Balet de primăvară – mărțișoare cusute cu balerină

Iris a intrat în sezonul de cusut mărțișoare. A început cu macii de zilele trecute, i-au plăcut, a învățat tehnica… Mă întreba cum de reușesc să încrețesc panglica atât de repede. I-am povestit că la vârsta ei îmi făceam deja singură pampoanele cu „tehnica” asta, și era cea mai rapidă modalitate de a face o fustă creață la păpuși. Așa că ea acum a redescoperit cumva roata în materie de cusut. Doar că plictisită de înșirat, s-a gândit ea să facă o dansatoare cu rochița înșirată. În momentul acela i-am perfecționat ideea, i-am dat un contur de balerină, și pe noul model fac și economie la panglică. Nu are nevoie decât de vreo 4cm pentru a realiza fustița, și prima dată când le-am lăudat, reacția a fost „ai decupat filigran??”.

Nu, doar am printat cu negru și am lipit apoi tot pe carton negru hârtia. Pentru că imprimanta mea face figuri când e vorba de carton, am printat pe hârtie normală, iar pe spate, când am cusut fusta, am pus un întăritor mic de carton, să nu rupem balerina. Dacă vă plac, aveți nevoie model, (AICI), de panglică (organza, că e mai subțire, bucăți de 5cm/1cm), carton colorat pentru suport, foarfecă decorativă, ac și ață, lipici, și șnururi de mărțișor.

Ca timp de lucru… în funcție de îndemânarea și vârsta copilului, aproximativ 10 minute. Iar dacă tipăriți tot pe carton modelul, siguranța în lucru este mai mare și poate fi mai eficient.

Vise plăcute – carte de colorat pentru adulți

Deja la modă acum sunt cărțile de colorat pentru adulți. Nu știu de ce această nouă pasiune cuprinde încet – poate din nevoia de relaxare, de regăsire… Dacă ați citit continuările la „Jocul lui Ender”, era într-unul dintre volume o fetiță care se concentra urmărind în lemnul din podea și pereți fibrele. O ajuta să persevereze în munca sa de cercetare, și este și comportamentul care i-a garantat reușita. Am primit cartea de colorat în toiul sesiunii, când numai la distracție nu-mi stătea mintea, și am testat-o în condiții de stres. Așa relaxant a fost să colorez pene… până a apărut Iris. Vreau și eu. Normal, i-am dat și ei. Crezi că e mai bine așa ori așa? Și de aici eu am abandonat. Am lăsat-o să coloreze ea. Dar când prindeam cinci minute singură, mai coloram un pic.

Acum s-ar putea ca, delectându-vă cu coloratul în preajma celor mici, să le faceți și lor „poftă”, că doar vine mâncând. Ce au ei de câștigat: în primul rând, un model, e mult mai ușor să-l convingi să coloreze. Mulți dintre copii consideră plictisitoare activitatea, dar dacă văd ce rezultate minunate poți avea când nu te grăbești, ții corect creionul, ba mai îmbini și nuanțele, s-ar putea să remarcați o schimbare. Dacă mai împărțiți și fișele, va ieși o activitate foarte plăcută.

Eu în schimb… nu prea mă împac foarte bine cu activitățile migăloase. Adică mi-au plăcut mult, foarte mult desene cu spații mici de colorat. În schimb, când am ajuns la planșa cu fluturi am înnebunit. Mi-aș fi dorit 10 nuanțe dintr-o singură culoare, nimic din ce făceam pe hârtie nu se potrivea cu ce era în mintea mea. Creioanele mele erau insuficiente. M-am dus mi-am luat un set de carioci noi – 24 de bucăți, și m-am enervat și mai tare, căci unele dintre ele erau deja uscate (Auchan, Pelican…). Apoi am căscat gura prin oraș, am văzut seturi de creioane de câte 36 de bucăți, curcubeul în toate nuanțele îl făceai cu ele! Doar că nu aveau nimic în comun cu bugetul meu pentru activități extra, deși uneori îmi spun că, dacă tot nu fumez, și nici cafea nu beau, mă pot răsfăța… Bun, deocamdată am pus pe listă. Am zis că mai studiez, poate găsesc unele care să împace și capra și varza.

Așadar, ca să mă liniștesc, și să-mi dovedesc că poate ieși într-adevăr ceva fain, am scanat fluturii și i-am colorat cu tableta grafică. Nu, n-am trișat să folosesc „găletușa”, cum spune Iris. Am folosit creionul grafic, și am colorat bucățică cu bucățică. E drept că acum am avut mai puțin de furcă… creionul se subțiază și se îngroașă din taste, nuanțe la discreție, și n-am mai avut decât de colorat, calm, liniștit, aripă cu aripă. Pentru mine efectul a fost același. Relaxare totală, și acum am un desktop decorat după sufletul meu.

Am mai răsfoit și alte cărți de colorat pentru adulți. Ce mi-a plăcut aici e că sunt multe, multe tipuri de desene, nu neapărat mandale, ori cu module repetitive. Foarte mult mi-a plăcut un dream-catcher, care e pe listă, la colorat. Gâze, flori, ierburi diverse și valuri… multe valuri, pentru care cred că încerc cu acuarele, căci altfel nu văd cum să am atâtea nuanțe.

Cartea o puteți comanda în librăriile online: editura Casa, elefant.

Utile:

Buchețele de flori de mărțișor – flori cusute

Căutam o idee simplă pentru ora de opțional. Simplă din punct de vedere al materialelor necesare, căci în toiul sesiunii numai de umblat la cumpărături nu-mi ardea… așadar aveam seturile de cusut, panglici albe și roșii, și paietele de la Daco. Cum se apropie și mărțișorul, și trebuie să impresionăm cu ceva mămicile acasă, am hotărât să pregătesc cu copiii o felicitare, din care să realizăm acum prima parte, cea mai dificilă: buchețelul de flori.

Am printat pe carton modelele de codițe, de aici, și ne-am apucat de lucru. Pentru un copil de 5 ani durează cca 1h30min, dacă pornește de la zero, și perforează el modelul. Altfel se încadrează ușor într-o oră, mai ales dacă primește ajutor cu fundița. Modelul din stânga este cel mai simplu, trebuie doar să aveți paietele în formă de floricele. Pentru modelul din dreapta am tăiat bucățele de 15 cm de panglică – aceeași care se vede și la fundiță, am încrețit-o cu acul pe o parte, cum făceam în copilărie pampoanele de pus la codițe, le-an strâns și le-am cusut. Pe al doilea încă nu l-am testat cu copii, abia săptămâna viitoare mă întâlnesc cu cei de la școală și vedem ce iese.

Puteți economisi timpul dacă realizați codițele dintr-o singură împunsătură de ac, dar scopul meu a fost să și exersăm cusăturile, nu doar să realizăm modelul. Ce pot să vă spun e că modelul cu „maci”, cum l-a botezat o prietenă, a fost suficient de provocator și pentru cei mici, și m-au anunțat doi – dintre care și un băiețel – că vor să încerce. Nu aduce anul ce aduce ceasul, voi vedea data viitoare, când sper să revin cu imagini noi, cu lucrările finale.

Edit:

Revenim cu impresii – tema cu paiete s-a încheiat cu grupa de grădiniță. A durat în medie o oră și jumătate, căci cusutul tulpinilor nu a mers foarte repede. Era mult mai ușor dacă realizam tulpina din două împunsături – una sus și una jos, însă nu am vrut să-i scutesc de exercițiu, căci pe termen lung ne va prinde bine. Iar cu paietele a mers minunat, a ajutat exercițiul pe panglică.

Știu că nu e ok să compari copiii între ei, însă din toate cele realizate, primul îmi place cel mai mult. F. are cinci ani, și este băiețel. E drept că nu a vrut să coasă complet modelul, pe motiv că „așa vrea el să fie al lui”, cu toate insistențele mele și explicațiile de la codițe, unde i-am arătat cum se completează elementele. Dar a ales florile singur, toate la fel, și a cerut să completeze planșa cu albinuțe – elemente care se aflau pe masă, dar niciuna dintre fete nu le-a cerut. Este modul meu de lucru, explic tehnica, în rest – alegerea culorilor, completarea planșei, aparține fiecăruia. Cel mai mult îmi place când învață unii de la alții – dar de data aceasta nu a fost cazul. Flavius a rămas ultimul în clasă când și-a lipit albinuțele.

Este mai greu să trec peste „a copiat de la mine”. Tot încerc să le explic că, dacă cineva te vede făcând un lucru frumos, și face și el, l-ai învățat ceva. Mai avem până acolo 🙂

Sărăcie vs. educație, în 2016, pe plaiuri mioritice

Îmi place când se mai trezesc unii să ne arate, cu creionul pe hârtie, cât de nasol stăm la capitolul educație, și cum ne învârtim într-un cerc vicios din care nu mai ieșim. N-am să reiau datele studiului făcut de World Vision România, vă recomand acest articol, care le prezintă pe larg. Însă nu pricep de ce ne minunăm atâta… când ne-am complăcut în această situație de ani de zile.

54% din populația din mediul rural e fără ocupație. Și le plângem de milă, și le dăm ajutoare… dar ne-am uitat la câți investitori au încercat să deschidă puncte de lucru și să le dea un servici, și au refuzat? Că mai bine stau degeaba pe 200 lei decât să muncească pe 800? Nu zic, sunt și categorii clar defavorizate, care nu au nicio șansă, dar eu n-am auzit pe nimeni care să vrea din tot sufletul să muncească și să nu aibă unde. Numai că noi ne-am obișnuit să ne facem că muncim și să fim plătiți regește. La bunici în sat vine autobuzul și pleacă plin la București, cu măturători. Nu sunt șomeri în București? Ooo, ba da, cu duiumul, dar cum să dai cu mătura rahații de câine de pe trotuar, și să nu o domnești la bloc pe ajutoare de la primărie.

Din autobuzul ăla… trebuie să ciupească și românul ceva. Și ia și el 2-3 saci de gunoi pe zi, că doar nu se vede la grămadă, și mai vinde colo în sat pe un leu, trei, uite îi mai ies și lui 100 de lei în plus dacă e băiat „deștept”. La școală nu i-a plăcut, s-a dus la profesională, dar „e greu” la muncă, și-a frunzărit-o toată viața pe ici, pe colo… dar are telefon mobil, cu cartelă, și muncește la „Capitală” pe mai nimic. Dar nici în sat n-ar munci. Să te duci la om cu ziua la sapă e muncă… Și au pretenții, masă musai cu carne, de parcă acasă au congelatorul plin, și țuiculița la jumate, și un pachet de țigări de-alea bune. Am văzut cum muncesc. Stai după ei, ca să facă treabă cum trebuie, și nici așa n-o fac. Ba să ai și unelte dacă vin să-ți facă ceva prin curte, că doar nu le-or strica pe ale lor, și la juma de oră, nenică, pauză. Vine la 9, stai să mănânce, că doar nu muncește cu burta goală, bagă și-o țigară, hai fă-i și-o cafea, să alunece mai ușor, și pe la un 10 se apucă, pierde juma de oră cu organizarea, după care te-miri-ce n-a pus ieri pe listă și n-ai, te trimite de cumperi. El se mai relaxează olecuță. Timp în care se vaită ce greu o duce… Poate muncește apoi până pe la 1-2, când, iaca, dă căldura. Și gata, cum să mai muncești, scoate și tu o bere rece, la 2,5l, să-și mai revină omu’ o țâră. Până una alta, cară și tu, ca de-aia îl plătești pe el, sculele din soare, că se-ncing… și te doare sufletul, că-s ale tale… pe la 4 gata, s-a lăsat soarele, se duce omul acasă, cu 50 lei în mână, că a muncit azi, și se oprește să bea și el ca omu’ muncitor o bere la bufet.

Da, mai sunt și oameni muncitori la sat, sunt cei la care te uiți cu plăcere peste gard, grădina așezată, orătăniile la locul lor. Sunt ăia de-și mai trimit copiii la școală nu doar pentru corn și lapte. Dar sunt puțini… Ne minunăm cum de stăm așa în sărăcie lucie… păi decât să le dea ajutor social de la primărie, ar trebui să le ia frumos și alocația copiilor, și să facă cantină socială. Aduci copilul de trei ori pe zi, și primește masă caldă. Ție, dacă ți-e foame, vino mâine dimineață la curățat cartofi la cantină, treci și bate trei cuie în podul școlii că intră apă, vino la săpat șanțuri să tragem canalizare, sau pe lotul de grădină comunală, la legume pentru cantină. Și primești bon de masă la primărie.

Dar nu… că nu cu voință de a schimba lucrurile se câștigă alegerile! Alegerile se câștigă cu pomană, și cu ajutoare sociale. Așa că… să nu ne mai plângem. Suntem exact ceea ce vor unii să fim: Proști, și mulți. Masă de manevră politică. Și anul acesta se va vedea mai bine ca niciodată.

Referitor la calitatea educației de la sate… Dumnezeu cu mila. Nu că mi-e rușine cu ce e la oraș, și aici se scrie „ve-ți”, „voi trimite-ți” și tot așa, însă nimeni nu are interesul ca acei copii chiar să aibă o șansă. Și când o au – căci în atâția ani de când am blogul am cunoscut o mulțime de profesori care fac minuni prin satele românești – nu-i susține nimeni… se zbat să scoată zer din piatră seacă, și culmea, mai și reușesc!

Hai să nu ne mai plângem de milă. Suntem țara lui muieți-s posmagii, și până nu va înțărca Bălaia, nu vom face nimic. Ne vom plânge de milă în procente. E bine că am identificat cercul „vicios”. Acum să-l rupem. Doar că… să nu tragem ca racul, broasca și știuca…

Metrorex și educarea instinctului de turmă

Recent am rămas uimită să aud la tv că cineva a reclamat metrorex la Protecția Consumatorului: a rămas cu piciorul blocat în spațiul dintre peron și vagon. S-au derulat rapid prin minte imagini de acum 30 de ani, când metroul abia începuse să circule prin capitală, și veneam cu mama din provincie. Ani, dar ani la rând, de câte ori urcam amândouă de mână în tren, îmi spunea să am grijă unde pun piciorul. Și acum cred că ar face-o, din obișnuință.

Când am plecat, la rândul meu, cu copiii de mână, a fost refrenul călătoriei. „Fă pasul mare!” Nu-i așa? Pentru că fiecare dintre noi avem grijă unde punem piciorul. Fie că pășim ori urcăm în tren, fie că urcăm ori coborâm o scară. Iar dacă ai ajuns să circuli prima dată cu metroul la o vârstă mai înaintată decât cea de grădiniță, din instinct și tot ar trebui să caști bine ochii pe unde calci…

Ce s-a întâmplat oare în ultimii 30 de ani încât avem nevoie să ni se spună la tot pasul ce să facem, la ce să fim atenți? Chiar nu mai suntem capabili să mai gândim singuri? Sau, de fapt, ne ținem mintea și ochii ocupați cu diverse, și nu mai reacționăm la semnalele de mediu? Hai să luăm cazul de la metrou (doamne, ce-aș mai fi făcut niscai poze… dar mi-e nu știu cum să scot camera). Dacă te uiți pe peron ori în vagon, 90% sunt cu ochii în telefoane (și eu… nu mă pot abține uneori). De pe peron abia dacă ridică ochii să se uite pe unde calcă, se îndreaptă uneori ca oile, cu capul în jos, către ușă… Normal că spațiul dintre tren și peron e acoperit de ecran… și normal că fix în secunda în care îți ridici ochii din ecran trebuie să-ți poarte „cineva” de grijă și să-ți amintească pe unde calci. Pe Oaia care nu-și duce blana o mănâncă lupii. Neah, nenicule, nu, acum nu mai merge așa, „poporul” a evoluat. Dacă nu-ți duci singur blana, e datoria ălora de au pășunea să ți-o care…

Revenind la metrorex, am râs în hohote când am auzit recomandarea de închidere a stației Piața Victoriei. Oamenii ăia de-au scris-o n-au călcat mai mult ca sigur la metrou în ultimii 10 ani. Mai lipsește să aud că pasajul de la Unirii nu e ISU-safe și trebuie închis, și ar fi gluma anului. După râs, a urmat și soluția: lipirea unor autocolante pe peron care să le amintească sacilor de cartofi transportați că trebuie să caște ochii la distanța dintre peron și vagon. Și la Victoriei sunt lipite dincolo de banda albă unele mari, dar mari! În restul stațiilor, mai după buget, coane Fănică. Ori deloc, ori sunt înlocuite de niște pătrățele 10×10 cm, lipite undeva sus, pe ușă, unde nu le-am remarcat decât după ce mi-au sărit în ochi cele de pe peron.

Când faci lucrurile de mântuială, doar ca să fie, le pui sus… logic ar fi fost să le lipești lângă buton (nu că funcționează mereu, dar tot te uiți la el, că „poate” se aprinde). Dar când călătorul stă cu ochii pe buton, cum să vadă și reminder-ul de sus? Iar partea cea mai faină e în trenurile mai noi, care la buton au și scriere Braille. Bănuiesc acum că nevăzătorii știu că acolo e spațiu, și ei n-au nevoie să li se reamintească să facă pasul mare la urcare/coborâre… Ups, chiar, noile autocolante nu sunt prevăzute cu semnalizare pentru persoanele cu deficiențe de vedere… Cine sesizează ANPC? Poate de data asta metrorex le și lipește unde trebuie, dacă tot mai tipăresc o tură…

Este atât de trist… căci dincolo de faptul în sine se vede altceva: ne transformăm încet-încet în ființe dependente, care nu mai sunt capabile să gândească, să analizeze, să anticipeze un pericol, să decidă și să reacționeze. Așa ajungem masă de manevră în mâinile cui va ști să ne modeleze mai bine. Dau dintr-una în alta, și ajung la minunata lege împotriva defăimării. Dacă roboțeii de mai sus nu vor mai auzi de nicăieri semnale cum că acel drum nu e bun… încotro va merge turma?

PS: nu uitați să vă țineți de bare! Uneori mijloacele de transport sunt prevăzute cu frâne nesemnalizate.

Vacanța se termină cu surprize la Disney: începe serialul Goldie și Ursuleț pe 13 februarie

Un nou serial animat, Goldie şi Ursuleț, are premiera la Disney Junior pe 13 februarie, la 10:30. Noi episoade se vor difuza în următoarele 8 zile la aceeaşi oră.

Seria animată dedicată copiilor cu vârste cuprinse între 2-7 ani își are acțiunea în lumea magică a Pădurii de Poveste şi aduce din nou laolaltă pe Goldie şi Ursuleț, după bine-cunoscutul incident cu terciul de ovăz din „Fata cu Părul de Aur şi cei trei ursuleți”.

GOLDIE & BEAR – „Goldie & Bear,” a fairy tale-inspired adventure series for preschoolers premiering in Fall 2015, follows the fairytale adventures of newfound friends Goldie and Bear, following the renowned porridge incident of „Goldilocks and The Three Bears.” (Disney Junior)
BEAR, GOLDIE

„Goldie şi Ursuleț” reflectă experiența Disney în abordarea unor povesti care să rezoneze la nivelul mai multor generații, cu ajutorul basmelor cu zâne, al basmelor populare şi al cântecelor de leagăn. Fiecare episod cuprinde două povești cu o durată de 11 minute fiecare şi care ne aduce în centrul atenției noua şi neașteptata prietenie dintre Goldie şi Ursuleț în căutare de distracție şi aventuri şi mereu însoțiți de prietenii şi vecinii lor, cu toții inspirați din personaje de poveste îndrăgite. Fie că îl ajută pe Lupul cel rău să învețe să îi pese de ceilalți înainte de a sufla pentru a le dărâma casa, sau pe Jack şi Jill să urce dealul, sau îl salvează pe Hopa-Mitică tot timpul predispus la accidente, după ce are parte de cea mai mare căzătură, Goldie şi Ursuleț se distrează de minune într-o lume de poveste plină de situații din viața reală, accidente amuzante şi momente emoționante.

Seria „Goldie şi Ursuleț” care preia firul poveștilor clasice de la final, celebrează personalitățile diferite ale lui Goldie, Ursuleț şi prietenilor lor neobișnuiți şi încurajează copiii să-şi dezvolte propria relație de prietenie fermecată. Seria este populată de o echipă de distribuție diversă formată din personaje din cărțile cu povești care simbolizează prietenia, comunitatea, respectul pentru personalitate, curajul în fața problemelor şi compasiunea pentru ceilalți şi își propune să dea naștere unor conversații între copii şi părinți despre intrigile şi aspectele de moralitate evidențiate prin prietenia de nemaiîntâlnit dintre Goldie şi Ursuleț şi interacțiunile lor comice care se petrec în Pădurea de Basm.

Maria Tatar, președinta programului pentru Folclor şi Mitologie din cadrul Universității Harvard şi consultant al acestui serial, comentează despre povestire, povesti şi basme: „Când ne aflăm în încurcătură, deseori o poveste ne oferă răspunsul – nu în forma unei remarci, ci ca parte a unei conversații despre lucrurile care ne sunt importante în poveste.”

Animația „Goldie & Ursuleț” a fost special creată pentru a fi difuzată la TV, avându-l în rolul de co-producător executiv pe Jorge Aguirre („Giants Beware!”, roman grafic în mai multe volume); pe Chris Gilligan („Frankenweenie”) în poziția de producător executiv şi regizor; Joe Ansolabehere („Recess”) ca scenarist şi Rob Cantor (din trupa Tally Hall) în rolul de compozitor.

Social Media Summit – Bucuresti, 2016

Social Media Summit este eveniment marca BIZ desfăşurat anul acesta pe 19 februarie la 19 Februarie 2016
Hotel Crowne Plaza Bucuresti. Evenimentul se adresează specialistilor în comunicare din agentiile de PR, oamenilor de marketing, oamenilor de vânzări şi bloggerilor, şi este împărţit în trei sesiuni, artfel:

Social Media inseamna putere, implicare, incredere, autenticitate, transparenta. Retelele sociale au devenit locul unde brandurile, personalitatile si utilizatorii se intalnesc, interactioneaza si schimba lumea. Social Media Summit iti ofera acces la cei care gandesc, creeaza si implementeaza campaniile de impact din Romania.

Programul de anul acesta cuprinde:

09:00 – 10:00 INREGISTRAREA PARTICIPANTILOR
10:00 – 12:00 SESIUNEA 1 – SOCIAL MEDIA, NIVELUL URMATOR

Era tatonarilor s-a incheiat. Social media a devenit deja o forta care transcende tot mai mult din online in offline. Companiile, brandurile si creatorii de continut trebuie sa treaca acum la urmatorul nivel, in care creativitatea aduce rezultate de business. Care sunt strategiile eficiente in 2016? Ce inseamna pentru companii explozia retelelor sociale? Ce vor, de fapt, consumatorii de la branduri in era retelelor sociale? Afla tendintele care vor schimba regulile jocului in acest an.

12:00 – 12:30 PAUZA DE CAFEA
12:30 – 14:00 SESIUNEA 2 – CAMPIONII SOCIAL MEDIA DIN ROMANIA

Analizam in fiecare an campaniile create si implementate de companii pe cont propriu sau cu ajutorul agentiilor de PR si digitale. Cine sunt cei mai utilizati bloggeri, care sunt agentiile cele mai active in domeniu? Identificam cele mai folosite tehnici si strategii de pe retelele sociale si verificam de la an la an starea blogosferei din Romania. Cum schimba nisele peisajul blogosferei din Romania?

Studii in exclusivitate:

Blogosfera in Romania in 2015
Top bloggeri cu care colaboreaza agentiile si companiile
Top agentii care au lucrat cu bloggerii in 2015
Topul bloggerilor pe 10 nise
Top canale de comunicare in 2016 – Cine domina peisajul social media si ce canale vor deveni vedete in acest an?

14:00 – 14:30 PAUZA DE CAFEA
14:30 – 16:00 SESIUNEA 3 – STRATEGII CASTIGATOARE IN SOCIAL MEDIA

Sesiune exclusiva despre secretele a 3 campanii de succes din 2015. Afla de la companiile si agentiile din Romania care au realizat campaniile de social media cu cel mai mare impact strategia, mecanismele din spate si rezultatele pe care le-au inregistrat. Care au fost lectiile invatate si cum le puteti aplica in campaniile pe care le pregatiti pentru 2016?

Pentru companii sau esti persoane fizice, participarea la eveniment este 75 euro + TVA.

Să coasem paiete…

Anul acesta mă tot gândeam să fac ceva special de mărțișor, și pentru că am luat de la Daco un set de paiete foarte faine, și mai am și acasă altele, mi-am propus ceva modele desenate, dar cu paiete aplicate. Și nu, nu lipite, le voiam musai cusute. Așadar, preventiv, am zis să fac o activitate de încălzire, să vedem dacă și cum se mișcă copiii cu paietele…

Le-am dus panglici – cam cât să o înfășoare de trei ori pe mânuță și să facă fundă, cu indicația să coasem paietele, cu două „raze”. Am forțat prea tare, trebuia să merg pe varianta cu carton, dar mi-am dorit atât de mult să iasă ceva „util”, căci adoră să plece cu ele… nu sunt pregătiți încă să renunțe la suportul solid, așa că voi mai amâna cu siguranță trecerea la cusăturile pe pânză. Nu pot controla încă materialul simultan cu mișcările acului.

De cusut paiete – au cusut, mai bine, sau mai stângaci, cu ața care se încurca mereu… căci am folosit ață de papiotă, mai subțire decât bumbacul cu care coasem de obicei. E drept că la finalul orei au plecat încântați, cu creațiile prinse pe mână. Au reușit toți să coasă cel puțin 10, așa cum mi-am propus, cei mai mititei chiar până la 16, și am avut și excepția, un model superb, „de clasa I”.

La final am discutat și negociat, vom face fluturi de mărțișor, dar vom pune așa… de decor, vreo 4 paiete, nu exagerăm.

Sursa foto: http://www.exclusivnews.ro/wp-content/uploads/2014/08/dragos-patraru-starea-natiei-tvr-1.jpg

Cu ochii pe „Starea nației”

Mă uit rar la tv, pentru că am luat demult hotărârea că nu prea ai ce vedea… în schimb, dacă apuc să deschid emisiunea lui Dragos Pătraru nu mai închid tv-ul până nu se termină. Nu pentru că omul ăsta face haz de necaz, dar spune lucrurilor pe nume, ci, pentru că de când s-a dus pe copcă „Cronicuța”, e prima dată când nu simt că-mi irosesc timpul în fața ecranului. Nu am găsit acum integral emisiunea de aseară, însă, pe scurt, comenta decizia „autorităților” de a închide 50 de licee în care nimeni nu ia BAC-ul de câțiva ani.

Are dreptate în ceea ce privește prostia acestei decizii. Noi, românii, când nu avem idee ce soluție să aplicăm, ne luăm jucăriile și plecăm. Ca să rezolvi o criză trebuie să treci prin mai multe etape (prin care mă îndoiesc că s-a trecut la minister…):

Identificarea și cunoașterea
Etiologia situației de criză
Decizia
Planul de intervenție
Aplicarea măsurilor
Monitorizare și control
Evaluarea

Dar nu e suficient, trebuie să vrei, SINCER, să rezolvi problema, să COOPEREZI cu toți cei implicați, și să identifici un BENEFICIU COMUN.

Ce m-a deranjat în emisiune? Clipul de câteva secunde, un fragment dintr-un interviu cu un profesor, care, schimonosit de disperare, spunea că succesul cu acei copii îl reprezintă alfabetizarea lor, și nicidecum bacalaureatul… Iar domnul Pătraru învinuia, pe nedrept după părerea mea, cadrele didactice pentru această situație. Cum au ajuns la liceu acei copii? Simplu. Prin măsuri electorale, prin înfumurarea noastră că toți suntem capabili intelectual de performanță și prin inocularea ideii că e nedemn să muncești.

Au ajuns acolo prin impunerea promovabilității, prin condiționarea locului de muncă de numărul de elevi din clasă. Exemplu: ai la clasa a cincea 30 de copii. Dintre ei, doar 12 merită să promoveze. La anul, faci o clasă cu cei 12, și una cu cei 18. Statul nu vrea să-ți accepte propunerea, pentru că munca ta nu „face cota”. Așa că, decât să nu ți se aprobe nicio clasă, îi promovezi și pe cei 18… pe care îi târăști după tine… ca să nu-i pierzi pe cei 12. În final, la clasa a VIII-a, doar vreo 4 ar fi „capabili” să acceadă mai departe, spre liceu. Dar prostia sistemului face ca și celor 26 să li se permită să se prezinte la „capacitate”, și chiar cu note de 2, 3, 4 ei să se poată înscrie la liceu…

Până nu încetăm să ne îmbătăm cu apă rece, și să confundăm dreptul la educație cu obligația acesteia… nu vom face nimic.

Da, sunt și mulți profesori care n-au ce căuta în sistem, care nu au înclinație, vocație, dorință de a educa – a nu se confunda cu a munci, căci un copil nu e piesă prinsă în strung.

Să acceptăm odată structura valorică a unei generații de copii: 3% – excelenți, 12% buni, 30% buni înspre modești, 30% buni înspre slabi, 12% cu probleme, 3% pentru învățământ special. Și să gândim soluții pentru fiecare, în așa fel încât investiția în formarea lor să se întoarcă prin profitul pe care ei îl pot aduce societății.

Dacă tot ajung să dea toți bacalaureatul, de ce ne mirăm că doar vreo 50-60% promovează? Acesta e normalul, conform procentelor de mai sus…

Corect, „mai normal” ar fi ca triajul să se facă mai devreme, și să nu aruncăm banii pe geam cu „educația liceală” a celor ce nu-și doresc sau nu pot să învețe… însă nu suntem o societate capabilă să taie răul de la rădăcină.

Sursă feature image

Abilitățile practice și matematica: peisaj de iarnă cu căsuțe

Aparent cele două teme n-au nimic în comun, însă îmi dau seama, pe măsură ce trece timpul, că atâta matematică câtă se face la abilități nu se face nicăieri. Intuiam asta, dar la bani mărunți n-am luat niciodată afirmația… până când a fost nevoie să pregătesc o lecție, pentru grădiniță, la care să folosesc elemente de matematică, explicit. E drept că ceea ce am făcut eu merge de minune cu grupa mea de cinci copii… cu 30 ar fi mai greu de supravegheat etapele. Cum elementele de geometrie se împacă cel mai bine cu lecțiile mele, am ales să fac un peisaj de iarnă. Începem cu finalul, și sunt sigură că mulți vă veți întreba unde e matematica…

Ce a fost în spatele acestui colaj:

Am analizat o căsuță: din ce este formată? Un pătrat – pereții – și un triunghi – acoperișul.
Le-am pregătit copiilor pătrate și triunghiuri din carton (destul de tare, pentru fiecare dintre ei), în trei dimensiuni: mare, mijlociu, mic. Le-am cerut întâi să aleagă un pătrat oarecare. Apoi să caute unul mai mare sau mai mic decât el. L-au găsit. Au căutat apoi încă unul, diferit de cele două. Când au avut trei pătrate diferite, le-au așezat de la cel mai mic la cel mai mare. Au primit hârtie colorată, și au desenat pătratele, așa cum își doreau să apară pereții celor trei căsuțe.
Au lipit nămeții – predecupați de mine, și au adăugat căsuțele, în ordinea stabilită.
Adăugarea căsuțelor – crescător, după mărime.
Au repetat apoi operațiunea precedentă, folosind de data aceasta triunghiuritriunghiuri. Când au avut trei triunghiuri diferite, au realizat corespondența între forme: pătrat mare cu triunghi mare ș.a.m.d.
Corespondența între modele din carton și pătratele deja decupate.
Le-au decupat din hârtie colorată și le-au lipit pe planșă.
Aici se cam încheia prima parte a proiectului. Am continuat cu fulgii: au făcut grupuri de 1, 2, 3, și i-au lipit corespunzător căsuțelor, crescător, începând cu cea mică.
Numai că ne-a rămas timp, și copiii au vrut să completeze… au mai cerut fulgi, și le-am perforat buline, dar le-am cerut să lipească 10, nici mai mulți, nici mai puțini. Apoi au hotărât că „pe case a nins”, și le-am tăiat fâșii lungi de hârtie, pe care ei le-au potrivit pe măsura acoperișului și le-au lipit.
Tot ei au vrut uși și ferestre. Mai avem de lucrat la proporții aici, în așa fel încât ferestrele să fie la nivelul ușii. Și tot ei au cerut perforatorul cu om de zăpadă, ca să înveselească peisajul.

Câtă matematică este aici?

Realizarea de serieri de obiecte după criterii date.
Compararea de obiecte după criteriul formă și mărime.
Folosirea unităților de măsură neconvenționale.
Asocierea numărului la cantitate și a cantității la număr.
Formarea de perechi.
Ordonare crescătoare/descrescătoare.

Ce am mai învățat?

Să nu irosim hârtia, și să decupăm un pătrat potrivind muchiile modelului cu cel puțin una din muchiile hârtiei, chiar colțul dacă este posibil.
Cum să așezăm căsuța în zăpadă, pe deal, și nu în vârful acestuia, tangentă (aici le-am demonstrat cu o cutie rotundă și una pătrată că s-ar legăna casa…). Aproape ne-a ieșit și cu oamenii de zăpadă
Ne-am străduit să facem un exercițiu de imaginație și să punem scăunelul ca să privim pe fereastră din căsuțele realizate… moment în care o scânteiuță a spus că face casa cu etaj.
Am vrut mai mult, și au cerut ajutor să-și pună în practică ideile.

Știu, cazul e ideal, cinci copii și un profesor… dar „încercați acasă” :). E safe.

Talente de Năzdrăvani

Monthly Archives: februarie 2016