasa a IV-a, sa existe cativa copii care abia sa stie sa citeasca ori sa faca operatiuni matematice simple. Mama unuia dintre acesti baieti a facut tema in locul copilului si….surpriza! invatatoarea a spus clar la ora respectiva, in fata clasei, ca mama avea mai multe greseli de gramatica decat ar fi avut baiatul daca facea singur tema!
    In fine….am deviat de la subiect. Scuzele mele!
    Referitor la sistemul de notare…personal, as prefera sa nu existe calificative, ci note.
    Eu cred ca pentru copiii de clasa a V-a este o trecere psihilogica la alt sistem de notare dupa ce au fost obisnuiti ani de zile cu alt algoritm.
    Degeaba le explicam ca FB inseamna atat, ca FB cu sageta in sus ori cu sageata in jos inseamna nu stiu cat. Ce sa mai zic de B, S etc.
    Daca tot vor sistem de notare macar sa fie unul unitar.

    • O singură completare: Fb nu ar trebui să aibă nici plus, nici săgeată, NIMIC!!

      Și daa, sunt de acord, unii părinți ar trebui să mai citească lecțiile din manual.

  3. Bine punctat. Inca sper in „destuparea” profesorilor.
    Vor recunoaste vreodata ca elevul este oglinda cunostintelor predate si intelese?
    Am atatea exemple negative incat mi-e lehamite din ce in ce mai des.

    Sa aveti puterea de a rezista in sistemul acesta imbatranit , sunteti ca o steluta care ne da speranta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente