Muzeul Ciprian Porumbescu de la Stupca-Suceava

Cutreierând munții Bucovinei în diverse locuri, este imposibil să nu fi auzit măcar odată răsunând acorduri de muzică dumnezeiască, ce-ți mergeau la suflet și cântau singure durerea acestui ținut. Am pășit în casa memorială a lui Sadoveanu, de la Neamț, și l-am ascultat recitând Eminescu pe muzica lui Ciprian Porumbescu. Asculți vrăjit…

Acesta a fost motivul pentru care, pe lângă Humulești, Ipotești și Vovidenia, am pus pe traseu și Stupca, azi localitatea Ciprian Porumbescu. Știu că dragostea de țară e greu de crescut la școală, și că orele de istorie, ca să-și atingă obiectivul final, ar trebui să se desfășoare pe teren. Pentru că nu poți simți cu adevărat românește decât copleșit de peisajele mirifice, călcând pe urmele marilor noștri patrioți. Bucovina a avut acel destin tragic al provinciilor românești jucate la masa verde de marile puteri. Anul 1774 marchează o mare tragedie pentru românii din Țara de Sus a Moldovei, sau Arboroasa, denumită apoi de austrieci Bucovina – Țara Fagilor.

Este greu să înțelegi acum, la mai bine de 250 de ani, ce a însemnat lupta românilor la acel moment, contribuția familiei Hurmuzaki, centrul de rezistență culturală românească de la Cernăuca. Putna, inima Moldovei, ce adăpostește mormântul marelui nostru domnitor Ștefan cel Mare, funcționa ca un catalizator al trăirii românești. Serbările din 1871, la hramul mănăstirii Putna, celebrau 400 de ani de la ridicarea mânăstirii și au adunat aici românii de pretutindeni. Printre ei, Eminescu și Ciprian Porumbescu. Este momentul în care cel din urmă a strunit vioara și a afirmat în lacrimi că a cântat Daciei întregi. Ciprian Porumbescu este omul care, în ciuda tinereții sale, a simțit românește așa cum puțini alții au făcut-o. Patriotismul său este cel are îi aduce 11 săptămâni de închisoare. În momentul în care Casa de Austria celebra cu mare fast 100 de ani e la anexarea Bucovinei, românii din Moldova răspundeau cu comemorarea lui Grigore al III-lea Ghica, domnul Moldovei care a plătit cu capul pentru îndrăzneala de a se opune cedării Bucovinei. Ciprian Porumbescu, ca președinte al societății Arboroasa, trimite la Iași o telegramă de condoleanțe, pe care austriecii o consideră trădare și este arestat.

„Primăriei Iassi. Arboroasa, societatea junimei române din partea detrunchiată a vechei Moldove, aduce condoleanțe membrilor săi, pentru tutorul decapitat. Comitetul” *

Detenția îi aduce agravarea bolii de plămâni, care îi va grăbi sfârșitul la nici 30 de ani, chiar dacă a fost achitat în primul proces politic al românilor din Bucovina.

La Stupca nu mai există acum casa părintească, ci numai o anexă a acesteia, amenajată casă memorială. Există însă în centrul comunei muzeul „Ciprian Porumbescu”, unde te întâmpină, încă de la poartă, acordurile sale unice. Este un muzeu mic, cu câteva săli, care adăpostesc fotografii din viața compozitorului. Găsiți aici mobilierul original din casa părintească, folosit și în anii 70 când a fost filmat Ciprian Porumbescu. Dintre obiectele care i-au aparținut: pianul, violocelul, bagheta de dirijor, și husa magicei sale viori, pierdută în primul război mondial.

Poate veți spune că nu e nimic interesant într-un muzeu mic. Este mult, mult suflet. Nu știam, de exemplu, că Porumbescu este singurul compozitor care are două imnuri naționale: Tricolorul, la noi, și Pe-al nostru steag, imnul actual al Albaniei. Nu știam nici că ultima sa dorință a fost ca pe cruce să i se pună tricolorul, și să fie scrisă ultima strofă din Tricolor: Iar când fraților m-oi duce/ De la voi și-o fi să mor/ Pe mormânt atunci să-mi puneți/ Mândrul nostru tricolor.

N-am să spun mai mult. Eu am ajuns pe drumul din pădure, nerefăcut de mulți ani, căci venind dinspre Humor, am urmat primul indicator. Există însă un drum proaspăr asfaltat, prin Ilișești, fiecare însă cu farmecul său. Ajungeți repede, și merită. Biletele sunt 5 lei de adult, 2 lei de copil, și uneori este deschis și lunea în sezon. (Contact)

____________________

*Ștefan Pavelescu, Viața lui Ciprian Porumbescu, Editura Accent Print, Suceava, 2013, p. 26

 

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

Posted in Nostalgii de vacanta and tagged , , .

2 Comments

  1. Si noi am trecut pe acolo. Era parca din alte timpuri romanesti…
    Mai ales ca am prins si o cununie civila care s-a tinut in fata muzeului. Nuntasii erau in costume populare si venisera cu un car cu boi impodobit de sarbatoare.

    • Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată un car cu boi, dar și împodobit, cred că era superb!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente