feston polistiren

Festonarea – activitate cu ac și ață

Festonarea ar trebui învățată la grădiniță. Unii copii au noroc dacă au făcut măcar șnuruirea, nici nu-mi amintesc când am văzut ultima oară ceva de genul acesta. Apoi, la școală, timid, la semne de carte, se încearcă. Tot mai rar, și sunt puțini cei pe care îi știu că ajungă la cusături și „finețuri” de genul acesta. Și nu-i condamn deloc! Să lucrezi așa cu 30 de copii, sau chiar mai mulți, e… no comment.

Chiar mă gândeam cât îmi e mie de greu, cu grupuri de 8-10 copii. Ce-o să fac la clasă? Cred că voi avea un grupuleț de „experți”, pe care îi antrenez în timpul meu liber, și care la activități devin ajutoarele mele. Altfel nu cred că voi răzbi cu toți. Toți 25, așa cum spune legea. Ca să revin, azi mi-am propus să le învăț pe fete să festoneze. Și cum a încerca direct pe material ar fi fost prea mult, am ales tot bolurile de polistiren…

Un rând drept l-am cusut eu, și prima sarcină a fost să facă „nodurile”. Nodul  e jos, două bucle strânse, de fapt nodul de încheiere a cusăturii. Apoi ne-am apucat să festonăm marginea de sus. Nodul a mers binișor. L-am exersat de două luni aproape, și aproape toate fetele au înțeles. Și la festonare a mers binișor, mișcarea era de fapt aceeași, doar că poziția obiectului era diferită. Dar a fost greu. Greu și pentru mine, căci toată ora m-am învârtit în jurul lor cu diverse probleme… Generația este „grăbită”, nu are răbdare, nu este atentă la detalii, în schimb vor performanță rapid și cu orice preț!

Planul era să facem pe muchie festonarea de două ori, cu două culori. Nu ne-a ieșit, în schimb am fost foarte fericită că toți au terminat modelul așa cum apare în imagine. Partea negativă este că încă sunt probleme cu tehnica, și ar trebui s-o mai exersăm… cu acul, pe material.

feston polistiren

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried PreusslerDacă ați mers în ultimul timp într-o librărie, și ați încercat să alegeți un cadou, munca nu este foarte grea. Oricum pe sărbătorit îl cunoașteți parțial, bifați evenimentul și datoria, și mergeți mai departe. Când însă trebuie să alegi ceva pentru propriul copil, care are pitici bine așezați în materie de lectură, munca devine dificilă. Cam aici eram eu când am „pariat” pe Mica vrăjitoare. Nu știam cartea, deși a mai fost publicată la noi în 1981.

Teoretic nu aveam cum să pierd. Visează la 10 ani să capete puteri magice, de la Moș Crăciun (încă) cere puterea pământului, a apei, a focului și a aerului. Adoră să citească orice are un strop de magie, pentru că… magia face lucrurile să fie frumoase! Și, dacă își primește puterile, are o listă lungă cu lucruri de făcut pentru a schimba lumea în care trăim. Păcat că nu ne dăm seama ce facem… dar când un copil de 10 ani spune că orașul e în regulă, locuitorii au o mare problemă – ar trebui să schimbăm ceva!

Am ajuns acasă încântată de alegere, și i-am dat-o. A devorat-o pur și simplu, apoi a început să mă toace mărunt, mărunt, că trebuie musai să o citesc, că ea nu se poate abține prea mult să nu comenteze. Avem o înțelegere a noastră, când și eu vreau să citesc cartea, nu spune nimic dacă o citește prima. De ce era atât de încântată? Pentru că povestea are un umor fin, imposibil de ratat… exact acel ingredient care lipsește, după părerea mea, din textele manualelor de română pentru copii. Sunt o generație care are nevoie să se simtă bine când citește… și trebuie să acceptăm.

Dar, la rândul meu, am savurat fiecare rând din carte. Are, printre rânduri, ceva magic, ce ajunge direct pe lungimea de undă a unui copil, ceva ce consider că numai o persoană cu o experiență îndelungată în lucrul cu cei mici poate realiza. Am simțit, fără să-mi dau seama, o latură educațională, pe care Iris din fericire nu a sesizat-o, dar a asimilat-o. Niciun copil nu e încântat să descopere că povestea tocmai savurată e o lecție…

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Dar nimic nu s-a comparat cu zâmbetul meu larg, de la finalul volumului, când am descoperit scrisoarea autorului către cititori. Un zâmbet de satisfacție, că instinctul nu m-a înșelat. Autorul este învățător. N-am să vă spun ce cred eu despre carte, ci doar am să adaug, cum am început să fac în ultimul timp, cele cinci lucruri care i-au plăcut Irisucăi, cumva cinci motive pentru care ea ar recomanda cartea:

  • Mica Vrăjitoare nu se dă bătută, e ambițioasă și hotărâtă.
  • Sunt foarte multe animale în poveste.
  • Problemele se rezolvă cu puțină magie.
  • Mica Vrăjitoare îi ajută pe copii și este prietena lor, și îi pedepsește pe cei răi.
  • Mi-a plăcut foarte mult finalul, nu m-am așteptat la așa rezolvare!

Nu mi-a plăcut că Mica Vrăjitoare a fost pedepsită prea aspru. Și cam atât despre punctele „negative”.

Eu mai adaug că volumul este pregătit într-un format grafic deosebit, cu file groase, copertă cartonată, potrivit pentru a face o surpriză unui copil. O puteți găsi în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior, unde puteți și răsfoi primele pagini, dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.

Histria. Muzeu. Cetate. Cartierul de est. Curte cu coloane. Domus.

Ce-aș face dacă aș fi muzeu de istorie…

Din păcate, nu sunt. Dar așa mă apucă o furie când văd lipsa de interes pe care o avem față de educațiile „altfel”, că nu mai știu în ce colț de lume să mă duc să urlu la lună de neputință. Pregătesc pentru anul școlar următor un proiect experimental la istorie, clasa a IV-a, în care vreau să arăt că lucrurile făcute altfel pot avea rezultatele acelea pe care ni le dorim toți, și care încep cu copii zâmbitori, dornici să învețe, și abia așteaptă să ajungă la școală.

Una din componentele lecției de istorie este vizita la muzeu. Ei bine, la noi muzeele sunt făcute „științific” (asta dacă nu sunt închise!). Adică, te duci cu copiii, dar șansa să poți să și aplici efectiv ceva acolo e… mică. Iar cu clasa a IV-a nu mai spun.

Să luăm de exemplu prima temă – izvoarele istorice. O temă de-a dreptul minunată, care deschide incursiunea în trecut, și reprezintă primul pas pe care copiii îi fac pe tărâmul acestei discipline, nestudiată până acum la clasa a IVa (partea de cronologie e subiectul altui articol). Ce se întâmplă la clasă: împărțim repede izvoarele în categorii, facem schema, arătăm niște poze care să ilustreze fiecare categorie, și se cam duce ora, încercând să menținem interesul unor copii plictisiți. Copilul de 10 ani are încă gândirea ancorată în concret. Da, mai are un pas până la următorul stadiu, în care funcționează abstractizarea, generalizarea, dar dacă începem să-i vorbim științific de la această oră… se duc pe apa sâmbetei bunele intenții de a-i deschide apetitul față de această disciplină.

Și nu, nu se va ocupa de asta profesorul de la a V-a, anul următor, căci, dacă vine deja din primar cu ideea preconcepută că istoria e oribilă, și nu-i place, e muncă de Sisif să mai schimbi ceva!

Ce mi-aș dori să pot face? Păi, o vizită la Muzeul Național – în eventualitatea în care mai stă deschis, că oricum expoziția permanentă nu dă semne să mai fie vizitabilă în următorul deceniu (chiar, știți, ne apropiem de momentul în care putem scoate din școală o generație care nu a avut șansa să vadă în original Gânditorul de la Hamangia sau Donariul de bronz de la Biertan!).

Ce aș vrea să găsesc acolo? O expoziție mică, pregătită într-un colț, cum sunt multe în holul de la intrare, care să expună pe înțelesul celor mici tipurile de izvoare:

  • izvoare nescrise
    • unelte, arme, podoabe, vase (și ce Cucuteni avem de arătat!)
    • locuițe, morminte (expoziția „Radiografia unei lumi dispărute” este un exemplu minunat aici, despre cum se pot face lucrurile)
    • machete de cetăți, mai ales cele care apar și în lecturile literare (exemplu: Neamț)
  • izvoare scrise:
    • monede – din diferite epoci, materiale, dimensiuni
    • inscripții – simple, pe care să le poată chiar înțelege
    • documente
    • acte
    • hărți
    • scrieri istorice și literare

Ce mi-aș mai dori? Expoziția să aibă un ghid, sau o prezentare detaliată care să fie furnizată înainte profesorilor însoțitori ai clasei, căci nu toți au pregătire de specialitate, să poată improviza la fața locului. Și vă garantez că în felul acesta veți avea parte de o experiență unică, de o lecție la muzeu așa cum scrie la carte. Care va fi impactul pentru elevi? Vor mai avea probleme în a clasifica izvoarele, ori în a da exemple? Dar nu se poate…

Așa că în proiectul pe care mi l-am propus am luat în calcul misiunea imposibilă, și faptul că a merge la muzeu pentru lecție este exclus. Nu am nevoie să văd tot tezaurul din seif, pentru că nu mi-am propus să fac un tur prin toată istoria României, și nici să bifez pe o listă „făcut lecție la muzeu”. Eu aș vrea piesele aranjate exact ca mai sus!

Histria. Muzeu. Cetate. Cartierul de est. Curte cu coloane. Domus.

Cartierul de est. Curte cu coloane. Domus. Histria

Ce-o să fac… păi probabil o prezentare frumoasă, cu multe-multe poze pe care le-am realizat de-a lungul timpului în scop didactic, la diversele expoziții vizitate. „Radiografia unei lumi dispărute” mi-a furnizat enorm material privind viața comunităților din vechime, turul la cetățile din Dobrogea la fel, și voi completa cu un tur „virtual” al unei cetăți, mai mult ca sigur cetatea Neamț. Puteți găsi AICI lista obiectivelor turistice care oferă tur virtual, mai ales că nu e la îndemâna tuturor vizita la fața locului. Mi-aș dori să am câteva cioburi, ceva, de pe un șantier arheologic, și voi încerca să văd dacă măcar aici pot să obțin ceva de la foștii colegi de facultate care lucrează în domeniu. Se adaugă un mic atac la buget, căci intenționez să trec pe la magazinul MNIR și să achiziționez o statuetă a „Gânditorului de la Hamangia”, nu miniatură, ci la dimensiune reală. Dacă mai rămâne ceva după acest atac, și „Femeia”, să nu se simtă singur.

În schimb, la categoria izvoare scrise, mi-aș fi dorit să le pun, concret, în mână, obiectele. Aș fi vrut să am o replică a primei monede bătute pe teritoriul României, la Histria, în secolul VII î.Ch., o monedă de argint mică cât o unghie. Dar Muzeul B.N.R., care deține acest exponat, nu face și replici, spre vânzare, și nici la monetărie nu poți rezolva nimic. Îmi rămân așadar câteva monede de prin epoca comunistă, vreo două bancnote de după revoluție, și două monede de argint din vremea regalității, una cu Carol I, una cu Mihai I.

La inscripții mi-am propus să confecționez o cărămidă din lut pe care să realizez ștampila unei legiuni romane care a staționat în Dacia. Ar fi extrem de ușor de înțeles, și, eventual, să completez cu două inscripții importante pentru noi: Tabula Traiana, de la Cazanele Dunării, și Donariul de bronz de la Biertan.

Tabula Traiana - Cazanele Dunării

Tabula Traiana – Cazanele Dunării

Pentru documente și acte… n-am decât actele de studii ale părinților. Am căutat, de la bunici am doar certificatele de naștere emise după cel de-al doilea război mondial, nu cele din 1913. Mi-aș dori să pot avea măcar o foaie matricolă din secolul XIX! Am însă fotografii cu un Abecedar realizat manual de un învățător, la 1878, și de-acolo aș vrea să citim câteva propoziții, căci se zugrăvește exact tabloul din satul românesc dunărean la acel moment.

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Hărți – atlasul istoric, reproducere după Tabula Peutingeriană, pe care să și încercăm să o comparăm, în secțiunea dunăreană, cu o hartă reală. Scrieri istorice: Letopisețul lui Grigore Ureche, e drept, retipărit, din care să citim câteva rânduri din portretul lui Ștefan cel Mare.

Aceasta este schița mea de proiect pentru luna septembrie 2016. Mult? Puțin? Ce-ar putea face ministerul? Ar putea să revină la buna practică a pregătirii kiturilor didactice, la prețuri de bun simț, astfel încât școlile să și le permită – de fapt profesorii să și le permită… Cât ar costa un set care să-mi rezolve mie necesarul la această lecție? Dar sunt mai importante manualele virtuale, care nu conțin nici a mia parte din ce-am înșirat eu mai sus, ca necesar… și bunele intenții, alăturate multelor pretenții de a schimba „ceva” în ora de istorie.

Ceva ce să ne facă mândri să spunem că suntem români.


 

Edit:

Pentru că m-am plâns că „n-am”, mi s-a rezolvat problema… în târgul de vechituri de la Vitan, am achiziționat, cu 5 lei, certificatul de naștere (1925) și actul de absolvire a cursului de ucenic tipograf-zețar (1943) pentru Păun Dumitru, bucureștean. Răsfoind cred cutia cu acte a familiei, am găsit și carnetul de membru de partid, și legitimația de membru MAI, deci băiatul a crescut în carieră… doar că nu m-au interesat. Personajul în cauză și-a luat, în 1960, și bacalaureatul, însă pentru aceasta trebuie să ajung la un centru foto, căci am găsit, pe film, fotocopiată, diploma: 8.89 media generală, și ca probă de examen era Istoria R.P.R. și Bazele comunismului, la care are 9.

Ca idee, timbrele fiscale de pe diplome sunt minunate, primul cu Ferdinand, al doilea cu Mihai.

paun.dumitru

Am găsit și monede, de pe la 1900, dar 30 lei bucata încă nu sunt dispusă să sacrific, pe material didactic.

 

Maratonul de sănătate Secom – a treia provocare

Maratonul de Sănătate Secom® a ajuns la mijlocul cursei. Am discutat despre infecțiile Te invităm să discutăm despre impactul pe care-l are mass-media, internetul și diversele gadgeturi-uri asupra sistemului neurocognitiv al copilului, în cadrul evenimentului: “Influența media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului”, susținut de Dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, șef secție Neurologie Pediatrică “Spitalul Victor Gomoiu”. Evenimentul se va desfășura marți, 5 aprilie, de la ora 18:30, Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Maratonul de Sănătate Secom® a ajuns la mijlocul cursei.  Te invităm să discutăm despre impactul pe care-l are mass-media, internetul și diversele gadgeturi-uri asupra sistemului neurocognitiv al copilului, în cadrul evenimentului: “Influența media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului”, susținut de Dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, șef secție Neurologie Pediatrică “Spitalul Victor Gomoiu”.
Evenimentul se va desfășura marți, 5 aprilie, de la ora 18:30, Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

De aproape o lună s-a dat startul în Maratonul de Sănătate Secom. La prima linie de start am ajuns în formație completă, și v-am povestit deja. La cea de-a doua, am ajuns singură, la o temă potrivită cu starea mea de spirit în acele zile… Stresul și oboseala. 

Nu știu de ce, aveam mereu impresia că dna dr. Ruxandra Constantina o să se uite mai bine în sală, și o să spună… doamnă, arătați perfect pentru a fi subiect în seara asta! Așa că m-am așezat și am făcut un efort de a învinge oboseala. Prezentarea a fost ca în poveștile acelea moralizatoare pe care ți le spun părinții, și te simți cu musca pe căciulă… doar că partea de sfaturi, ca mai mereu când ți le înșiră doctorul, devine fooaarte greu de pus în practică… Am reținut așa: că nu e de joacă, și că e bine să iei măsuri până nu e prea târziu.

Și dacă uneori te gândești „bine că nu sunt singurul”, lucrurile arată mai îngrijorător decât par…

Studiul realizat în octombrie 2014, la nivel național, pe un eșantion reprezentativ de 3381 de respondenți din mediul urban, arată că 85% dintre cei afectați de stres la locul de muncă resimt ca efect surmenajul și oboseala îndelungată, 71% iritabilitate și 68% susțin că au probleme cu somnul. De asemenea 4 din 10 respondenți au semnalat probleme de greutate, migrene, dureri articulare și o predispoziție mare la răceli, ca urmare a imunității slăbite.

În topul principalilor factori generatori de stres la locul de muncă se află interacțiunea cu persoanele dificile – 85% dintre respondenți, presiunea prea mare a responsabilităților – 82%, imprevizibilitatea și presiunea de a găsi soluții rapide – 78,58%, și lucrul cu deadline-uri numeroase și scurte – 75,13%.

Cafeaua se află în topul măsurilor pe care le iau angajații români pentru a-și crește nivelul de energie, 56,15% dintre respondenți susțin că beau cafea pentru a se energiza, 9% iau suplimente alimentare și aproximativ 4% consumă băuturi energizante.

Ce este stresul?  Stresul este răspunsul pe care-l generează psihicul uman în exercițiul de mobilizare și adaptare a organismului la anumiți stimuli externi. Există întotdeauna stresul „sezonier”, al trecerii la un nou anotimp: alte temperaturi, presiune atmosferică, luminozitate diferită, alimentație. Există stresul cotidian, de care nimeni nu scapă; depinde doar de noi să știm cum să reducem la minim efectele negative ale stresului asupra corpului nostru fizic, psihic, emoțional.

Cum se manifestă stresul? Stresul se manifestă ca o stare de oboseală fizică și psihică, scăderea energiei vitale, tulburări de memorare, de concentrare, amețeală, somnolență diurnă, tulburări de somn nocturn, irascibilitate, variații ale apetitului etc. Când stresul este prelungit, în corpul nostru apar efecte pe sistemul cardio-vascular, efecte metabolice, efecte la nivelul sistemului nervos, efecte la nivelul sistemului digestiv și hepato-biliar.

Recomandări pentru limitarea efectelor stresului asupra sănătății

Este foarte util să învățăm să utilizăm tehnici și produse naturale pentru a ne menține echilibrul fizic, psihic, emoțional, o stare bună a imunității, să fim energici, tonici și bine-dispuși. Avem la îndemână:

  • terapii cu suplimente (important este să alegem suplimente naturale, de calitate  și în concentrații optime)
  • alimente specifice primăverii
  • hidratare cu apă, sucuri naturale, ceaiuri
  • alte tehnici: respirație, meditație, reflexoterapie, reflexoterapie polarizată

Mai multe recomandări și soluții pe site-ul Secom.