În orar: alergat prin ploaie și suflat în fluier

N-o luați chiar mot-a-mot, dar nici foarte departe de adevăr nu e. Miercuri seară am participat la o discuție publică, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, organizată de Secom^® România, în cadrul Maratonului pentru sănătate, pe tema „Infecțiile respiratorii la copil”. N-am să reiau ceea ce a povestit deja Bogdana, ci câteva idei care mi-au rămas mie în minte.

E normal ca un copil sănătos să răcească de 6-7-8 ori pe an (deși nu sunt foarte sigură de 8!)

De aici însă avem de-a face cu adevărate cazuri de paranoia printre părinți, mai ales la primul copil, și mai ales când acesta este mic. În primul rând, îl înfofolim bine, și nu-i dăm fularul jos de la gură decât când se poate schimba în costum de baie. Dacă nu are trei rânduri de căciuli nu iese din casă, și nu cumva să deschizi geamul că îl trage curentul. Paranoia se extinde în comunitate.

Profesorul din învățământul preșcolar/școlar mic, conform tuturor normelor în vigoare, trebuie să scoată copilul afară zilnic, pe parcursul întregului an școlar (nu pe viscol sau furtună, deși e o experiență unică!) Mai mult, orice proiect de lecție/activitate începe cu „aerisirea sălii de clasă”. Dar… aici intervine paranoia de mai sus. Ticăloasa aia de la grădiniță deschide INTENȚIONAT fereastra, să-i îmbolnăvească, să mai stea și acasă, să fie mai puțini… ba îi scoate și afară, când sunt 10 grade, nu 50!, și răcește copilul!! Și uite cum ajungi tu părinte să ai copilul o lună bolnav, o lună sănătos, ba chiar mai puțin. Cu nițică matematică, verifici că de fapt ai un copil sănătos… și care, după ce va testa un an cam tot ce se poate în materie de medicamente, după intrarea în comunitate, va deveni din ce în ce mai rezistent.

* Asta dacă nu cumva e nevaccinat, acolo fiecare părinte decide după mintea și educația pe care o are. Când citești pe net o informație, o treci prin filtrul propriu, mai gros sau mai subțire după cum ai avut șansa să ți-l formezi.

Copiii se scot afară pe orice vreme.

Ninge? Super! Plouă? Hăinuțe adecvate și nimic mai distractiv. Noroi? Doamne, ce distracție!! Știți cum se fac pocnitori din noroi? Știți care e senzația când noroiul ți se strecoară printre degetele de la picioare? Știți cum e să stângi în pumn o grămadă de noroi? Știți cum e să alergi prin ploaie? Dacă nu știți, n-aveți idee ce ratați… ar trebui să le încercați, fără să vă mai gândiți atât ce zice „ăla” de lângă voi. Murdărirea este bună, și aș zice că are rostul ei.

Și nu mai cereți atâta să luați copilul curat de la grădiniță/școală. Că nu e păpușă de porțelan, să-l găsești cum l-ai lăsat. Dacă are tricoul pătat de ciorbă, înseamnă că învață să mănânce singur. Dacă are pantalonii murdari în genunchi, înseamnă că a căzut și învață să se ridice!

Instrumentele de suflat dezvoltă aparatul respirator și ajută la apărarea împotriva infecțiilor.

Afirmația aparține unei profesoare de la liceul de muzică. Știu ce înseamnă să educi respirația pentru cântat. Chiar dacă nu face copilul acest exercițiu învățând să cânte la un instrument, a avea un instrument de suflat rămâne cea mai mare distracție. Însă… sincer, câți o luați razna când are în mână un fluier, ori nu vă suiți pe pereți când începe să chinuie o muzicuță?? Da, și eu, nu mă laud că rezist prea mult! La eveniment copiii au primit cadou fluiere, și până acasă am crezut că înnebunesc. Dar eram în aer liber, și au promis că încetează la intrarea în bloc. Însă când mă tot rugam de ei să mai reducă volumul, mi-au dar replica serii: Ai fost acolo și n-ai înțeles nimic! A spus că întărim plămânii și suntem mai sănătoși! Cum au auzit ei discuția, când erau după colț, la joacă, nu știu! Dar au auzit… m-au întrebat dacă n-am avut și eu când eram mică. Ba da, am avut. Pentru scurt timp, căci i-a făcut mama aripi! Vezi, ai spus că tu n-o să faci ceea ce nu-ți plăcea când erai mică! (O, Doamne, mai dă-mi putere, să mai rezist!)

Nu știu încă dacă au aflat și vecinii că avem o pereche de „păsărele” în casă. (Că la cap nu stau toate la cuibul lor știu deja) . Însă în seara aceasta, când i-am explicat Irisucăi cum că, dacă pui apă, ciripește, a decis s-o ia mâine la școală, că are „muzică”, să le arate și colegilor, și să le povestească ce-a auzit la eveniment… (Doamna M., sper sincer că mai rezistați cu toate ideile pe care Iris le aduce de-acasă!)

În schimb ideea ei m-a făcut să mă gândesc cum ar fi dacă una din pauze ar fi „pauza de suflat”. La orice vârstă. Să suflăm în fluiere/orice altceva până cedează obrajii. Ar fi o gimnastică incredibilă pentru musculatura bucală (mai ales pentru cei mici care încep să articuleze), și un moment de relaxare/descărcare pentru cei mai măricei. Și așa n-au ce face în pauză… Iar o pereche de căști industriale poate rezolva problema adultului.

S-ar mai adăuga și o pauză de ieșit afară și alergat, și nu pe culoar, cum se întâmplă în multe locuri…

Cam asta cu cele utile. Închei în două fraze. Alături de Secom^® au contribuit la reușita evenimentului Mămica Urbană și Mama Pan, iar de copii s-a ocupat în mod excepțional Learning Hub. Andrei este extrem de cârcotaș și greu de mulțumit, și dacă a doua zi el încă îmi spunea că s-a distrat, avem o mare bilă albă de dat!

Dacă vă interesează informațiile strict medicale pe care le-am primit referitoare la infecțiile respiratorii, le pot adăuga, doar să-mi lăsați un mesaj.

Întâlnirile au loc bilunar, consultați pagina Secom pentru a vedea programul viitor.