felicitare cos tesut narcise

Felicitare de 8 martie – coș țesut

Dacă mai rezistați ideilor cu coșulețe, astăzi mai adaug un model. Tehnica folosită pentru coșuleț este una singură, aceea a țeserii fâșiilor de hârtie. M-am inspirat din numărul cu aceeași temă din colecția idei creative, care folosea acest mijloc de decorare aproape pentru orice obiect. Așadar, cu ce poate semăna mai mult împletitura unui coș dacă nu cu țesăturile?

Pentru a realiza acest model printați pe carton (max. 130g/m2, nu mai gros) modelul de AICI. Puteți alege, dacă aveți imprimantă color, pagina 2, dacă aveți alb-negru, pagina 3. Eu am ales-o pe ultima, am conturat desenul cu carioca, și l-am colorat apoi cu maro. Pe varianta 2 a modelului am realizat deja conturul îngroșat, mai trebuie doar colorat.

Am tăiat apoi cu grijă, folosind un cutter, toate liniile verticale de pe coș, inclusiv pe lângă conturul lateral, astfel încât acesta să rămână în afară. Apoi am început să țes, fâșie cu fâșie. Pentru a putea introduce și ultima fâșie, am improvizat o agățătoare cu ață, și am tras cu grijă fâșia pentru a ocupa și ultimul spațiu. Dacă este nevoie, puteți folosi și bețișoare mai subțiri sau chiar o croșetă.felicitare_cos_tesut

Am menționat la început că nu trebuie să folosiți carton prea gros. Motivul este acela al așezării fâșiilor una lângă cealaltă, pe verticală. Dacă este folosit un carton gros, este mai puțin elastic și nu se pot lipi, și puteți observa pe modelul meu de mai jos acest lucru (cel de deasupra este din hârtie de 80g/m2). Eu am cam chinuit fâșiile pentru a realiza modelul, căci am imprimat direct pe carton. Poate că e o idee mai bună ca modelul să fie realizat pe hârtie normală, de 80g, apoi decupat și lipit pe carton A4 îndoit (are A5 dimensiunea finală). Astfel s-ar rezolva și problema benzilor inestetice de la interiorul felicitării, care ar trebui acoperite cu o coală de hârtie. Dacă vă hotărâți la această variantă, printați modelul odată, apoi răsuciți coala de hârtie, și mai printați odată, pentru a folosi și cealaltă jumătate de pagină și a nu irosi hârtia.

felicitare cos tesut narcise

O altă problemă pe care o ridică acest model este acela al realizării lui la clasă, pentru că tăierea modelului nu este deloc o joacă, și copiii nu au încă atâta coordonare și precizie încât să taie singuri cu cutterul. Dar vă recomand să solicitați părinții, ca temă pentru acasă, să trimită coșulețul gata pregătit. Ținând cont că e vorba de 8 martie, tăticii pot face un efort.

Spor la lucru!

felicitare cos cusut tesut 8 martie

Felicitare de 8 martie – coș cusut și țesut

Modelul nu este unul complet nou, tehnica folosită este una comună, de cusut un model. Însă am încercat să provoc copiii complicând tema, și rezultând astfel un proiect integrat de cusături și țesături, cu dorința de a impresiona de 8 martie sărbătoritele.

Cu un grup mai mic de copii, sau cu un grup care deja coase fără a avea nevoie de sprijin continuu, proiectul este accesibil, însă oricum este nevoie de două ore pentru realizarea acestuia. Aveți nevoie de model – se printează de AICI, sunt două felicitări pe coală, și se taie, iar îndoită, va avea la final dimensiune de carte poștală.

Se perforează modelul, se coase liniar, după care se folosesc marginile de sus și de jos pentru a trage ițele (vedeți modelul de mărțișor) pentru țesut. Încercați să le distribuiți uniform, mie nu mi-a ieșit chiar din prima încercare, cea pe care o vedeți aici, mai ales că cele două laturi sunt inegale.

Următoarea etapă este cea a țeserii coșulețului. Am folosit un fir mai gros și un ac mare, pentru a termina un pic mai repede. La capete firul de țesătură este trecut mereu pe sub unul din pașii de cusătură inițial.
După țeserea coșulețului, cu același fir am șerpuit prin cusătura inițială, pentru un rezultat mai aspectuos, cu mai mult volum.

felicitare cos cusut tesut 8 martie

În coș fiecare adaugă flori, după gust și disponibilitatea materialelor, prin orice tehnică.
Vă recomand ca la interior să lipiți o coală peste partea cusută, pentru a masca cusătura.
Bine-înțeles, puteți realiza doar coșulețul, pe care îl colorați la interior. Fiind încă sezonul mărțișorului, am ales ca fundița să fie un șnur, pentru că panglică satinată, cum mi-aș fi dorit, nu mai aveam.

Spor la lucru!

Martisor-cos cu flori, cusut si tesut

Mărțișor: coș țesut, decorat cu flori

Martisor-cos cu flori, cusut si tesutSezonul acesta de mărțișor a început cu stângul, din diverse motive. Chiar dacă balerinele se aflau în top, și nici buchetele cu maci nu erau de lepădat, parcă lipsea „acea idee” care să-i dea farmec lui 1 martie 2016. Cumva fiecare an, de când am blogul, a avut modelul lui. Anul acesta n-am simțit asta până acum jumătate de oră, când am fost în sfârșit mulțumită.

Prima idee era legată de țeserea cu fâșii de hârtie. Însă mi-am dat repede seama că pe dimensiuni atât de mici este aproape imposibil.  Mi-am amintit de modul în care recomandam acum ceva vreme să fie improvizate războaiele de țesut pentru copii, din carton, acolo unde nu poate fi folosită o ramă de lemn. Întâi am vrut să „țes” un mic covoraș, pe cartonașul de mărțișor, însă dungile nu se așezat cum voiam eu, ițele nu stăteau întinse și marginile se strângeau… dar rezultatul începea să semene cu o împletitură de coșuleț. Atunci am decis să fac de fapt un coș, să trec ițele prin cusătura deja făcută și, să țes printre ele. Am folosit fir de goblen, în degrade. Țesătura nu este atât de ordonată pe cât mi-aș fi dorit-o eu, căci ițele au fost realizate repede, fără să păstrez aceeași distanță între ele, și, deși acolo unde erau mai dese s-a țesut mai greu, rezultatul este mult mai aspectuos (partea dreaptă). Pentru a țese am folosit un fir cam de lungimea unui braț, și un ac mare și gros, de 8 cm.

Martisor-cos cu flori, cusut si tesut

Am decorat apoi cu elemente din hârtie, decupate cu perforatoarele decorative. Le-am lipit, și cu acul cel mare am realizat câte un orificiu în mijlocul fiecărei flori, unde am cusut câte o mărgică galbenă, folosind acul pentru mărgele, despre care am povestit deja. Coșulețul poate fi „umplut” cu orice tip de floricele, cele mai rapide ar fi cele confecționate din benzi – quilling, dar și floricele din paiete colorate.

Dacă v-a plăcut, puteți să le confecționați printând pe carton  coșuletul de AICI (pagina 2). Pașii următori țin de inspirația fiecăruia.

Spor la lucru!

fluture margele cusute

Mărțișoare din mărgele – fluture și libelulă

Dintre activitățile care produc în primă fază un suspin la grupa mea de opțional sunt cele cu mărgele, de aceea nici nu am insistat prea mult cu ele. Sunt migăloase, și, cu cât copilul este mai mic, cu atât tehnica înșirării mărgelelor este una mai solicitantă. Totuși, începând de la grupa mică ea ar trebui folosită frecvent, adaptând dimensiunea mărgelelor la vârsta copilului.

Pe lângă dezvoltarea motricității fine, și antrenarea mușchilor mici ai mâinii, înșirarea mărgelelor după reguli este strâns legată de obiectivele matematice: așezarea obiectelor în serie, după un model impus, sau după un model ales de copil. La început va înșira mărgele mari, pe sârmă (poate fi plușată), se va trece apoi la suport mai flexibil și mărgele mai mici, spre finalul grupei mari. Pe lângă cele de mai sus, copilul își educă răbdarea și își provoacă limitele imaginației, pentru a crea un obiect original.

Buy Milward Beading Needles, Pack of 4 Online at johnlewis.comAnul acesta mă pregătesc pentru brățări de 8 martie, deși îmi amintesc de acum 2 ani că n-au dat cadou produsele, au plecat fetele cu ele la mână, și-au declarat că „fac ele altceva pentru mama”. Am cumpărat închizători (am descoperit lângă Cercul Militar un magazin mic -Blu(Planet?) cu accesorii de unde poți cumpăra orice vrei, la bucată, la prețuri din categoria 0,05 lei!), ace speciale pentru mărgele – se găsesc la mercerii, 8 lei. Doar să cereți și ață care să intre în aceste ace, eu am stat cu doamna de-acolo și am testat mai multe fire (a mers unul de mătase) care intra în cel mai subțire dintre ace. Și să aveți și lupă, nici nu vă imaginați cât de mică este urechea!

Acasă am lucrat în paralel cu Iris. Ea s-a chinuit cu un model de libelulă, eu cu un fluture. Pentru modelele acestea ar fi bună sârma, însă cum eu vreau să le cos în general, libelula a ieșit foarte moale și leșinată, iar Iris s-a străduit să o coasă pe carton. Așa că a întins-o precum pieile la uscat, și aripile s-au deformat… Eu m-am chinuit cu un fluture, folosind fir de nylon de pescuit foarte subțire, și care intră în acul nr. 13. Din păcate catifeaua suport nu a fost destul de tare, și s-a cam strâns. Pe viitor însă vrem să punem în practică câteva idei, să vedem dacă ne ies, din numărul 78 al Ideilor creative.

 

fluture margele cusuteIris H., București, clasa a IVa
 

felicitare 8 martie cu litere MAMA

Felicitare de 8 martie pentru MAMA cu litere

Zilele trecute, pe unul din grupurile colegilor de pe facebook a apărut un model de felicitare dedicată zilei de 8 martie, dar, din păcate, doar cu imagine…

Аппликация - Открытка к Дню Матери-1

Problema cu această idee e că nu exista un model printabil, mai ales unul care să poată fi folosit ușor la clasă. Cu puțină ambiție, un copil din clasele primare superioare ar putea confecționa singur modelul. Mi-a plăcut, și vreau să-l încerc și eu cu grupa mea, și îi cunosc, nu sunt la nivelul la care pot decupa un model desenat de ei înșiși. Așa că am confecționat singură un model printabil, care să economisească cât mai mult carton, dat fiind faptul că mai nimeni nu are la clasă buget nelimitat. Îl puteți descărca și printa de AICI.

Pregătind modelul pentru articol, mi-am dat seama că va avea un grad ridicat de dificultate decuparea interiorului de la „A”. Eu folosesc deja la grupa de 5 ani cuțitul pentru filigran, am unul asemănător acestuia , cu care copii taie singuri după două activități în care l-am folosit exclusiv. La activitățile de decupaj, acolo unde ei simt că foarfeca (nici chiar cea ascuțită) nu poate rezolva problema, aleg să-l folosească pentru a-și atinge scopul.

O altă observație făcută în timp ce decupam: liniile de la print se pot vedea inestetic pe față, de aceea am realizat modelul în două variante. Prima este „normală”, dar cu contur foarte fin (paginile 1-4 din model). A doua parte este „în oglindă”, astfel încât cerneala să rămână pe spate (paginile 5-8), iar un decupaj mai puțin satisfăcător să nu aibă un rezultat inestetic.

Decorul rămâne la alegerea fiecăruia. Fie quilling, ori pur și simplu lipirea de decorațiuni cumpărate ori realizate cu perforatoarele decorative. La interior por fi scrise mesaje sau realizate desene. Pentru a prinde fundița am realizat orificii cu un perforator floricică, de mici dimensiuni, și mi-am adus aminte că am pe listă un perforator cu bulină, de diametru foarte mic – cca 3mm, pe care încă nu l-am achiziționat, și care mi-ar fi fost util și la mărțișoare…

Dacă realizați modelul la clasă, mulțumesc anticipat pentru feedback. Poate este nevoie de modificări, corecturi. 🙂

felicitare 8 martie cu litere MAMA

Și rezultatele grupei de 5 ani (de menționat că singurul meu amestec a fost să decupez interiorul de la A în vreo 3 situații, și să leg fundița. Restul a fost rezultatul muncii individuale, fiecare ce și cum a dorit. Îl ador pe F., care și-a scris numele, câte o literă pe fiecare spațiu.)

felicitare 8 martie cu litere MAMA

Uite-l, băăă, ce țăran!!

Săptămâna trecută la Social Media Summit s-a lansat o campanie pe cât de frumoasă, pe atât de grea: „Sunt țăran”. În momentul-cheie al anunțării temei am crezut că are loc vreun fenomen cosmic inedit, se aliniază planetele și începem în sfârșit să vorbim, serios, de valori, și, nu numai atât, de modul în care lipsa acestora se reflectă în comportamentul nostru din viața de zi cu zi.

300x300px_virgilAu pornit de la un apelativ pe care îl auzim din ce în ce mai des, „bă, țărane!”, și și-au propus să schimbe mentalitatea pe care o avem, la nivel de comunitate, asupra acestei noțiuni. A fi țăran nu este o rușine, și mulți dintre cei care se aflau acolo în sală nu erau orășeni get-beget, originile lor era tot în spațiul rural. Nu știu unde s-a pierdut de fapt sensul propriu, plin de conținut, al acestui cuvânt. Peiorativ, a fi țăran la oraș înseamnă a fi lipsit de bun-simț, a încălca cu bună știință normele sociale, a fi egoist și a te gândi în primul rând la tine. A fi țăran la sat înseamnă să fii respectuos, parolist,punctual, să ai un simț al măsurii, și să deții un bine înrădăcinat respect față de muncă.

Acum rămâne de caracterizat această nouă specie, numită „băă, țărane!”. Campania BIZ își propune să schimbe mentalitatea existentă acum, și să reabiliteze cuvântul „țăran”. De fapt, campania atinge puncte foarte sensibile ale societății noastre actuale, dincolo de „motivele” pentru care fiecare dintre cei care s-au implicat au ales să spună că sunt țărani. (Puteți accesa site-ul campaniei, și să le treceți în revistă, veți avea surpriză să nu le puteți adopta chiar pe toate!)

Ceea ce mi se pare misiune imposibilă este mesajul subînțeles al campaniei: acela de a fi mai răbdători și toleranți cu ceilalți, de a ne impune să ne schimbăm – în bine! -, de a vorbi mai frumos unii cu alții, de a transmite un mesaj fără să ne propunem, conștient sau nu, să rănim. „Poate că pe la voi pe-acolo, la țară, așa se face!” nu este un feedback, nu are niciun fel de valență educațională. Unul din profesorii de la facultate ne tot spune că, atunci când pe stradă nu ne convine ceva, să ne gândim cât este și vina noastră (a adulților, dar în mod special a profesorilor, căci acesta era contextul.)

Fiecare poate schimba ceva. Și am văzut asta la copilul meu, de 10 ani, care, privind admirativ o tânără ce aduna excrementele cățelului, a spus mai tare decât era cazul: Uite, vezi, se poate! De ce nu pot toți? Tânăra a zâmbit, și am privit împreună o altă doamnă, pe partea cealaltă a străzii, ignorând cu desăvârșire activitățile fiziologice ale cățelului propriu… Așadar, ce să sper? Că vom avea copii care își vor croi țara așa cum și-o doresc. Dar că până atunci noi trebuie să fim cei care dăm exemplu, ca să aibă de la cine învăța.

Și da, la mine acolo, la țară, unde am mers cu căruța sau pe jos ani la rând, unde am cules porumb și am bătut fasole, unde calc și acum cu nostalgie, au rămas puțini țărani. Nu am origini burgheze, sunt țărancă după ambii părinți. Bunica mea a mers doar în clasa I, dar a învățat mai mult singură acasă, pentru că și-a dorit. Bunicul meu și-a crescut copii, și-a îngropat sufletul în colectiv. Ceilalți doi bunici au fost rupți dintr-un sat de graniță, mutați forțat la oraș, și obligați să se redescopere, să dea vieții alt sens. Dar știu că bunica mea se spăla în fiecare seară, deși apa nu curgea la robinet, se scotea manual din puț, și nu te ucidea cu mirosul dacă urca în metrou. La bunicii mei în sat oamenii se salută, fie că se cunosc ori ba. Și aș putea să vorbesc, din amintiri, despre ce țărani minunați au fost bunicii mei.

Am crescut la sat. M-am mutat la oraș, unde nimeni nu te aude dacă strigi după ajutor. Lumea merge cu capul în jos, surdă, mută, insensibilă… calcă în picioare ultima urmă de umanitate, și o închid în egoism. „Scapă” din mână, pe jos, ambalajul ori țigara…

… ce țărani, dom’le…

martisoare margele cusute

Mărțișoare din mărgele cusute

În plin sezon de „căutare” a ideilor originale pentru mărțișoare, am invitat-o pe Alexandrina să vă explice cum a confecționat câteva mărțișoare care mi-au plăcut enorm de cum le-am zărit. Sunt pandantive din mărgele, realizate cu ajutorul cusăturii pătrate (cross stitch), și care se potrivesc de minune zilei de 1 martie. Dar o las să vă povestească…
 martisoare margele cusute
Alexandrina:
Pentru a realiza un pandantiv sau mărțișor de felul celor de mai sus avem nevoie de mărgele de foarte bună calitate, care sunt foarte asemănătoare ca și mărime si aproape la fel de late cât le este diametrul, altfel modele rezultate sunt diforme și inestetice. Folosesc mărgelele Toho sau Delica, iar pentru aceste mărțișoare – mărimea 11/0 (aprox. 2 mm). Mărțișorul cu galben este făcut din mărgele Preciosa cehești, dar apare alungit datorită formei speciale a acestor mărgele (sunt puțin turtite, nu sunt sferice).
Ața utilizată este specială și se găsește în aceleași magazine, mărcile s-Lon, Nymo sau Toho. Pentru mărgelele de 2 mm o recomand pe cea cu grosimea de maxim 0,3 mm. Eu am folosit și damil (de 0,16 mm) de la articole de pescuit, dar se încâlcește și face munca mult mai grea, iar prețul nu este un argument, diferența nu compensează dificultățile de lucru.
Pentru modelul cu căsuță am tăiat aproximativ 130 cm de ață. Pentru un model de 13 x 13 mărgele este nevoie de o cantitate cu 40% mai mare de mărgele, ață și muncă, față de unul de 11 x 11 mărgele.
Ca unelte de lucru se folosesc acele speciale pentru mărgele, foarte subțiri (se găsesc la mercerie), precum și accesorii de finisare – o za cu grosimea mai mică de 0,7 mm, cât este diametrul orificiului  unei mărgele Toho.
Recomand să desenați modelul, un „pixel” greșit este dificil de desfăcut, și neproductiv. Eu obișnuiesc să încep de jos în sus, pentru a fixa agățătoarea la sfârșit.
Pornesc (urmăriți și imaginile mai jos) cu o mărgea de oprire la capătul aței și adaug toate mărgelele primului rând, după care începe schema repetitivă: fiecare mărgea nouă se leagă de vecina ei din rândul anterior prin așa-zisa cusătură pătrată, ața urmează marginea unui pătrat: în sus prin mărgică, în stânga deasupra mărgelei vecine, în jos prin aceasta apoi la dreapta și încă o dată prin mărgeaua nouă de sus în jos. Și așa mai departe.
La finalul celui de-al doilea rând neapărat se trece cu firul prin primul, și apoi prin al doilea rând, pentru a asigura această margine de jos.
Aceeași asigurare se poate face la câte o pereche de rânduri și în interiorul modelului, cum recomandă schema cea mai strictă, iar respectarea ei face ca modelul să poată fi tăiat la nevoie oriunde (drept) și nu se destramă. Eu prefer să mă întorc la sfârșit cu ața rămasă prin toate rândurile, mai ales că nu intenționez să tai produsul :).

După 3-4 rânduri deja se poate ține ușor în mână pandantivul, și lucrul devine mai ușor.

După ce am cusut mărgeaua din mijloc a ultimului rând îi atașez vecina care va fi mărgeaua de agățare iar după ce am terminat și ultimul rând îl asigur ca și pe primul, cu ajutorul rândului penultim.

Restul de ață se trece înapoi prin rânduri, cusătura devenind mai fixă. În ultimul rând prin care se trece cu ața, se poate ascunde un nod. La sfârșit se taie cele două ațe cu grijă.
Dacă îi atașez o za și un șnur devine și funcțional. Cu această tehnică și alte accesorii speciale se pot realiza și brățări.


Recomand activitatea copiilor de peste 10 ani, chiar și mai mici dacă au răbdare și își doresc să lucreze. Pot realiza un cadou frumos, mai ales că poți crea propriile modele.

Vă aștept pe pagina mea, Handmade by Alexandrina, unde puteți vedea și mai multe modele.

Rezolvați problema! Soluția în trecut

Cele ce le veți citi mai jos sunt de fapt – așa cum v-am obișnuit, răspunsul meu la una din provocările de la școală, una aparent simplă, dar care necesita un moment de meditație. Trebuia identificată o problemă a școlii românești în momentul de față, și să identificăm pentru aceasta cinci soluții, nu găsite de mine, ci de predecesori. Nu mă hotărâsem încă să fac publică tema, dar marți, la dezbaterea planului cadru pentru gimnaziu, mi-am dat seama că tema mea este foarte aproape de două probleme discutate acolo.

Prima dintre ele a fost importanța studierii istoriei în școală. De ce e important să cunoaștem istoria? Fie că e istorie națională, fie că e istorie a pedagogiei, cum este în cazul meu acum, învățăm istoria pentru că aceasta întotdeauna se repetă, și probleme cu care ne confruntăm acum și par imposibile au de fapt o soluție deja testată. Și sper ca cele ce urmează să fie un argument care să susțină afirmația.

A doua problemă a fost aceea a formării valorilor, misiune la care școala românească este deficitară. Și acest lucru s-a spus, timid, la dezbaterea de marți. Tema mea tocmai aici s-a oprit: Educația morală și formarea de valori în școala românească contemporană

A identifica o problemă a sistemului actual de învățământ nu părea la prima vedere un demers dificil, într-un sistem care de 20 de ani se zbate să-și găsească cursul, și mai ales sensul. Probleme sunt la orice nivel, din orice unghi am privi, de la ghiozdanele de 10 kg ale școlarilor mici, la lipsa de viziune a celor care sunt responsabili cu trasarea direcțiilor pentru viitor, privind organizarea sistemului. Un demers așadar simplu, pe care cei mai mulți privitori, dinăuntru sau din afară, sunt capabili să îl realizeze. Însă adevărata dificultate apare atunci când trebuie identificate soluțiile problemei, căci este mai ușor să condamni și să arăți cu degetul decât să propui rezolvări, și mai ales să le pui în aplicare.

Am căutat sensul acestui sistem, și am aruncat o privire pe produsele sale. Cum am caracteriza acum un copil, ajuns în pragul tinereții, care a ieșit din sistem? De ce îi condamnăm și judecăm atât de puternic pe tinerii care s-au confruntat cu primul lor examen de maturitate, și au ieșit mai mult sau mai puțin șifonați din această luptă? Ce le lipsește lor de fapt? Am ajuns la concluzia că s-au trezit, în pragul celui de-al treilea deceniu de viață, neînarmați cu valori autentice, că nu știu cum să se raporteze la lumea înconjurătoare, și nici nu au reușit să-și individualizeze personalitatea astfel încât să se diferențieze între cei asemeni lor la momentul în care pornesc singuri pe drumul vieții. Este sau nu școala responsabilă de educația morală a copiilor? Mai formează astăzi școala valori?

La o rapidă privire asupra principalelor curente pedagogice am constatat că s-au pierdut, cel puțin începând cu al doilea război mondial, elementele fundamentale ale educației și culturii: valorile, cele care stau la baza alcătuirii spiritului (Eduard Spranger, 1839-1922). Îmi este teamă să mă gândesc la afirmația lui Émile Durkheim (1858-1917), potrivit căreia omul realizat prin educaţie este cel pe care societatea îl solicită. Ar însemna că societatea românească este la un asemenea nivel încât omul de care are nevoie este gol, neadaptat și nepregătit.

Am căutat, tot în istoria recentă, o soluție la această problemă a educației morale, dar a fost zadarnic, în ciuda faptului că educația civică se studiază încă de acum 25 de ani. Am reușit să creăm forma, însă fondul încă nu există, nu am descoperit aplicabilitatea practică a acestei discipline pentru copii, a rămas o disciplină ca oricare alta, la care au de realizat teme și de trecut o evaluare. Am căutat aceste soluții în timpurile întunecate de vreme, când lumea era mai mult barbară decât educată, și le-am găsit ușor, dar și cu un gust amar. La ce bun să cunoști istoria, dacă nu devine o lecție pentru prezent?

Comenius (1593-1670) milita pentru o educație morală autentică, în condițiile în care considera că menirea omului pe acest pământ are trei scopuri: erudiția, moralitatea și pietatea, prin moralitate înțelegând întreaga comportare internă și externă[1] a sa. De asemenea, considera esențială necesitatea unei solidarități între credința intimă și comportamentul exterior, precum și unitatea dintre cuvânt și faptă în educație (cât de departe suntem în prezent!), și trasa de pe acum triunghiul funcțional școală-familie-societate, accentuând că exemplul dat de prieteni, părinți, profesori completează instrucția organizată. Încă de pe atunci el vedea rezolvarea problemelor unei societăți aflate în suferință prin educație atentă a viitoarelor generații, și recunoștea faptul că valorile nu se creează, ele se transmit prin puterea exemplului și exercițiului: „adevărul [se învață] prin spunerea adevărului[2], copilul „să iubească binele și să nu se lase sedus de ceea ce este rău. Să facă ceea ce trebuie făcut și să nu admită ceea ce trebuie evitat.”[3] Comenius propunea ca educația morală să înceapă încă din prima treaptă a învățământului, așa cum îl vedea organizat – schola materna -, pentru a fi continuată și în treapta următoare, schola vernacula. Era subliniat rolul esențial pe care îl are școala în disciplinarea copiilor, considerând că „o școală fără disciplină e ca o moară fără apă”, adică este incapabilă să producă educație. Prin formarea sa teologică, el a asociat educației morale și pe cea religioasă, viața de după moarte fiind, în concepția sa, idealul către care se îndreaptă omul, și în ceea ce privește atingerea acestuia, educația morală era esențială.

Asocierea educației morale cu educația religioasă nu apare doar la Comenius, ea va răzbate secolele, făcându-se însă diferența între îndoctrinare religioasă, bazată doar pe însușirea preceptelor – fapt caracteristic educației teologilor, și adoptarea valorilor creștine în viața cotidiană. Tocmai aceste valori sunt evidențiate de Comenius că ar putea sta la baza unei republici creștine, în care oamenii să fie uniți prin cunoaștere și credință.

François de Salignac de La Mothe-Fénelon, archevêque de Cambrai (1651-1715)

François de Salignac de La Mothe-Fénelon, archevêque de Cambrai (1651-1715), pictor: Joseph Vivien. Sursa foto

Și François Fénelon (1651-1715) se oprește asupra educației morale, și mai ales a metodelor prin care aceasta se realizează. Așadar, se va avea grijă să se combată defectele prin exemple, arătându-le copiilor mai degrabă binele decât reprimându-le comportamentele rele. Considera că „buna purtare constă în a îndepărta orice discurs inutil și a spune cât mai mult în puține cuvinte”[4] și că femeile „au cea mai importantă contribuție la moravurile bune sau rele ale aproape întregii societăți” [5] datorită timpului petrecut acasă cu copiii în perioada timpurie a educației acestora. Dintre valorile pe care acestea le puteau forma fac parte chibzuința, hărnicia, evlavia.

O adevărată pledoarie pentru educația morală am regăsit-o la John Locke (1632-1704). El consideră că educația stă la baza formării „oamenilor de caracter”. Pe primul plan se situează virtutea, urmează prudența (inteligența practică), apoi cunoașterea bunelor maniere și abia la urmă instrucția propriu-zisă. Virtutea este o condiție pentru realizarea fericirii umane și o garanție a îndeplinirii datoriilor morale. Pentru a forma aceste valori sunt necesare trei tipuri de educație: educația fizică, educația morală și educația intelectuală, și acestea sunt și cele trei părți ale operei sale Câteva cugetări asupra educației. De remarcat că spațiul dedicat educației mo

By Sir Godfrey Kneller - 1. Unknown2. derivate work of File:Godfrey Kneller - Portrait of John Locke (Hermitage).jpg (from arthermitage.org), Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=110128

By Sir Godfrey Kneller – 1. Unknown2. derivate work of File:Godfrey Kneller – Portrait of John Locke (Hermitage).jpg (from arthermitage.org), Public Domain,

rale este mai amplu decât celelalte două la un loc, ceea ce vorbește despre importanța acordată acesteia. Educația morală presupune impunerea autorității parentale sau profesorale, întâi prin frică și sfială, mai târziu prin prietenie și iubire. Părinții sunt cei care adoptă calea de mijloc, dar fără a recurge la pedeapsa corporală, John Locke considerând că aplicând copilului un tratament de sclav – supus prin forță – îi formezi un caracter de sclav, ostil oricărei încercări de educație. În locul acesteia recomandă folosirea stimei ca recompensă și a disprețului educatorului ca pedeapsă de ordin moral.

Cele mai eficiente modalități de educație morală valorifică sentimentele superioare ale omului. Convorbirea rațională duce la înțelegerea, respectarea și aplicarea normelor însușite. „După cum tăria trupului stă în putința de a suporta greutățile, tot așa este și cu tăria minții. Marele principiu și temelia tuturor virtuților și valorilor este posibilitatea omului de a-și stăvili propriile dorințe și de a se opune propriilor lui porniri, pentru a urma numai ce mintea îi spune că este bun, chiar atunci când dorințele l-ar îndrepta spre alte căi.”[6]

 

By Maurice Quentin de La Tour - Unknown, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=24158

By Maurice Quentin de La Tour – Unknown, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=24158

J.J. Rousseau (1712-1778) aduce o nouă perspectivă asupra educației copilului, mai ales în ceea ce presupune formarea valorilor. El consideră că cea dintâi educație trebuie să fie negativă: „nu a transmite virtutea sau adevărul, ci a păzi inima de viciu și spiritul de eroare”, este scopul educației, care lasă copilul să se dezvolte liber. Considerând că omul se naște perfect, iar societatea îl strică, am ajunge la o concluzie periculoasă. Aplicată mot-a-mot, teoria sa educațională ar avea azi ca rezultat niște sălbatici neadaptabili. Făcând tranșant diferența între educația

băieților și cea a fetelor, consideră că educația morală a primilor trebuie să înceapă de la 15 ani, odată cu manifestarea pasiunilor. Copilul va fi îndrumat spre realizarea unor fapte bune și spre înfrânarea pasiunilor. Milă, generozitate, prietenie, dreptate și dragoste, acestea sunt valorile care trebuie transmise. Tot acum se face și educația religioasă, importantă prin consecințele practice, de ordin moral, cum spuneam și mai devreme, prin adoptarea valorilor, și nu prin îndoctrinare. Pentru femei, educația religioasă poate începe mai devreme, iar dintre valorile esențiale ce trebuie formate sunt virtuozitatea, blândețea, înțelegerea. Recunoaște rolul pe care femeia îl are în formarea viitoarei generații, de aceea este necesar ca și aceasta să beneficieze de educație, căci viața morală depinde într-o mare măsură de mediul în care se formează individul.

 

Rămânând în acest spațiu al familiei și al importanței sale în educația morală a copiilor, regăsim și la J. H. Pestalozzi (1746-1827) subliniat rolul de temelie în formarea morală autentică pe care îl deține mediul familial. De asemenea, cele trei direcții educaționale menționate și de J. Locke – intelectuală, fizică și morală – sunt considerate esențiale în educația elementară a copiilor. Din punctul de vedere al lui Pestalozzi, omenirea parcurge trei vârste: vârsta naturală, socială și morală, ultima întemeiată pe tăria morală și autodeterminare. Puterea morală îl determină să fie demn.

Educația morală se face pe o linie ascendentă, de la cercul familiei la mediul social apropiat, prin luarea în considerare a valorilor întregii omeniri. Casa părintească va forma valori precum recunoștința și încrederea, spiritul de datorie, de ascultare și dreptate. Școala întărește spiritul comunitar, extinzând și contextualizând comportamentele formate în familie la întreaga omenire. Însă Pestalozzi nu face legătura între educația morală și cea religioasă, probabil și pentru că în perioada primei jumătăți a secolului al XIX-lea deja societatea se scinda de biserică, chiar dacă în esență rămânea religioasă.

Educația morală are așadar ca scop formarea caracterului copilului, și, ca în orice demers, calea de mijloc este cea mai potrivită: nici educație liberă, cum propune Rousseau, nici autoritară, ci o „disciplină liberă”, pe care G.G. Antonescu (1882-1953) o consideră singura capabilă să reunească caracterul formativ cu cel organicist în realizarea educaţiei.  Deoarece disciplina liberă se întemeiază pe convingeri iar acestea nu se pot forma la vârstele mici ale copiilor, acesta propune începerea demersului prin formarea voinței copilului. Aceasta se va asigura prin apelul la supraveghere, pedeapsă, recompensă şi exemplu, urmând ca ulterior să se formeze convingerile. Convingerea are un triplu caracter: rațional, afectiv şi volitiv, antrenând întreaga viața psihică şi aflându-se în centrul personalității.

 

Așadar, soluțiile propuse de predecesorii noștri pentru problemele actuale sunt simple: reevaluarea rolului familiei în educație, stabilirea clară a modalităților de atingere a idealului educațional prin sistemul de educație formală, în concordanță cu cerințele societății, acceptarea rolului principal pe care școala îl are în educația morală, nu numai intelectuală a copiilor. Pare atât de simplu, și în același timp imposibil de aflat unde anume s-au pierdut toate acestea. Mă aventurez să consider că revoluția industrială este cea care a produs această întorsătură în educație, când omul de care societatea avea nevoie era unul util pe un anumit segment. Că valorile s-au pierdut pe calea societății concurențiale, când cantitatea a devenit pentru o perioadă mai importantă decât calitatea. Probabil momentul în care era nevoie de mai multă mână de lucru a fost mai important ceea ce știe și cum știe să facă copilul, nu ceea ce este el. În fabrică personalitatea acestuia nu era necesară, doar supunerea și controlul. Societatea s-a lăsat așadar purtată de valul de entuziasm și și-a redefinit, poate fără să conștientizeze, finalitățile.

Dacă societățile occidentale și-au revenit, oarecum, din vâltoarea secolului XIX, societatea românească nu pare a da semne vizibile de ieșire din criza educațională. După industrializare a urmat perioada comunistă, în care valorile și personalitatea au fost anulate de „noile valori socialiste”, care promovau un om nou, supus, necesar sistemului, dar inutil lui însuși. Suntem încă în această căutare a esenței, a ceea ce ne definește, pentru a ne integra apoi, ca indivizi, în societate. Încă nu reușim să ne desprindem de latura cantitativă, de a ști cât mai mult, din toate domeniile. Nu reușim nici să ne identificăm înclinațiile, și să alegem ceea ce avem nevoie pentru a deveni unici. Dezvoltarea halucinantă a tuturor domeniilor științei ne-a demonstrat că este imposibil să-i mai înveți pe toți toate, dar este esențial ca indivizii să împărtășească aceleași valori pentru a asigura progresul.

Este un exercițiu prea dureros să analizez la ce valori, sau mai bine zis la ce non-valori sunt expuși copiii astăzi, căci valorile se transmit prin puterea exemplului. Părinții nu mai au „timp” (sau nu știu cum) să asigure educația în familie, și copiii sunt înrolați în „sistem” de la cele mai fragede vârste. Și aici găsesc superficialitate, neseriozitate, munca de mântuială, minciună și falsitate. Cum altfel să judeci un om aflat la catedră care trișează în propria formare, cooptând copiii în acest demers, ori toleranța privind evaluarea copiilor? O evaluare corectă și obiectivă este cea care dă nivelul calitativ al unui sistem de învățământ. Și ajungem iar la valori: sinceritate, corectitudine, adevăr. Este nevoie de un efort imens, al fiecăruia, de a decide calea corectă, pentru a reuși să aducem școala românească pe un făgaș normal.

 

Lucrări orientative:
Cucoș, C., Istoria pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 2001
Locke, J., Câteva cugetări asupra educației, Editura Didactică și Pedagogică, București,  1971
Rousseau, J.J., Emile, sau Despre educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973
Suchodolski, B., Pedagogia și marile ei curente filozofice. Pedagogia esenței și existentei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1960

Note:

[1] C. Cucoș, Istoria pedagogiei, p.133, apud Comenius, Didactica Magna, 1970, p. 24.
[2] Ibidem, p.126, apud Comenius, Didactica Magna ,1970, p. 294.
[3] Ibidem, p. 131, apud Comenius, Pampaedia, 1977, E.D.P., p. 27.
[4] Ibidem, p. 137, apud Fenelon, Despre educația fetelor, 1920, Paris, Librairie Hachette, p. 122.
[5] Ibidem, p. 5-6.
[6] J. Locke, Câteva cugetări asupra educației, p.20.

martisoare cusute

Mărțișoare cusute – experiențe noi

Azi am cusut mărțișoare cu fetele de grădiniță, pe vechiul meu model, extrem de potrivit în orice variantă: pe spate un grilaj din fire, pe care lipim orice și gata mărțișorul.
Modelul disponibil pe site pentru print nu m-a ajutat azi cu nimic. Imprimanta mea continuă să facă figuri la carton, așa că nu am putut pregăti nimic… Era prea târziu să schimb activitatea, așa că am decis să printez pe hârtie normală, să găuresc cartonașele după model și să le lucrăm fără direcționale imprimate.
Am avut la mine un model deja cusut, și am transformat ora într-o activitate de matematică. Același model l-am printat pe o coală mare, am numerotat punctele, și am făcut schema de cusut ca o scară de numărare – exercițiu tip „unește punctele”. E drept că am numărat pe hârtie până la 14, deși limita este 10 la cinci ani, însă au înțeles mișcarea de pe la 7-8, nu am ajuns așadar nici până la 10.

martisoare cusute
A fost o experiență fantastică, să coasem doar după găurele. Imaginați-vă că ați primi un cartonaș pe care „vedeți” un romb din găurele. L-am comparat cu modelul și cu schema, le-am povestit că laturile opuse se joacă „Țară-țară, vrem ostași”, și ei trebuie să facă perechi respectând corespondența: prima de sus cu prima de jos, a doua de sus cu a doua de jos… ș.a.m.d. Astfel am trecut la integrarea altor obiective matematice – aspectul de ordine în șir, realizarea de corespondențe. Poate pe hârtie, cu creionul, era mai ușor, însă fetele mele s-au descurcat să rezolve „exercițiul” cu ac și ață. Imediat cum și-au finalizat proiectele de data trecută, cu paiete, au mai cusut două mărțișoare pe care le-au decorat după inspirație. Inspirația lor „a-toate-roz” nu se potrivește deloc cu gusturile mele, dar dacă așa simt ele… abia le-am convis să ierte bietele insecte, că n-au greșit cu nimic să fie tot roz, și să le facă altă culoare.
Încântarea la final a fost maximă, când prind perforatoarele se joacă cu ele continuu, numai de dragul exercițiului. Așa că la final clasa era plină de albine și fluturi de toate culorile…
Mărțișoarele le-am pus în plic, și au promis solemn că le ascund până de 1 martie… numai să-i las să le ia acasă. Nu am reușit să-i conving să le lase, așa că aștept cu interes să văd data viitoare ce-au reușit.

Dezbaterea națională – planul cadru pentru gimnaziu

Am asistat azi la dezbaterea publică națională asupra proiectului de plan-cadru pentru clasele V-VIII. Întrunirea a avut loc în sala Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București, și au participat ministrul învățământului, Adrian Curaj, directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, dr. Adrian Fartușnic, inspectori generali, reprezentanți ai profesorilor universitari și preuniversitari, societăților științifice, ONG-urilor, părinților, elevilor, ai tuturor celor implicați în procesul educațional.

Întâlnirea a avut ca punct central cele trei proiecte de plan cadru pentru gimnaziu, mai pe înțelesul tuturor, structura disciplinelor pe ani de studiu, sau, și mai simplu, ceea ce veți găsi peste doi ani în orarele copiilor de gimnaziu. Puteți găsi ușor pe net și variantele discutate, pe site-ul ISE, analize și păreri din toate categoriile. Am ales să particip privind lucrurile din mai multe puncte de vedere: fost elev amețit de reformele de după revoluție, profesor de istorie, care a prins reforma din 1998, părinte de copil de 10 si 12 ani, dezamăgit de sistem și de căutarea zilnică a unui sens pe drumul către școală, student și viitor profesor pentru învățământul primar, care va intra la catedră o dată cu trecerea la gimnaziu a primei generații „reformate”.

dezbatere_nationala_plan_cadru_gimnaziu_1

Ministrul Învățământului Adrian Curaj

 

Îmi este cumplit de greu să rezum ceea ce s-a discutat, voi reda mai jos, așa cum am surprins în notițele de la eveniment, părerile participanților. Sper să fiți îngăduitori cu tonul ironic pe care mi l-am permis în unele cazuri (cu lipsa diacriticelor, căci am scris pe telefon, și cu prescurtările 🙁 ). Ca aprecieri generale, mai ales că m-am uitat și prin articolele deja apărute pe net, sunt dezamăgită de nivelul superficial de  informare. Ministrul a asistat la prima parte a întâlnirii, la pauză a fost „vânat” la propriu de cele 7 televiziuni prezente, pentru ca, la reluarea discuțiilor, să nu mai fie niciunul prezent (ministrul va fi cu siguranță informat de reprezentanții săi din sală, dar ceilalți… și-au făcut cele 3 minute de reportaj și au plecat). De asemenea, îmi voi păstra dreptul de a cere celor care iau cuvântul la tribună în astfel de reuniuni să vorbească corect românește. Este și motivul pentru care am ironizat fostul ministru Ecaterina Andronescu. Nu este posibil ca din a doua frază să zgârii urechile nefolosind „pe care” în exprimare. Am un profund respect pentru reprezentanții minorităților naționale la discuții, care au folosit o limbă română impecabilă! Regret enorm că nu am reținut numele, nici moderatoarea discuției nu l-a pronunțat corect, nici eu nu l-am înțeles.

O observație și la nivelul organizării. Moderatorul întâlnirii a fost complet depășit, vorbitorii nu au respectat decât în foarte rare cazuri cele 3 minute disponibile pentru luarea de cuvânt. Nu neg, unii dintre aceștia chiar au avut un discurs construit, cu o densitate fantastică a informației, cum a fost cazul prof. Dan Potolea, care a prezentat punctul de vedere al Departamentului de Formare a Profesorilor din Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Dar au fost și derapaje, ceea ce mi-a demonstrat de ce nu suntem capabili să punem în practică bunele intenții: pentru că noi nu știm, la niciun nivel aproape, să respectăm regulile. Oricât de deranjante ar fi, ne considerăm mai presus de ele. Și ajung în felul acesta la intervenția unuia dintre cei prezenți, care spunea că școala românească nu mai formează valori…

Am remarcat, aproape în toate discuțiile, adusă mereu în discuție calitatea corpului profesoral în ansamblul lui, calificarea acestuia și resursele umane insuficiente. Totuși, până la ministru inclusiv, toți sunt conștienți că oamenii responsabili cu „reforma” sunt cei aflați, în final, la catedră, că ei sunt cei care trebuie să-și depășească limitele, să ceară mai mult de la ei în primul rând, și apoi de la ceilalți din jurul lor. Am auzit inclusiv despre consilierea tinerilor care ajung în „sistem”, și descoperă că nu sunt născuți pentru această meserie: să caute alt loc de muncă.

Momentele „tensionate” din public, și care au tot apărut menționate în articole, au fost de fapt unul singur, în timpul discursului acad. Marius Andruh, care a ironizat orele alocate noilor educații, prin timpul necesar: nu este nevoie de un an întreg de studiere a drepturilor copilului, sunt suficiente două ore. Tonul a deranjat o doamnă – care nu s-a prezentat și a intervenit necivilizat în discuție – și care a protestat, căci avem copiii cei mai abuzați din Europa. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Poate că un an de zile este mult, dar am putea să facem un modul de un semestru (discipline modulare s-au mai adus ulterior în discuție, și după părerea mea nu e deloc rea!), iar educația pentru drepturile copilului trebuie făcută simultan și părinților, dacă vrei să aibă efect, ori să organizezi, la nivel național, o organizație asemănătoare celei norvegiene, care să apere într-adevăr copilul.

Lectură plăcută!


 

– Si a inceput. Cele trei variante sunt atat de laudate prin eforturile depuse, de parca sunt „trei, Doamne, si toti trei”

– Dl ministru Curaj a luat cuvantul. 6 camere sunt cu „ochiul” pe el. Lauda existenta dialogului cu toate partile implicate, si importanta lui in luarea deciziilor.

Ia uite. Vara aceasta va fi un congres al invatatorilor, caci ei sunt cei care trebuie sa porneasca cu dreptul in invatamantul centrat pe elev.

– Sistemul trebuie sa functioneze ca ansamblu…. Pornind de la 3 ani.

– Nu se poate discuta de competente doar pe cicluri. Noi nu stim inca cum arata profilul absolventului de gimnaziu.

dezbatere_nationala_plan_cadru_gimnaziu_2

– Suntem preocupati de ce sa nu lipseasca, nu de ce au nevoie copiii. Nu putem vorbi de educatie pe bucati.

– Trebuie investit in consilierea celor trei parti implicate in educatie: părinți, profesori, elevi. Iar fara o relatie de respect la adresa scolii nu vom progresa.

– Cei care au „certitudini” nu pot intra in dialog. Trebuie sa accepti ca poate exista si o alta solutie decat a ta ca sa poti progresa.

 

– La tribuna, Abramburica. „Pe care” o stim…

– Mvai, imi dau lacrimile. Il citeaza pe Ken Robinson.

Nu mai spune… Vrem performanta de la sistemul de invatamant… Si ne punem intrebari asupra scopurilor educatiei si redefinirea acestora… Spre conturarea unei personalitati capabile sa se integreze in societate.

*N-am dat demult pe la biserica, dar asa aduce a predica a-tot-stiutoare ca-mi vine sa ies sa iau o gura de aer.

– Scoala trebuie sa dea societatii personalitatile necesare progresului economic.

– Scoala trb sa aiba un rol social, in asigurarea echilibrului social. Daca parintele e multumit de ceea ce face copilul la scoala, munceste mai cu spor.

– Scoala trb sa fie permanent deschisa spre societate. In dialog cu aceasta. Si sa existe o personalizare a educatiei, sa tinem cont de nevoile fiecarui copil.

Si uite cum ajunge la nativii digitali, desi le spune „nascuti cu IT in vene” . of

– Scoala s-a transformat si din pricina tehnologiilor informatice

– *Uite ca vrea platforme de invatare online pentru personalizarea educatiei. Normal. Calculatorul „vede” personalitatea copilului.

– E-learningul ar trebui sa acorde aceeasi sansa la educatie… *Dadada. Imediat ce vor avea toti copiii calculator si net acasa!!!

– Si sustine Abramburica ca nu trb sa umblam la nr de ore, ci la continuturi. Ca orele sunt echilibrate. *Ministrul rade ironic.

 

– Urmeaza Adrian Diaconu, deputat

*De 3 minute n a spus nimic… doar mulțumiri și felicitări în comisie

– Comisia camerei deputatilor saluta eforturile tuturor

– Echilibru intre discipline si nr de ore e dificil de realizat… Succes tuturor… *Blablabla… Chiar nu vad de ce s a deranjat sa se ridice de pe scaun…

 

– Dr Ciprian Fartusnic, directorul ISE, despre elaborarea planurilor cadru

– Nu stim ce poate face educatia pentru realizarea planului de tara.

– De ce avem nevoie de un nou plan cadru si cum il dezvoltam?

– Desi reforma a patruns teoretic in planul cadru de la invatamantul primar, ele n au ajuns inca in clase… *True!

– *chiar nu inteleg de ce se tooot prezinta cum s-au elaborat planurile. Care sunt nevoile societatii identificate si la care au vrut sa raspunda.. Asta as vrea sa aud

– Dialogul deschis a deschis cutia Pandorei. Specialistii trb sa lucreze cu publicul

– Copilul are nevoie de experiente de invatare autentice, in care sa-si descopere inclinatiile si in clasa a VIIIa sa aleaga constient.

– Si se discuta suficienta celor 8 competente europene

– Sunt ele sau nu adecvate societatii romanesti?

*Doamne, ne punem ACUM intrebari ce facem cu copiii de a treia??? Ca pentru ei se discuta acum planul cadru…

– Bun, am inteles, ne au consultat pe toti, la judet, online . dar se tine si cont de cele 18.000 de opinii exprimate? Din mediul urban sunt doua treimi

– Reconsiderarea nr de ore la istorie

– Multe lucruri interesante din analiza propunerilor, pe care le voi adauga pe blog.

– Neaparat trb incluse si noile educatii. Cu educația pentru drepturile de autor sunt total de acord.

– Ce facem cu CDS… Care nu functioneaza nici acum

dezbatere_nationala_plan_cadru_gimnaziu_3

dezbatere_nationala_plan_cadru_gimnaziu_4

– Se trece la interventiile din public in functie de inscrierile la cuvant. Trei minute. Concis. Argumentat. Solutii.- Tema 1. Interdisciplinar in planurile cadru.

 

Acad. Marius Andruh. (chimist)

  • – Avem cu cine? Elevi avem, dar avem profesori care sa faca fata noilor provocari? In curand nu mai avem fizic profesori, mai ales la liceu din cauza celui de al doilea master didactic
  • – Limba latina la rural… Mai bine nu mai facem decat sa faca un suplinitor necalificat
  • – La rural e nevoie de duble specializari
  • – Scoala nu trebuie sa fie nici o joaca nici un joc. Trebuie sa fie un lucru serios pentru elev
  • – Joaca trb sa fie un tertip al celui cu har didactic care sa ii dea copilului impresia de „joaca”
  • – *dânsul a predat chimie, la liceu.
  • – Pericolul google in ceea ce priveste competentele digitale. Falsa impresie de invatare
  • Nu merge asa (sala rade)
  • – Tot ce ne inconjoara e chimie… Deci chimia e cea mai importanta… Deci vrem 10 ore de chimie
  • – Este impotriva amestecarii stiintelor. Autorul unui astfel de manual ar trb sa fie un geniu.
  • – Altfel, sa scriem fiecare doua pagini in functie de specializare, nu inseamna integrare si interdisciplinaritate.
  • – Cine se apuca sa faca o reforma n-o sa spuna ca a lui nu e ok… smile emoticon
  • – De ce sa invete un an de zile care sunt drepturile copilului. In 2 ore le rezolvi.
  • – Reactioneaza sala, pentru ca avem cei mai abuzati copii din Europa.
  • – Se cer scuze publice pentru ironizarea drepturilor copilului.
  • – Studentul roman nu are in formarea lui studiul individual. Trb format mai devreme.
  • – Sunt inscrise la cuvant cca 40 pers.

 

Iasi. Camelia Gavrila. Inspector general.

  • – Trb sa mentinem echilibrul intre a fi europeni cu orice pret si identitatea nationala.
  • – E nevoie de interdisciplinaritate, gandire democratica, toleranta religioasa
  • – * nicio sansa de respectare a celor trei minute… N am idee daca apuc sa vad finalul dezbaterii…
  • – Echilibrul intre cognitiv-afectiv-aplicativ trb mentinut in gimnaziu
  • – Optionale – cel putin doua, pt a incuraja diferentele dintre copii. Sa nu ne grabim sa luam decizii.

 

Dnul Florin Colceag (matematician, „antrenorul de genii”)

  • – Noi nu avem timp sa discutam reformele. Cum sa inlocuiesti istoria cu „cultura si civilizatie”?
  • – Suntem aproape de al 3 lea razboi mondial, trebuie sa cunoastem si sa intelegem istoria
  • – Copiii vor limbi staine ca sa plece din tara
  • – Trebuie sa ii educam sa ramana
  • – Trebuie sa ii intrebam si pe copii ce vor, dar trb sa le asiguram o plaja larga de optiuni, nu intr-o scoala, ci intr-o retea de scoli, nu poti baga intr-o scoala tot
  • – De ce sa nu facem limba dacă, nu latina? Argumente gasim pentru orice

 

Dnul Marius Nistor, lider sindicat Spiru Haret

  • – Sustin reforma, caci rezultatele elevilor o cer, e necesara si pentru parinti si pt profesori. Dar toti trebuie sa participe. Si incepem cu corpul profesoral, care pune in practica reforma
  • – Elevii nu se plang de timpul petrecut la scoala, ci de cum il petrec
  • – Profesorii au nevoie de materiale suport ca sa sustina lectii moderne
  • – „Dati-mi ce-mi trebuie si va fac o lectie cum trebuie”
  • – ( unii au si nu folosesc, oare stie domnul?)
  • – Specializarile pure trebuie sa dispara din formarea profesorilor, dublele specializari sunt esentiale in interdisciplinaritate
  • – Reforma se bazeaza pe increderea cadrelor didactice
  • – Nu exista discipline mai importante. Toate sunt.

Deputat *numele neinteles, reprezentat al minoritatilor (maghiare si nu numai)

  • – Invatamantul minoritar are profesori pregatiti, dar sunt afectati de orice modificare, caci au 4 ore in plus fata de ceilalti.
  • – * dnul vorbeste impecabil limba romana,
  • – efortul copiilor este foarte mare in sistemul acesta pentru a realiza competentele lingvistice ale majoritatii.
  • – Cum sa creezi competente digitale in rural? Daca nu au calculatoare?
  • – Militeaza pentru decizie la nivel local, si sa nu neglijee efortul copiilor minoritati.

 

(pauză 15 minute)

 

Dnul prof.univ. Dan Potolea, Univ. Bucuresti, FPSE, Dep. Formarea Profesorilor.

  • – Prezinta viziunea departamentului.
  • – Nu poti discuta reforma fara sa pui in discutie cadrul legislativ si institutional al invatamantului
  • – Proiectia curriculara trebuie sa fie concomitenta, nu succesiva. Ar trebui gandit acum si cel de liceu, dacă tot nu le-am făcut pe toate trei odată
  • – Planurile cadru ar trebui facute dupa programele disciplinelor, acolo trebuie decis cat trebuie alocat fiecareia. Se porneste de la proiect, elaborarea programelor, si apoi stabilirea planului cadru
  • – Exista competente generice care nu sunt cuprinse in cele 8 de baza
  • – Stiintele trebuie predate integrat din punct de vedere al cunoasterii.
  • – Integrarea si transdisciplinaritatea trebuie sa porneasca de la conexiunile dintre discipline
  • – Organizare modulara la unele discipline, pe semestru. Nu au nevoie de un an.
  • – (*Dnul ministru a plecat la pauza de la dezbateri. La fel și jurnaliștii și camerele)
  • – La optionale elevii le aleg pe cele mai putin solicitante, rezulta o pregatire putin performanta. Trb sa avem grija ce le propunem.

 

Adrian Dragnea – educatie fizica si sport

  • – Sport=orice forma de activitate motrica ce duce la educatie
  • – Sub trei lectii de ed.fizica pe saptamana corpul copiilor nu reactioneaza, astfel incat sa produca schimbari majore
  • – * Mens sana in corpore sano
  • – La nivel universitar trebuie introdusa ed. Fizica, și studenții au nevoie.

 

Dna Stanescu Mihaela Dinu – societatea de chimie

  • – Problema resurselor umane, atat la elevi, dar mai ales la profesori
  • – Stiinta se poate face si la gimnaziu, mai mult sau mai putin integrat
  • – E-learningul e bine-venit, insa nu poate suplini natura experimentala a unor stiinte

 

Prof. Dorina Roganzi(?), lb. Romana. Gimnaziu, Bucuresti

  • – Analizeaza principiile aplicate planul cadru.
  • – Problema competentelor TIC
  • – Intercultularitate la 11 ani, cand ei nu citesc?
  • – Educatia social civica trb sa cuprinda noile educatii de la clasa a VII
  • – Resursa umana pentru socio-umane: sunt specializati la liceu, cu doua discipline, predau patru… Si li se cere acum sa predea noua disipline
  • – Copiii vin de la primar fara sa stie si sa citeasca, si la gimnaziu nu se mai poate repara
  • – Latina sustine invatarea gramaticii romane
  • – Gramatica ar trebui sa se studieze si la liceu
  • – Romana+istorie+latina= identitate nationala

 

Dnul Serban Iosifescu presedintele ARACIP

  • – Ar trb continuat planul cadru de la primar.
  • – Suntem tributari planului unic
  • – Noi nu avem curba lui Gauss, avem dreptunghiul lui Gauss, o dictatura a majoritatii
  • – Noi excludem minoritatile si diferentele
  • – Evaluarile nationale ar trb sa incurajeze diferentele
  • – Pregatirea resurselor umane
  • – In invatamant trebuie sa ramana oamenii cu vocatie
  • – Anul viitor vom vedea, prin feedbackul evaluarilor nationale, daca reforma are efect

 

Iulian Cristache presedintele Asociatiei Parintilor din România

  • – Importanta este calitatea profesorilor
  • – Centrarea pe elev, la scoala trb sa invete de placere
  • – Diferenta intre stiinte si non-stiinte (*râsete puternice în sală… doamne…)

 

Mihai Manea inspector de specialitate istorie

  • – Planul cadru nu trebuie vazut prin prisma numarului de ore
  • – Istoria – criza de predare sau nu?
  • – De ce avem nevoie de istorie? Pt ca este necesar in conturarea profilului identitar al romanului.
  • – Europa cere „unitate in diversitate”, Nu europeni
  • – Copiii nu stiu imnul si nu saluta steagul

 

Prof * – geografie

  • – Integrata in educatia ecologica, si intelegerea schimbarilor actuale, al migratiilor
  • – E nevoie de mai multe ore la a 5a si a 8a, pt formarea competentelor cheie si a asimilarii cunostintelor necesare la liceu
  • – Necesara salarizarea decenta a profesorilor
  • – Geografie + istorie + lb. romana = bagajul necesar in liceu
  • – Demersul ministerului trebuie sa aiba un rezultat concret.

 

Alexandru Manta – asociatia elevilor de la Constanta

  • – Optionalele – importante in desavarsire elevilor
  • – Fiecare elev sa urmeze ce vrea el, nu ce decide majoritatea clasei

 

Catalin Lava, Universitatea Babes-Bolyai Cluj

  • – Mai multe variante de plan care sa functioneze in paralel, insa cine alege varianta?
  • – Cresterea riscului inegalitatilor scolare
  • – Cum armonizezi standardele de evaluare daca ai planuri diferite
  • – Problema continuturilor abordate
  • – Facem sau nu pilotare pentru acest plan cadru? Sau iar facem la nivel national?
  • – Cultura umanista asigurata de limba latina
  • – Cultura umanista schimba modul de gandire a omului. Stiintele exacte contribuie la crearea de executanti
  • – Noile educatii pot fi integrate in lectiile de istorie *

 

Teodor Georgescu Univ. Bucuresti

  • – Limba latina a fost scoasa pentru ca nu are cine sa predea. Nu desfiintam anestezia pentru ca nu avem anestezisti.
  • – Noi stam aici si dezbatem in amfiteatru ca urmare a culturii greco romane
  • – Asta trebuie sa i invatam pe copii. Sa ne uitam ce se intampla in Siria

 

Amalia Serban asistenta medicala si sanatate publica, consilier

  • – Educatia pt sanatate in trunchiul comun
  • – Informarea corecta este esentiala in dezvoltarea unor comportamente sanatoase
  • – Optionalele nu pot rezolva problema expunerii constante si pe termen lung

 

Liviu Franca, prof.univ.

  • – Prof. Latina, decanul facultatii se limbi straine
  • – (* nicio televiziune nu mai inregistreaza, au disparut la pauza, odata cu ministrul)
  • – Pastrarea limbii latine, introducerea chiar de la a VII-a
  • – Renuntarea la limba latina este un atac direct la identitatea nationala.

 

– Prof. **(?) – sustine invatarea programarii in scoala

  • Tehnologiile s au schimbat
  • – Sa nu punem problema resurselor cand vorbim de laboratorul de informatica
  • – Didactic.ro: scoala trebuie sa fie altfel, sa jungem la scoala creativa. Nici enciclopedica. Nici practica.
  • – Profesorii de informatica: trebuie schimbata ideea despre TIC. Conceptul trebuie nuantat. Sa invatam si algoritm si programare, nu doar utilizare de pc.

 

Prof. Victor Manz -Tudor Vianu, Bucuresti. Proiectarea algoritmilor poate fi depasita la momentul terminarii scolii.

  • – Studiul algoritmilor este util invatarii la toate materiile, inca din primar

 

(Moderarea discutiei este aproape inexistenta)

 

Doru Iamandei – APOR, Corneliu Popa -APOR Iasi

  • – Dorim schimbarea, care sa vizeze binele copiilor nostri
  • – Spre ce se indreapta invatamantul romanesc?
  • – Care este competenta analistilor?
  • – Competenta proiectantilor planului cadru –  Prof. Cucos, de la Iasi, nu e implicat…
  • – Cum vor fi parintii asigurati de aplicarea reformei
  • – Cum se va evalua pe parcurs reforma si corecta la nevoie
  • – Cum se vor face evaluarile
  • – Care sunt criteriile
  • – Religia- singura disciplină „autorizata” de parinti

 

Bogdan Teodorescu – secretar Societatea de Stiinte Istorice din România

  • – Cadrul legislativ este nefunctional
  • – Plan cadru este un pilot, va fi definitivat intr-un moment neclar
  • – Politicile educationale nu pot ajunge la un punct terminal fara o sustinere politica. Exista garantii ca incheiem reforma?
  • – Istoria este necesara pentru anticiparea realitatii in aceste vremuri imprevizibile
  • – Profesorii de istorie nu trebuie sa mai cerseasca ora, trebuie sa o primeasca pentru ca e nevoie de ea

 

Mariana Arnautu – World Vision Romania

  • – Facilitarea tranzitiei de la primar la gimnaziu
  • – Competentele de scris-citit trebuie dobandite la acest moment
  • – Dezvoltarea psihologica a copiilor poate fi realizata si cu ajutorul orelor de consiliere la gimnaziu
  • – Utilizarea tehnologiilor in predare

 

Liviu Iancu – doctorand istorie

  • – Nimeni nu vorbeste despre formarea de valori in invatamant
  • – Istoria este cea care poate ilustra prin exemple procesul formarii valorilor unor cetateni responsabili.
  • – * doar studentii de la istorie sunt in salaei sunt singurii interesați (nu chiar, eu sunt de la FPSE)

 

Prof. *(?)-

  • – accent pe metacunoastere.
  • – Nu exista o materie serioasa cu o ora pe saptamana.