Pro sau contra camerelor de supraveghere în clasă?

Odată cu evoluția tehnicii încep să apară schimbări pe ici, pe colo, și în sistemele educaționale. Încerc pe scurt un istoric naiv al utilizării tehnologiei, gândindu-mă de ce a fost, de exemplu, introdusă în sport? Pentru a susține o decizie corectă. De câte ori la cursele de alergări nu s-au decis medalii olimpice pe baza fotografiei? De ceva ani s-a introdus chiar și în fotbal comunicarea directă între arbitri și analiza fazelor controversate pe film înainte de a da o sentință, totul cu scopul de a fi cât mai aproape de perfecțiune în decizie.

De ce s-au introdus camerele la BAC?

Pentru că pur și simplu nivelul de fraudare ajunsese la un asemenea nivel încât doar așa mai putea fi temperat, și, în cazul unor acuzații, există probe imbatabile.

De ce filmăm în trafic?

Pentru că avem nevoie să demonstrăm că pietonul ăla aiurit de a ajuns pe capotă era la 50m de trecerea de pietoni, și nu pe trecere…

De ce avem camere în intersecții? E, aici încă nu știu de ce nu se și folosesc, să tai amenzi pentru trecere pe roșu sau alte minuni de genul.

Am dat doar câteva exemple, și toate cele de mai sus au avut susținătorii și contestatarii lor. Însă ceea ce nu poate fi negat este rolul lor benefic: îi obligă pe cei aflați în vizor să respecte normele.

Recent primarul sectorul 3 a decis instalarea de camere în sălile de clasă din școli și grădinițe, și decizia este, bine-nțeles, aplaudată și contestată pe măsură. Am refuzat mai deunăzi să mă angajez într-o discuție pe tema aceasta cu un cadru didactic, care, numai din modul în care a pus întrebarea, comunicase și poziția sa fermă, împotrivă. Motivele erau simple, pentru că nu vrea. Însă, așa cum am învățat că furia este un sentiment secundar, trebuie să le descoperi pe cele primare pentru a rezolva problema. De ce nu vrea? Că nu e fotogenică? Mă îndoiesc. Există cu siguranță ceva ce trebuie să rămână între cei patru pereți. Pentru sistemul educațional înregistrarea video, și mai ales audio a lecțiilor ar însemna o lovitură cumplită pentru cei care au adoptat demult ideea că „merge și așa” sistemul. Pentru că oricine din forurile abilitate poate verifica câte ore ai susținut, și mai ales cum. Apoi, imaginați-vă că am putea scăpa de inspecții. Vine inspectorul, vrea să vadă ce face X la clasă, ia aleator patru înregistrări și se convinge ce poate.

Acesta cred că ar fi motiv nu de panică, ci de paranoia, pentru mulți dintre cei care se așază la catedră, citesc ziarul și pun copiii să conspecteze. Cei care își fac în mod constant treaba, și nu pentru că îi obligă cineva, ci pentru că au înțeles care este le menirea, chiar nu au de ce să se teamă. Și așa scăpăm și de parada lecțiilor pregătite doar de ochii celor care vin să asiste… Camerele i-ar obliga, cu siguranță, și pe cei care vin la școală să taie frunză la câini, să muncească. Iar lucrul acesta – nu-i așa – nu se poate!!

Unii sunt de acord doar cu varianta video, nu și audio… Vreți să-mi spuneți că ceea ce discutați la școală cu copiii nu pot auzi părinții? Îmi este frică să mă gândesc la asta! Deși dacă ne gândim la scandalurile ieșite în presă… n-ar fi rău ca microfonul acela să-i oblige pe unii să-și controleze limbajul!

Să vedem și partea avantajoasă tuturor. Lucrurile au luat-o razna și în ceea ce privește comportamentul copiilor față de profesori. E greu să demonstrezi că devin agresivi, obraznici, și să le aplici sancțiunile pe măsură. La evaluare – susține că a fost nedreptățit, că el a „știut”, dar profesorul nu l-a trecut… Gândiți-vă la incidentele care au loc în clase, în ore sau în afara lor, pentru care este foarte greu de împărțit dreptatea. O analiză a înregistrărilor poate lămuri ușor lucrurile. Cine a dat primul, cum s-au desfășurat lucrurile… nu mai contează versiunile mai mult sau mai puțin înflorite ale copiilor.

Acum trageți linie și adunați… avem sau nu de câștigat din instalarea camerelor? Ce ziceți?

*Nu veniți cu varianta că trebuie dat un contract nu-știu-cui, ci vedeți tabloul complet.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , , .

7 Comments

  1. Eu sunt PENTRU…mai ales dupa experienta nefericita cu „nemaipomenita ” invatatoare GABRIELA BADESCU de la Scoala Generala 280 (si DA, ii trec numele complet ca sa afle lumea cat de „exceptionala” e…) pentru care, desi a trecut o perioada pe la Waldorf (dupa spusele dansei), metoda de a preda era cu trantit de caiet pe catedra/banca in asa fel incat sa cada de pe acestea, sa ii faca in toate felurile pe copii, lucru care INCA se intampla…Este singura cu o clasa de aprox 20 copii, intr-o scoala SUPRASOLICITATA unde celelalte clase au cel putin 31 de copii…oare de ce?!?….dar sa revenim la subiectul discutiei….
    Si da! chiar daca ai mei baieti din dotare sunt nazdravani (chiar foarte …la anumite ore…si atunci chiar vreau sa stiu DE CE?), eu accept acest lucru si sunt de acord cu filmatul/inregistratul orelor, dar sa fie disponibile si parintilor, nu doar cadrelor didactice… Adica sa avem si noi acces facil…nu dupa „jde mii” de cereri si aprobari la modul in care se preda/cum si cum se comporta copii nostri la scoala….

  2. Total de acord cu camerele de supraveghere. Si parintii ar trebui sa aiba acces la imagini. Asa mai vedem si din „tabara adversa”, (adica ce povesteste copilul este mai mereu in favoarea lui).

  3. Si eu sunt pentru camere in salile de clasa nu doar la examene. Ci si la predat. nu poti sa-i ceri elevului sa stie ceva, daca nu i s-a predat aceasta.

    • Discuția se referă strict la mediul educațional. La birou este decizia sefului – particular sau nu – ce face. Angajatul poate să accepte sau nu, piața muncii e deschisă. Dacă faptul că e filmat îl stresează, poate solicita un spor de stres…

  4. De acord ca filmările din clasă să fie oferite părinților atunci când și ei vor da profesorilor, dirigintilor filmările nonstop cu familia lor, acasă. De ce nu ar ști și diriginții/profesorii/învățătorii/educatoarele cât de buni sunt ei ca părinți, cât de mult se implică în creșterea și educarea/ educația lor, cât timp de calitate petrec cu copiii? Hai să fim într-un permanent război, în loc să formăm o echipă pentru copiii noștri!

    • Mi-ai readus în atenție un articol de acum doi ani de care uitasem. Culmea, între timp lucrurile s-au mai schimbat :D. Am ajuns în toamnă la o școală nouă. Am cameră în clasă, din păcate, fără sonor, doar imagine. Crede-mă că mie îmi pare rău că nu pot folosi imaginile!! Am probleme cu un profesor care nu-și controlează deloc limbajul, etichetează și jignește. Dar.. cine crede copiii? Nu există probe. Eu îi cred. Am copii care au un comportament… pe care, oricât l-am descris părinților, nu mă cred! Nu, copilul lor nu face așa ceva!
      Exasperată de situație, am stat și eu la monitor să văd ce se întâmplă în clasă la o anumită oră, la care tot soseau reclamații de la profesor. Am rămas… n-ai idee cum! Mă uitam și nu-mi venea să cred ce vedeam!
      Am avut și copii care, într-un sondaj, au menționat printre lucrurile care îi deranjează la școala și „camera”. O senzație de disconfort am avut totuși la început, dar m-am obișnuit. Nu mi-e teamă să-mi las clasa descuiată, lucrurile pe catedră, telefonul…
      Și ca să închei, mi-a fost foarte utilă să dezleg misterul unui incident violent. În acel moment am zis că prețul acelei camere este mic în comparație cu beneficiile. Păcat că nu are și sunet!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente