Luat ca individ, românul e isteț, muncitor, și cu siguranță nu e prost. Însă când vine vorba de asociere, lucrurile se schimbă… ceva energetic poate: ca grup nu suntem în stare deloc să facem ce trebuie. Sau ajungem la nivelul acela de nepăsare și bătaie de joc, de a „bifa” ca făcut un anumit lucru, fără să ne pese dacă este bine făcut, util…
Am ajuns ieri la Grădiștea – județul Călărași – , și aveam alături un viitor șofer, care, cu dorința de cunoaștere a elevului proaspăt școlit, îmi cere să-i explic un banal semn de stop de pe dreapta… semn care, nefiind pe direcția mea de mers, nu mi-a atras inițial atenția. Însă… se vedea totuși pe direcția mea! De ce…?!
Pentru că aici semnele de STOP au fost puse într-o mare, mare bătaie de joc, nu numai pentru șoferi, ci pentru toți cei care le văd, pentru oamenii din sat, pentru banii investiți în acele semne, pe care le-aș estima din ochi la cel puțin 50… Da, ulița care iese dintre case în drumul național are nevoie de un singur semn de STOP, pe partea dreaptă, îndreptat către interiorul uliței. Aici – și chiar m-am uitat bine, semnele nu se văd din uliță, sau dacă se zăresc, sunt puse „în dungă”. Două semne de STOP, la același nivel, nu-și au cu siguranță rostul, mai ales vizibile doar de pe trotuar, căci pentru șoferii de pe DN nu-și au sensul, deși ei le văd cel mai bine.
Nu pot să nu mă întreb ce Dorel care n-a mers în viața lui nici măcar cu bicicleta a pus în pământ semnele astea. Nu sunt jurnalist, să dau un telefon la primărie, și să acord trofeul „Drobul de Sare”, public, lui Dorel. Însă mă scoate din minți modul acesta de a lucra al românilor, în țara lui „merge și așa”, că nu contează, fraierii plătește. Pentru că aceasta este mentalitatea în orice domeniu. De-asta îmi rup mașina în gropi, de-asta murim în spitale de altceva decât ne-a dus acolo, de-asta recuperăm acasă cu meditații ceea ce unii nu consideră că sunt „plătiți” să facă la catedră, și lista continuă…
Dacă tot avem atâtea semne de STOP, ce trebuie montate, poate că e timpul să le punem în altă parte! La prostie, în primul rând.