Mai cu tristețe scriu că anul acesta am ratat Noaptea Muzeelor… chiar dacă în anii trecuți am fost nelipsită, aseară nu am ieșit din casă. Aș fi ieșit, doar pentru a vizita nou-deschisele locații ale Muzeului Municipiului București, Casa Filipescu Cesianu, respectiv Muzeul Nicolae Minovici, care au înregistrat în această noapte 5620 respectiv 980 de vizitatori. Ceea ce înseamnă că la Vila Minovici aș fi găsit exact ce îmi doream: liniște.
Nu-i nimic, o vom vizita în și mai multă liniște cu altă ocazie! Doar muzeele nu se închid…
În schimb am stat acasă și am lucrat la tema mea, o cercetare despre „Școala Altfel”, și mi-am dat seama de un lucru… Noaptea Muzeelor e un fel de „Zi Altfel” pentru aceste instituții, multe din ele scuturate de praf doar la ocazii speciale. Este ziua în care încearcă să facă imposibilul să atragă vizitatori. Nu știu dacă e o competiție, de orgoliu sau de primire de fonduri, între ele, însă ar trebui să le dea de gândit. Sau deschid, numai să fie „pe listă”, poate aude „lumea” că există…? De ce nu se înghesuie oamenii și în alte zile…? Cum să-i faci să vină…?
E greu să organizezi evenimente pentru copii, cu care să-i aduci la muzeu, în prețul unui bilet?
E greu să „te vinzi”, să fii atractiv? Sau doar pentru că banii oricum vin la salariu, nu te stresezi prea tare…?
Sunt, și muzeografii, la fel ca profesorii. Unii bat apa în piuă, căci leafa merge, de ce să te consumi, semnezi condica, și alții care pun suflet, gândesc proiecte, și vor să fie altfel lucrurile. Și câte s-ar putea face… cu o minimă bunăvoință, un sponsor decent, și ceva imaginație…
Însă… muzeele sunt atractive publicului doar în Noaptea Nebună a colindatului prin București.
Ca idee, avem un album de amintiri frumoase din nopțile petrecute în oraș. Doar că trebuie să alegi cu grijă, și preferabil să eviți muzeele mari și celebre…