Câți copii trebuie să fie într-o clasă…?

Circula mai deunăzi pe facebook o glumă, „câți pitici ai”. La mine era cam cum mă așteptam, „nimeni nu și-a făcut curaj să mi-i numere”. Eu mi-i știu, puțini, dar buni. Și unul dintre aceștia e legat de numărul de copii care pot fi înscriși în clasă, fie ea la grădiniță, fie ea la școală. Ca de obicei, ca români, stăm bine la capitolul teorie. Am mai scris aici pe această temă, dar azi mă simt cumva „obligată” să completez… Legea învățământului spune că:

Art. 63. — (1) În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a) educația antepreșcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 9;
b) învățământul preșcolar: grupa cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20;
c) învățământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25;
d) învățământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30;
e) învățământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;

Am avut ocazia de a asculta o persoană aflată de partea cealaltă a baricadei, din inspectorat. S-au pus întrebări, dintre cele mai diverse… dar cea care mie mi-a răsucit cuțitul în rană a fost cine e vinovat pentru clasele de 35 de copii? Ca să aflu că de vină sunt cadrele didactice care acceptă acest lucru. Că nimeni nu te poate obliga să lucrezi cu 10 copii în plus, GRATUIT. Am stat și m-am simțit de parcă mă uitam acum 25 de ani la Beavis and Butt-Head, cu replica aceea a lor… „he-he-he-da-da-așa-e”. Pentru că asta e realitatea. Muncești cu 10 copii în plus, corectezi 10 teste în plus, pregătești 10 materiale în plus, 10 rapoarte de evaluare, 10 fișe psihopedagogice, consumi un timp pentru care nu ești plătit. Și când faci muncă neplătită, înseamnă că faci voluntariat (că doar o faci de bună voie)…

Doamna respectivă ne-a explicat că legea este lege. Și că, în momentul în care ai și un copil în plus pe lista clasei, trebuie să semnezi o declarație pe propria răspundere că accepți acea clasă în formulă mărită. Tu, așadar, ca profesor, accepți cu mânuța ta să muncești gratis pentru statului român, afectând în mod direct calitatea procesului de care vor beneficia ceilalți copii din clasă. Iar părinții joacă în aceeași horă. Acceptând mai mulți copii, donează din timpul copilului lor celorlalți.

Ce poate face cadrul didactic „fericit” cu o asemenea situație… prima treaptă este să notifice în scris Consiliul de Administrație al unității, să semnaleze situația (sic! de parcă profesorul a făcut lista aia…) și să ceară respectarea legii. Într-o țară normală la cap (ceea ce nu mă amăgesc că e cazul nostru) nu numai că nu s-ar fi ajuns aici, dar situația s-ar remedia în această fază. Dacă nu este găsită înțelegere, următorul for este Inspectoratul școlar, apoi Sindicatul și pânzele albe se găsesc la minister… Așadar, trebuie doar să cerem respectarea legii, politicos și ferm, pentru că nimeni nu-și va asuma în scris să nu o facă.

Iar aici m-am abținut să nu râd… pentru că tot în mentalul nostru colectiv e adânc înrădăcinată atitudinea de „cap plecat”. Capul plecat sabia nu-l taie. Tu, ca profesor, poți schimba situația! Dar… și aici e un mare „dar”. Ce-ți asumi de fapt? Îți asumi rolul de oaie neagră în școală/grădiniță. Îți asumi să ai nevoie de ajutor și nimeni să nu ți-l dea, să fii refuzat din ambiție, să ai împotriva ta directorul, poate chiar și inspectorul, că te-ai găsit tu, absolvent cu caș la gură (vorbim de persoanele prezente la discuție), să revoluționezi sistemul. Dar (iar!) nu pot să nu mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă la finalul anului școlar, în iunie, sindicatul ar notifica oficial autoritățile că în toamnă nu se va mai accepta încălcarea legii din acest punct de vedere. Și că toți cei în cauză vor depune hârtiile necesare pentru a fi respectat numărul de copii la clasă prevăzut prin lege. Visez frumos, nu?

Replica doamnei a fost la înălțime: „Asta este micime umană. Și despre asta nu vreau să vorbim”. Doar că în țara asta mai există (încă destui) și oameni care vor să respecte legea și să îndrepte lucrurile. Și pe ei trebuie să-i cauți.

Vuiesc știrile de profesori care vor să-și ia arme, de școli cu păduchi (deși au venit copiii după trei săptămâni de stat acasă, da?), de cei 4% din PIB care n-or să ajungă niciodată în școli; avem școli fără curent și lista de probleme pare fără sfârșit. Ce-ar fi să începem să rezolvăm problemele care țin direct de noi? Să încetăm să mai muncim degeaba… sau să nu ne mai văităm că e prea mult de muncă, dacă ne-o asumăm.

Întrebările de-aici (sper că nu retorice, chiar aș vrea să știu dacă a încercat cineva, și mai ales dacă a reușit micșorarea efectivului clasei) nu sunt doar pentru profesori. Sunt un semnal de alarmă și pentru părinți. La școală, copilul vostru are, prin lege, dreptul la două minute din timpul profesorului (discutăm matematic, pentru clasele primare). Acceptând clase de 35 de elevi, timpul acesta scade cu un sfert. De ce continuăm să acceptăm?

Îmi spun că cei care n-au plecat în afară, n-au căutat altă viață în sisteme deja funcționale, n-au rămas doar din lipsă de perspective și, dacă tot au rămas, vor să schimbe țara asta. De dragul copiilor. Că doar n-am rămas doar să stingem lumina…

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , .

67 Comments

  1. Totul se reduce de fapt la bani (iarasi). Directorii ne obliga sa lucram cu clase peste normativ pentru a aduce mai multi bani (per capita) in scoala. Clasele V-VIII sunt subnormate pentru ca liceele si-au creat propriilor lor generatii (pentru care neavand clasele pregatitoare-IV, de fapt iau acesti copii din scolile gimnaziale care astfel, raman sub normativ. Pentru a se acoperi deficitul, clasele primare lucreaza cu 28-30 si peste…

    • Uite, vezi, eu asta n-o înțeleg. Mă obligă un om (și cum? abuz în funcție!) pe mine să muncesc în plus, neremunerată, peste prevederile legii, pentru că talentele lui de manager sunt insuficiente pentru a suplini fondurile necesare școlii. Și de ce m-aș sacrifica eu ca peste 5 ani să aibă copii la clasă, și implicit catedră, un profesor? De ce aș sacrifica cei 25 de elevi pe care clasa mea ar trebui să îi aibă în mod legal? Pentru că 10 copii în plus înseamnă să le acord celor 25 mai puțină atenție, căci ora nu se lungește…
      Subvenția pe „cap de vită furajată” (da, sună grețos, dar eu așa îi spun) este total neconcordantă cu standardele de calitate pe care ni le propunem. Acum sunt războinică, și sper peste un an să rămân la fel.

      Acum vreo doi ani am mers la un curs de parenting. Și poate dintre toate temele discutate acolo, cel mai bine mi-a rămas în minte cea privind definirea problemei. Nu te privesc, și nici nu te implici în rezolvarea problemelor ce nu-ți aparțin.
      E problema mea că școala și directorul nu sunt mulțumiți cu banii primiți? Nu. Să-și pună capul la contribuție, să strângă donații în cartier la biserică, să facă târguri cu vânzare de obiecte confecționate de copii, spectacole cu bilete pentru părinți, chiar nu e problema mea! Directorul este manager, să gândească și să muncească el. Nu să mă pună pe mine să muncesc gratis.
      E problema mea că la clasa a V-a elevii pleacă? De ce pleacă? Pentru că tu, ca director de instituție, tolerezi profesori care nu-și fac orele, care nu se pregătesc, care își bat joc de munca la catedră, care acceptă superficialitatea. Pentru că tu nu ești în stare să-ți alcătuiești o echipă de profesori cu care să convingi elevul să rămână în școala ta. Și atunci, de ce trebuie să muncesc eu 5 ani în plus, să-ți asigur ție carne de tun??

      Nu condamn liceele. Sunt în aceeași situație. Mi-am mutat copilul de la generală la liceu în clasa a V-a, nu pentru că e mai bine, ci pentru că aici măcar are o șansă. Profesorii sunt titulari, pregătiți, serioși (nu 100%, dar măcar se străduiesc), și dacă și copilul ar da în brânci muncind, ar fi altceva. Dar dincolo, de unde am plecat, efectivul era incomplet, mulți suplinitori tineri, un du-te-vino, și accent pus pe cantitate, nu pe calitate.

      Așa că nu… nu înțeleg de ce să devină problema mea… și să muncesc, de fraieră… pentru că răsplata din ceruri nu ține de foame pe pământ.

    • trebuie sa devina problema cadrului didactic pentru ca asa vor mai marii sai, dar nu ar putea deveni asa, daca ar exista unitate intre cadrele didactice, insa din pacate unii stiu cum sa traga chiulul oricum ar fi, asa ca nu vor sa se streseze cum respectarea legii si a normalitatii in munca lor

    • Asta cu chiulul e… Am exemplele mele, si îmi fac sila. La ei si 50 dacă sunt, nu îi deranjează. Însă suntem destui si ceilalți. Doar că ne mișcăm mai greu. Sunt convinsă că putem, dacă ne unim.

    • Nu banii sunt cauza, ei sunt doar o scuza, de fapt problema este lasitatea directorilor. Scrie clar in hotararea de Guvern privind finantarea per capita ca daca nu ajung banii se fac redistribuiri si eventual da Primaria din fonduri proprii….directorii insa nu vor sa ceara bani ci doar sa dea celor de sus, ca altfel nu ar mai fin tinuti in functie- oricum nu dau din buzunar si nici pe spatele lor. Este doar o portita ca multe altele pentru a se deturna fonduri pentru interesele partizane

    • Directorul care va să zică trebuie să înceteze să fie o marionetă si sa devina un bun manager…

    • Vreau sa precizez ca grădinițele din sectorul 5 bucurești au în medie 28 pana la 40 de copii la o grupa, ceea ce este inacceptabil. . Copiii dorm chiar și câte doi în pat în zilele aglomerate. Nu mai vorbesc de clasele de naxim 15 metri cu TRIPLA! ! funcționalitate!!!…este inacceptabil faptul ca nimeni nu se interesează de soarta copiilor mici din sectorul CARE ESTE. .. nu avem grădinițe decente cu spații corespunzătoare. .nu avem grădinițe si spatii de joaca suficiente…suntem sectorul cu cea mai mare natalitate din bucurești și nimeni nu ia masuri corespunzătoare. ..

  2. buna ziua, ridic aici o problema personala, care nu are legatura cu subiectul postarii dumneavoastra (imi cer scuze pt acest lucru)…sau poate are pe undeva departe daca luam in calcul legea stupida din Romania. Absolventa de liceu pedagogic, am intrat in extraordinarul sistem educational in sept 2007 si m.am angajat la o gradi particulara. Cum nimeni de acolo nu sustinea angajatii care doreau sa isi dea def si titularizare si cum eu tanara si prostuta nu am luat atitudine si nu am putut la acea vreme sa schimb jobul, am stat in banca mea. In acest timp am absolvit Psihologie si Stiintele Educatiei. (in 2011, an in care am parasit si institutia respectiva- in iulie mai exac). Am avut alt job o perioada, dezamagita cumva de sistem iar in sept 2012- dupa un an si putin, m.am hotarat sa mai dau o sansa, sa ma intorc la ceea ce imi place si m.am angajat in alta institutie particulara (serioasa de data aceasta). In toamna lui 2013 mi.am depus dosar def dar am ramas insarcinata si a trebuit sa il retrag pt ca data estimativa a nasterii era la o sapt dupa examen. La inspectorat mi s.a spus sa merg linistita sa imi vad de copil si apoi voi rezolva si def-ul. (doream sa tin macar inspectiile si sa se tina cont de ele si de faptul ca am avut intentia sa sustin examen- dar legea nu permite). Am nascut, am stat acasa un an apoi m.am intors la gradi si in toamna 2015 am depus iar dosarul. Si mi l.au respins pt ca, facand calculul dupa liceu depasesc cu 17 zile vechime de permisa. Problema mea este de ce au calculat dupa liceu daca ulterior eu am absolvit facultate???? fiind incadrata ca profesor inv prescolar in prezent si nu educator cum eram inainte? de ce nu se tine cont de faptul ca am depus dosarul inca 1 data- deci intentie a fost. In prezent exista o departajare intre cei cu liceu pedag. (care se numesc educatori puericultori) si cei cu facultate care sunt numiti profesori, chiar si materia din care se sustin examenele gen def este diferita. ce as putea face eu? aveti idee? va multumesc.

    • Alina, părerea mea e să mergi „mai sus” în audiență… normal se ține cont de ultima specializare.
      Nu e chiar off-topic. E vorba de a cere drepturile ce-ți revin.

  3. In „clasa o” de la noi din scoala sunt 42 de copii. Nu inteleg invatatoarea de de accepta asta. Parintii nu prea au de ales, ca e scoala de cartier dar invatatoarea ar fi putut sa ia atitudine.

    • Oana, poate că n-a știut… crezi că cei de la catedră sunt avocați și își știu drepturile?
      Nici eu nu știam care sunt pașii să scapi din capcana muncii „voluntare”, deși am de mulți ani legătură cu sistemul. Și știi ce-mi spun în privat prietenii? Că o să văd eu când intru ce presiuni sunt, și că n-o să pot face ce vreau…

      La 42 de copii se pot face lejer două clase. Ca să nu mai spun că e o mare bătaie de joc… nici n-apuci într-o oră să-l privești pe fiecare, dar minte să vezi ce nevoi are…

      PS. Sunt clasa pregătitoare. Nu sunt „zero”=nimic 🙂

    • Oana, nu te-ai gandit ca reputatia invatatoarei depinde de cati copii are in clasa?
      Ai 45 de copii inscrisi? Asta nu poate sa insemne decat ca metodele si pedagogia ta sunt pur si simplu superioare! Si parintii vad asta!! si te vor, cu orice pret!!! Gandeste-te cate premii poti aduce spre mandria ta si a scolii. Pe cand…o neica nimeni, „se multumeste” cu cei 25 pe care ii are, cum or fi ei…De la concursuri nu vin cu premii 25, numai vreo 5, ca,…ce sa-i faci?…nu-i de unde!
      Si-atunci, Oana, daca nu ai multi copii in clasa, esti cotata ca invatatoare…”mediu spre slab”, desi tu faci exact munca ce se cere prin lege si ai exact atatia copii, de cati te poti ocupa, in beneficiul fiecaruia. Vei indrazni sa iti depui dosarul pentru Gradatia de Merit, cand tu doar „plutesti” la clasa? NU!!! Meritele si laurii ii iau doar cele care „muncesc pe branci” si se spetesc transpirand cu cei 45 de elevi, pe care nu era obligatoriu sa ii accepte!
      Deci, draga Oana, „sa ia atitudine” impotriva a ce??
      Si…intelege, te rog, ironia.

    • Eu sunt curioasă la ce folosește să te „vrea” părinții…?
      Sau calculăm 50 lei x nr. copii la serbări & ocazii??

    • Nu mai vorbiti din banuieli si impresii. Poate sa aiba si zece copii ca tot primeste cate premii ti trebuie la concursuri, pentru a-si completa punctele. Oricum daca e sa vorbim de buna pregatire o face mai bine cu mai putini si nu o poate face cu 42 indifferent de ce metode ar avea. Dar oricum buna parte din cocursuri sunt doar o formalitate, asa ca nu ajuta cu nimic numarul de copii. Iar daca e cotata intr-un fel sau altul iar nu ajuta cu nimic, pentru ca tot salariul ala il are. De gradatie nici nu mai vorbim, ca si acolo dosarul e doar o formalitate. Asa ca nu se pune problema ca invatatoarea sau educatoarea nu vrea sa ia atitudine. Dar nu are ce sa faca, chiar daca ar lua atitudine I se inchide gura!!! Ca parinte iti e mai usor sa fii ironic decat sa te gandesti ca nici tu la tine la job nu faci chiar ce vrei si ce ai dreptul conform legii sa faci sau sa primesti. Dar care e scuza parintilor ca nu iau atitudine ??? Nu cumva si lor le e mai comod sa fie mai multi cand pun bani de cadouri, daca tot vorbim de asa ceva? Si de ce ai nevoie sa dai cadou daca al tau copil invata cum trebuie? E usor sa iti vezi doar partea ta din problema si sa arunci cu banuiala in loc sa incerci sa rezolvi ceva

    • Dana, în primul rând că nu „arunc” cu bănuiala deloc. Sunt în sistem, ca părinte, de aproape 10 ani, și știu cum și cât se strânge, și cel puțin în cazul meu e chiar simbolic, față de ce cotizează prietenii la școli mai de fițe.
      Apoi, n-o să uit începutul acesta de an, și lista unei doamne „bine cotate”: 500 lei cash + 400 lei în produse indicate – înscrierea pe „lista” dumneaei… și știu pentru că cineva foarte apropiat a refuzat să „dea”. Îmi pare rău că nu s-a oprit direct la poliție, eu îi pregăteam și un flagrant, așa, de început de an școlar. În clasă – 37 copii. Înmulțește tu și fă calculele.
      De ce nu s-a dus la poliție? Nici ea nu știe…
      Poate că e ușor să închizi gura unui singur om. Pentru că e greu să fii singurul care se ridică în picioare și spune „eu nu mai vreau”.
      Și știu cum e în cancelarie, cu mizeriile astea am crescut în casă, apoi am ajuns și eu acolo, și voi ajunge din nou. Da, încă n-am încercat să mă ridic eu să spun că nu mai vreau, sau că nu accept… te anunț în doi ani ce am reușit. Până atunci însă nu mă deranjează ca lucrurile să înceapă deja să se schimbe.
      Ne-am învățat să fim supuși, să ne fie frică să spunem ce gândim. Și „EI” speculează. Avem atât de puțin respect pentru noi înșine, ca persoane, pentru munca noastră, încât ne e frică să ne cerem drepturile.
      Chestia cu „închide gura” se rezolvă în scris. Să vedem cine își asumă, pe hârtie, să-ți spună ție că trebuie să încalci legea.

  4. Am rezolvat situatia chemand inspectorul de specialitate si pe cel „de zona” la scoala. La dosar nu se afla nicio declaratie data de mine ca accept clasa cu efectiv peste limita maxima. Am ramas oaia neagra a scolii.

    • Cred că oaia neagră este și rolul invidiat de cei fără destulă voință să lupte 🙂 .
      Știu că nu facem primăvara cu o floare, dar e prima luminiță pe care o văd! Mulțumesc!

    • Totul e sa nu renunti atunci cand stii ca ai dreptate. Indiferent cui trebuie sa ii faci ochi. Sa nu renunti! Sa nu ii mai lasam sa isi faca mendrele cu noi, indiferent ca sunt inspectori, directori, colegi etc. Si, da, sa iti asumi rolul de oaie neagra (desi eu cred ca oile merg in turma si nu e cazul meu), sa fii constient ca nimeni nu te va ajuta si ca bunii tai colegi se vor preface ca nu te cunosc. O vreme va fi greu. Dar nimic nu e imposibil. 🙂

  5. Dar ce faci când inspectoratul nu-ti permite sa mai infintezi o clasa desi nr de copii depaseste nr admis, iar copiii sunt trimisi la alte scoli? ( si revine discutia finanatarii per capita’ )

    • Să definim problema: a înființa o clasă nouă, a redistribui copiii, nu este problema mea. Problema finanțării – la fel, nu este problema mea. Problema mea e ceea ce reușesc să fac în clasă, și la ce nivel vor fi copiii mei după 5 ani.
      Așa că… fiecare să-și rezolve problemele! Că ei nu vin în clasă să-mi decupeze mie floricele și să-mi scrie proiectele și toate hârtiile pe care mi le cer pentru fiecare copil în parte.

  6. Din pacate aveti dreptate, legea nu se respecta si daca indrazneste cineva sa ia atitudine,acela va fii oaia neagra si vor exista multe piedici, si nu numai din partea superiorilor dar si din partea colegilor care accepta un numar de 30 prescolari la o clasa. Nu inteleg de ce se fac aceste fapte eroine si ce vor sa scoata in evidenta…..eventual sa se puna bine pe langa directoare. In al doilea rand,nu o data mi s-a intamplat,ci de mai multe ori sa fiu nevoita sa primesc si sa integrez in grupa copii cu nevoi speciale,desi la facultatea de Stiinte ale Educatiei nu s-au pus in vedere abordarea acestor situatii, ci s-a pus accentul pe copii normali, pt ceilalti exista cadre specializate. Si cu toate astea,acesti copii se primesc inca de la varste fragede, nefiind dusi in nici un alt loc special unde sa se lucreze cu ei. Si cu toate acestea nu se micsoreaza numarul de copii la clasa,cum ar trebui, pt ca odata ce ai 1 sau 2 copii de genul nu cred ca trebuie sa respecti legea cum ca la prescolari trebuie sa ai in clasa 20,automat ca sa faci fata trebuie sa scada numarul. Dar pe nimeni nu intereseaza,nici numarul si nici chinurile noastre….

    • Delia, am râs, m-am ținut de burtă… pe cuvânt! La minunatele cursuri de psihopedagogie specială am înțeles clar un mesaj: ferească-te sfântul să ai nevoie de ce înveți aici! Că teoria e frumoasă, acte medicale, diagnostic, însoțitor, profesor de sprijin, psiholog… Practic, absolvenții de la PIPP nu au nici cea mai mică pregătire pentru a face față unei astfel de provocări. Abia dacă se face pregătire la un nivel acceptabil pentru a face față provocărilor de la „minimul normalului”.
      Cât despre chinurile noastre și empatia celorlalți, dacă nu le pasă, trebuie să facem să le pese.
      „Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima!”
      Așadar, îmi pare rău că n-ai finanțare, și vrei mulți copii în școală… dar eu nu-s bătaia de joc a nimănui.

  7. Sunt unul din cadrele didactice care am luat atitudine , pentru numarul mare de copii in clasa.Si nu s-a schimbat nimic in favoarea copilului. Mi-am pus in cap tot: colegi, conducerea si ISJ-ul. Cel mai rau imi pare ca au de suferit copiii .Sunt copii care au venit 4 ani de zile la scoala si acum trebuie sa-i las eu repetenti, desi ei sunt analfabeti, dar niciodata nu au fost macar corigenti.Invatamantul romanesc distruge copilaria si copiii!!

    • Dana, dacă îi treci la gimnaziu și ei nu știu să scrie și să citească, nu le faci un bine deloc. Îi condamni definitiv… Asta nu vrem să înțelegem… că a închide ochii și a accepta e cel mai rău lucru pe care îl putem face.

      Dacă am reuși să reacționăm în grup, și am fi uniți, n-ar mai avea ISJ-ul de ce să se enerveze…

    • Problema porneste de mai devreme….. repetentia ar trebui sa exista inca din clasa I….. daca i aceasta faza ei nu au invatat sa citeasca si sa socoteasca, ce sanse au sa mai invete intr-a II-a cand mai trebuie sa se „lupte” si cu inmultirea si impartirea si cu cate altele?
      Dar faptul ca repetentia nu este „acceptata” decat dupa ciclul achizitiilor fundamentale ii condamna de fapt la esec (apropo, cel care mi-a analizat lucrarea de disertatie mi-a spus „nu exista esec scolar”)

    • Aurelia, eu am o altă teorie. De acord, să nu existe repetenție, ci învățare modulară. Ai de exemplu matematică modul CP-1, CP-2, I-1, I-2, II-1, II-2, asta la achiziții fundamentale. Să presupunem că la I-2 copilul nu trece. Când ceilalți fac II-1, el reia I-2. Dar la Comunicare merge ok. Astfel, la final de clasa a IIa, el poate avea CLR la nivelul II-2, dar mate la I-2. În a IIIa, el face II-1. Normal, nu cu profesorul de la clasă… învățare modulară înseamnă profesori diferiți.
      Și când e în clasa a VIIIa, poți constata că are matematică nivel de clasa a V-a, româna de a VII-a etc. Și îl accepți la liceu numai dacă are la toate materiile nivelul VIII. În felul acesta nu îl obligi să reia, ca repetent , toate materiile, că nu a rămas la toate. Reia doar ce are nevoie. Dacă vrea la liceu, rămâne extra să-și recupereze modulele. Normal, contra cost, căci învățământul gratuit e limitat. Similar la liceu…
      Să vedem atunci cât de eficientă devine învățarea.

    • ohoooooooo, excelenta idee……. numai ca cei de „sus” nu au urechi pentru ele…. nu ar avea de unde sa mai fure daca ar da bani profesorilor pe aceste module….

    • Merci! Mă gândeam la ea de când trebuia să rezolv problema copiilor rămași în urmă. La bun la clasa a IIa să fac cu el tabla înmulțirii, dacă el n-a trecut de adunare? Însă… a lucra diferențiat la noi, cel puțin pe 3-4 grupe, e chin. Mai ales dacă sunt 30-35 în clasă…

  8. Eu ca parinte am incercat, dar nu am gasit sustinerea celorlalti parinti, iar cu o floare nu se face primavara, Dar am sa incerc acum fiindca tot mi -ai dat ideea, sa fac o sesizare scrisa.
    Ca viitor profesor de pregatitoare am anuntat deja ca nu accept mai multi elevi decat maximul prevazut de lege, iar raspunsul directoarei a fost ca nu-mi poate da mie 25 si celorlalte 31. Astept sa vad cine va avea curajul sa ma oblige sa nu respect legea. Eu am curajul sa fiu oaia neagra. Deja sunt si este exact cum ai spus.

    • Angelica, îți țin pumnii! Dacă reușești să convingi și colegele să nu accepte, veți obliga conducerea să mai înființeze o clasă.

  9. Si totuși, cați dintre noi nu știm oare ca fiecare învățător își alege elevii?!?! Sunt clase cu 18 elevi, si clase cu 35, in aceeași școală, aceeași generație!

    Învățătorul acceptă pentru că se cunoaște cu mama, soțul a făcut liceul cu tatăl elevului, si multe astfel de exemple!

    • Mimi, practicile de genul acesta… n-am cuvinte. Este modul în care fiecare discută cu propria conștiință.
      Iar dacă îți asumi o astfel de clasă gigant, este problema ta. Însă sunt enorm de mulți profesori care se trezesc cu clasa băgată pe gât, și li se spune să înghită. Despre ei e vorba.
      Am mai spus, la începutul anului mi-a ajuns la urechi un caz – școală „cotată” în București, unde înscrierea pe lista unei anumite doamne era 900 lei, 500 lei cash, și 400 lei în produse, alese de pe o listă deja făcută. Și la 35+ copii, fă un calcul…
      Dar am și colege care s-au trezit la grupa mică cu 33. Și degeaba proteste, că nu le-a luat nimeni în seamă…

  10. la noi in scoala sunt trei clase intai, dintre care una de nativ germana. pentru ca nu ne mai intelegem cu doamna noasta ( e violenta verbal, nu explica, si acuza copilul de multe lucruri rele, fara sa indrepte situatia cand i se demonstraza ca nu e asa) am hotarat sa il mut la cealalta clasa. domnul director mi-a spus ca nu se poate, pentru ca acolo sunt 33 de copii. cum ar trebui sa procedez? nu vreau sa il mut la alta scola, deoarece stam vis-a-vis de aceasta, si nu mi se pare corect ca alti copii veniti din toate colturile Bucurestiului sa aiba loc si copilul meu nu. ( este o scoala centrala).

    • Peste numărul acceptat prin lege nu poți să-l muți decât cu acordul directorului și acceptul profesorului de la clasă.
      Dacă nu reușești să-l muți, poți începe cu sesizările scrise privind comportamentul, doar că va trebui să respecți ierarhia de adresare.

    • Din păcate nu mai cred demult în petiții online. Doar în cele cu ștampilă, număr de înregistrare, la care trebuie să ți se răspundă negru pe alb, și cineva își asumă răspunsul…
      Dar orice inițiativă poate avea un curs optimist.

    • Petitia a fost deja trimisa la minister si exista si un raspuns. Asteptam al doilea raspuns.
      Vedeti la anunturi.

  11. Cea mai simpla rezolvare pentru punere in acord cu legea poate sa vina de la Minister(asta daca s-ar dori) prin o reglementare in sensul de a nu se finanta nici un loc peste cele 25 cat reprezinta maximul clasei, chiar daca in clasa sunt mai multi elevi. Sunt curios in aceasta situatie daca ar mai exista directori care sa mentina clase cu numar de elevi peste efectivul legal.

    • La ei totul funcționează „după buget”. Ei chiar n-au niciun interes să plătească oameni în plus… așa că trebuie să-i obligăm să respecte legea.

    • pai nu se doreste tocmai de la Minister, de asta e si facut sistemul cu finantarea per capita, ca sa para ca dau bani correct si de fapt sa subfinanteze, plasand efortul in spetele cadrelor didactice….dar sincer as prefer plantez cartofi in curtea gradinitei ca sa ajut cu bani decat sa punc copiii in clasa precum cartofii …. dar pentru cei din Minister oricum suntem toti niste cartofi care le ingrasa lor burta nesatula

    • Îți dai seama că surse de finanțare sunt. Pui pe picioare asociația părinților, faci târguri în cartier, spectacole cu bilete, pui copiii în situații concrete de a deveni antreprenori, ii înveți la școală ce e respectul pentru munca si ca nimic nu pica din cer. Dar pentru asta trebuie să te zbați…

  12. La noi sunt 11 copii la cls a2a iar la cls pregatitoare tot 11 iar la anul se aude că se va face simultan, iar nouă părinților nu ne convine.O să ii mutăm la altă scoală, toate mamicile sunt nemulțumite.

    • Ar mai fi o soluție să convingeți alți 2 copii să vină… să fiți 12. Așa nu mai au motiv de simultan, este limita prevăzută de lege.

    • Ai menționat ceva de altă școală, unde intenționați să vă mutați. De acolo. Crezi ca nu sunt părinți interesați de clase mici? Eu as veni.

  13. Eu cred ca rezolvarea ar putea veni doar de la parintii care sa faca presiuni, pentru ca ei nu sunt subordonati nici directorului nici isj-ului nici ministerului. La noi se poate orice, pentru ca e sat fara caini, oficialii au la mana cadrele didactice prin pozitia lor, iar instantele de judecata nu sunt independente. Doar presiunea publica poate rezolva ceva. Presiunea oamenilor multi. Nici mass media nu spune si nu face nimic. Stiu sa vaneze cate un amarat de profesor pana il doboara ca pe un biet animal, ca nu stiu ce a facut cand nu a mai stiut ce sa faca….dar sa vaneze mistretii care imput padurea niciodata….. de ce?

    • Părinții sunt isterici. Doar când le ajunge cuțitul la os reacționează. Si atunci, de cele mai multe ori greșit. Râd în barbă ca au reușit să intre pe lista nu stiu cui, si nu se mai uită câți sunt pe lista. Dar apoi se vaită de teme… Pai da, la 35 singura șansă de a avea rezultate e să lucreze singuri, ca în clasă nu ai timp de toți .

  14. Pingback: Festonarea - activitate cu ac și ață | Talente de Năzdrăvani

  15. Gradinita noastra apartine de scoala. Scoala face inscrierile la gradinita si te trezesti in septembrie cu mult peste numarul maxim de prescolari la grupa. Eu de ex. am avut acum 6 ani o grupa de 40 de copii. La sfarsitul anului scolar nu mai stiam cum ma cheama nici cu buletinul in mama. Raspunsul directiunii la insistentele mele de a mai cere un cadru didactic: suntem singura gradinita de stat din comuna si nu avem voie sa refuzam inscrierea copiilor la gradinita si dragul nostru inspectorat nu mai aproba inca un post. Si uite asa m-am ”luptat” eu cu o astfel de grupa, cu care mi-am dat si inspectia pentru definitivat. Nu mai spun ca in nici un an nu au fost maxim 20 de prescolari la grupa. Chiar nu stiu ce e de facut pentru ca directiunea are aceleasi raspunsuri in fiecare an. Acum, mai nou cum gradinitele primesc mai multi bani decat scolile, ne trezim in septembrie si cu copii de 2 ani, 2 ani si cateva luni, cu pampers, suzeta si tot tacamul, iar noi avand deja 10-12 copii peste maximul admis tare greu ne descurcam. Baile pe hol, comune la cele 4 grupe si o singura ingrijitoare la peste 100 de copii. Sincer, nu cred ca se va schimba prea curand ceva in sistemul nostru de invatamant si in mentalitate.

    • Încearcă și sfaturile din articol. Răspunsuri oficiale, scrise, cu ștampilă și semnătură, și mers până în pânzele albe. Chiar și telefon la televiziuni…

  16. Foarte trist ce se intampla, poate noul guvern va reusi sa mai echilibreze situatia. Sper sa ia cat mai multi parinti atitudine si sa suplimenteze posturile.

  17. Chestiunea asta ramane un mister pentru mine: la fosta scoala erau la clasa pregatitoare 32 de copii, in clasa I ajunsesera 35
    Aceeasi situatie era si la clasa paralela
    Au spus ca nu se poate face a treia clasa
    Parintii de la clasa paralela au facut demersuri sa se infiinteze a treia clasa . De ce? Pai…cum se spune ca nu au sali, dar pentru clasa pregatitoare din acel an au infiintat 4 clase cu cate 25-30 de copii?!?
    Noi ne-am mutat de acolo din motive de distanta prea mare de scoala,dar am pastrat legatura cu cativa parinti.
    Am aflat ca la acea clasa au plecat 4 copii, dar au venit 5!

  18. Am 25 de elevi la clasa pregatitoare. Am rezistat tuturor presiunilor ( director, colege, parinti) .Colegele mele au 30, respectiv 32. Sunt oaia neagra si vinovata ca ele au asa multi pentru ca eu nu am mai vrut sa iau. Eu le consider pe ele vinovate ca au acceptat , cand puteam sa avem 4 clase si atunci toate aveam mai putini. elevi.
    Concluzia este ca nimeni nu va poate obliga sa luati mai mult decat prevede legea

  19. Si cum faceti alegerea intre cei 35 de copii din lista daca ei au fost admisi de conducerea scolii care a constituit clasa cu acordul ISJ?

    • Școala, pentru a face ceea ce spuneți mai sus, are nevoie și de acceptul meu, scris, pentru o clasă peste numărul legal.
      Alegerea nu este problema mea. Oricum nu-i cunosc, copiii sunt toți la fel, așa că, din partea mea, poate lua din trei în trei câte unul de pe listă. Metodă antică, dar eficientă peste timp.

  20. eu sunt eleva la liceu, in clasa mea la inceputul anului erau 16 elevi, dar acum spre sfirst am ajuns sa fim 8 e posibil sa fie mai departe la anul viitor clasa de liceu?

    • Sincer, nu cred. Ai mailul cu .ru, așadar nu sunt sigură că ești în România, ca să-ți pot răspunde la întrebare.

  21. Ma aflu si eu in ingrata situatie sa solicit mutarea la o alta clasa, care bineinteles, este deja supradimensionata.
    Mutarea la alta scoala este exclusa, fiind arondati la aceasta scoala si locuind foarte aprope.
    Suntem insa in clasa a 3-a si deja la a 4-a invatatoare!
    Inteleg ca anul acesta va veni o tanara doamna profesoara de limba romana care doreste sa plece de la alta scoala!

    Cum cer eu conducerii directiei sa acorde si copilului meu sansa de a fi educat in invatamantul primar de un profesor invataror, asa ca ceilalti copiii din scoala?

    • Din păcate… nu prea aveți cum! Orice mutare solicitați, va trebui aprobată de director. Iar profesorul de la cealaltă clasă trebuie să fie de acord…
      Drepturile copiilor nu prea contează. Gândiți-vă că măcar ar fi un profesor! În alte cazuri sunt ingineri, sau orice persoană care și-a descoperit brusc „șansa” de a primi un salariu nefăcând nimic 🙁 .

  22. Am citit tot ce s-a scris aici,este trist,deplorabil,si as tot avea cuvinte pentru a exprima dezgustul pentru un sistem bolnav fara a sta sa dezvolt de ce e bolnav cum fura ei si cum nu ii intereseaza nimic.
    Nu sunt cadru didactic,sunt oarecum in sistem fiind al 6-lea an presedintele unei asociatii de parinti la o gradinita,ma rog ultimii 3 inclusiv acest an deoarece nimeni nu vrea sa se implice si sa preia,eu stau aproape si cunosc problemele.
    Legat de numarul de copii intr-o clasa consider ca piciorul in prag nu este asa simplu precum pare sa il puna o educatoare sau invatatoare,cadrele avand nevoie de sustinere si din partea parintilor.
    Ce simplu e sa spui ia tu atidudine ca asa e legea,daca ar fi asa simplu..legea spune multe in aceasta tara si nimic nu se respecta,atunci cum sa poata un cadru didactic sa ia atitudine fara sustinere?
    Cunosc problemele pe toate partile,atitudinile parintilor,directorilor,mai nou copilul meu de la gradi acum e la scoala..clasa 1,un altul e clasa a VI-a ,m-am implicat la gradinita cu cel mic ulterior m-am implicat si in clasa 0 facand investitii in clasa in care este.
    Avem o invatatoare la scoala celui mic cum rar gasesti pe PLANETĂ,totusi presiunile pe acesti oameni buni sunt imense,am convingerea ca si printre cei care au scris aici sunt cel putin asa reise din unele comentarii.
    Spuneam de presiuni aici referindu-ma la unii directori ,colegi..invidia ar fi unul dintre factori.
    Astazi cautand niste articole am gasit acest blog si incerc sa gasesc anumite raspunsuri,putin retoric deoarece practic le cunosc.
    |Avem in clase copii peste limita?sa sesisez eu pe cineva?sa se dea afara copii pentru ca asa e legea?sa creez dezordine intr-o ordine neordonata?
    Off,dar cate sunt de spus..noi asociatia(parintii) platim o ingrijitoare in plus deoarece s-au infiintat 2 clase in plus?tot noi platim omul bun la toate(ingrijitorul).
    Unii parinti nu isi platesc nici hrana ,sa mai discutam despre cele necesare?
    Pe de alta parte sunt educatori care isi merita locul altii care nu eu cunosc ambele versiuni.
    Gradinita este una totusi buna,cu personal chiar foarte bun director care se implica dar ajungem si la bani acum,oricat ar dori un om dedicat sa faca ceva se va lovi de sistemul acesta infect care nu mai sucombă odata.
    Cand usile ti se inchid,oportunitatile fiind egale cu zero iti revine misiunea ingrata sa te descurci,sa discutat aici despre acest DESCURCAT…accepti copii mai multi faci anumite compromisuri.
    Putem discuta despre compromisuri pozitive si compromisuri negative,gradinita despre care vorbesc eu este un exemplu unde compromisurile se fac pentru binele general.
    Cate ar mai fi de spus si dezvoltat punctual si de mine si de catre altii.
    Practic raspunsul cautat de mine se datoreaza unei oboseli accentuate pe fondul luptei cu sistemul pe diferite motive toate sustenabile.
    Până când?!!Cât mai suportăm ?
    Da! intrebarea aceasta se reflecta in mod direct in educatie mai ales in cel prescolar si gimnazial voi motiva.
    Daca am avea o educatie solida CORECTA,ACTUALĂ,copii nostrii crescand intr-o conduita si etică reală vom avea raspunsul la intrebarea mea…de aceea spuneam ca e retoric.

    • Cred ca sunteți primul părinte care răspunde la acest articol. Și mai cred ca e un semn bun, chiar dacă e mult de luptă. Poate pana la urma conștientizăm faptul că, cu capul plecat, ne distrugem copiii.
      Cum facem sa înțeleagă toată lumea ca nu se mai poate așa?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente