Practica spune că un copil normal are nevoie să repete un algoritm de șase ori până să putem considera că și l-a însușit. La matematică, exercițiile sunt esențiale, căci matematica se învață cu creionul în mână. Un copil cu dificultăți moderate în învățare poate avea nevoie chiar de până la 20 de repetiții, iar cei cu dificultăți grave, cu mult peste această limită.
Nu am văzut nicăieri că o singură aplicație ar rezolva problema învățării, însă al meu copil pare să creadă cu ardoare în această teorie… motiv pentru care, la vârsta la care adolescența bate la ușă, avem niște conflicte de toată frumusețea, cu nervi și accesorii din categoria „dacă mă uit în oglindă, părintele ăsta nu sunt eu”. Cert e că la geometrie – care mie mi-a plăcut enorm de când am descoperit la grădiniță echerul și compasul – se dau lupte crâncene. Nu e atent, nu desenează la milimetru, prin urmare, mai dai de necaz și pentru că te induce în eroare figura…
Azi rezolva o problemă chiar frumoasă, și când am luat-o, încet, amândoi, de la capăt, și-a dat seama unde a greșit prima dată… apoi nu a fost decât muncă și atenție. Discutam la final pe lângă: a rezolva o problemă de geometrie, și mai ales, să-ți facă plăcere să o rezolvi, înseamnă să ai înclinații de detectiv și avocat. Pe de-o parte, să scoți zer din piatră seacă, adică tot ce poți din puținele date ale problemei, să le întorci pe toate părțile și să le corelezi, și să devii avocatul diavolului, să folosești tot ce ai ca să demonstrezi că e „vinovat”. Eu știu că mi-am greșit meseria… însă ce pot să văd, din entuziasmul cu care copilul meu rezolvă problemele… e că nu voi avea, cu siguranță, avocat sau detectiv în cazul lui…
Da… suntem clasa a șaptea… și când îl întrebi încotro o iei peste doi ani… se uită la cutia cu mașinuțe… și te trimite la plimbare… că sigur vorbești singur prin cameră!
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Of, draga mea draga, ce bine te inteleg!!! As putea sa-ti dau asa de muuuuulte exemple din experienta personala de s-ar face rubrica speciala pt asa ceva. Mai grav la noi este faptul ca stie copilul ca maica-sa are o pasiune pt domeniul acesta dar…de ce sa intrebe cand nu stie ceva cand poate sa nu le faca deloc??? Are niste lacune de la sfarsitul clasei a 6-a pe care va trebui sa le acoperim intr-un fel sau altul.
Aseara chiar a ajuns la stadiul in care, privindu-ma in ochi, mi-a spus ca nici macar nu are tema. Am pus mana pe telefon sa o sun pe diriga-sa, sa intreb diverse altele si sa fac referire si la faptul ca e indulgenta si nu le da teme 🙂 Instantaneu s-a activat eleva din fii-mea si si-a amintit ca are de facut cateva exercitii.
I-am confiscat telefonul pe perioada de rezolvare a temelor pentru a nu exista niciun factor de distragere a atentiei. La verificare, descopar ca la ea 43/5=7,48 (??????) si ca 43/5>8 totusi, asa cum de altfel era corect. Asa scria la sfarsit, la rezolvari.
Nu mai stiu cum sa o iau cateodata.
In plus…eu ma tot minunez de nivelul actual al invatamantului. La Limba romana au avut de cautat informatii interesante despre T. Arghezi. Dar nu scris de mana ci pe calculator.
Iau eseul, citesc…si ii pun intrebari din el. Evident ca a functionat copy-paste-list si tema e gata!!! Informatia nici macar nu a trecut prin capul copilului. Am pus-o sa scrie de mana, mama rea ce sunt!!!! Oricum a cam uitat cum se fac literele…
Mult succes in continuare!
Sigur-sigur nu si-au pus la cale strategia comună? Că eu o iau razna… stau și repet la infinit regulile, parcă îi intră pe o ureche, îi iese pe cealaltă… și între timp are așa o privire nevinovată și mă privește fix în ochi și nu știe pe ce planetă se află!
Ieri corectam exercițiile, după îndelungi chinuri de creație, și-l întreb de unde a scos el rezolvarea aia… „păi la început am făcut în minte, și-am scris finalul”. Mor cu el de gât, îi e o lene să scrie și să argumenteze, că înnebunesc…
Și la noi sunt lucruri de reluat, că nu le a învățat la timp. Și cum pe vară nu s-a atins de caietul de vacanță, pe motiv că nu se dau teme (nu se dau la ăia care nu au nevoie!!), l-am luat acum la puricat… Dacă ne-ar scrie cineva pe ușă „Balamuc” ar fi foarte aproape de adevăr. Bine că Iris lucrează singurică… dacă semăna cu el deja vorbeați despre mine la timpul trecut…