La începutul toamnei am primit o invitație „altfel” față de ceea ce primesc în mod obișnuit. În primul rând, a sosit clasic, prin poștă, într-un format original, și cu un mesaj diferit. Copiii erau invitați să se înscrie în programul spațial, altfel spus, să testeze noul loc de joacă deschis în șoseaua Berceni nr. 8 – NoGravity Club. Sunt sceptică, recunosc, când vine vorba de nume interesante, pentru că pe piață sunt foarte mulți care dau proiectului un nume „aspirațional”, care atrage mai mult decât programul în sine. Le-am povestit pe scurt copiilor despre ce e vorba, și, deși s-au lăsat cu greu urniți de-acasă (pe motiv că vor fi numai „copii mici”), abia dacă am mai putut să plecăm de-acolo. Scepticismul a rămas la intrare, nu-și mai avea locul.
Feeling-ul copiilor asupra vârstei a fost relativ corect, însă gașca de prieteni a fost reunită, și distracția a venit imediat, în ciuda gusturilor alor mei pentru trasee mai periculoase. Înainte de a vorbi despre informațiile adunate, am să înșir primele impresii:
-
- mi-a plăcut enorm că erau „luați” copiii din „brațele” (posesive) ale părinților, și suspendați sub privirile lor deja panicate, dincolo de zona în care adulții nu pot intra. Copiii nu aveau nimic, dar părinții din ziua de azi mai au până învață să lase copilul să exploreze singur.
- mi-au plăcut căștile de protecție, incluse în echipament, deși traseul este atât de securizat, inclusiv cu plasă (ca pentru acrobați), încât cu greu cred că s-ar putea întâmpla ceva, mai ales că personalul este omiprezent.
<
- era foarte curat, lucru făcut cu cap și grijă (construcția a durat cinci luni!). Contribuie sigur și faptul că copiii vin cu încălțăminte de schimb, sportivă, și pentru curățenie, dar și pentru că sandalele ori cizmele nu sunt „echipament” pentru escaladă.
- mi-am dorit enorm să mă sui și eu, să mă dau pe tiroliană, dar… depășeam cu mult vârsta (și greutatea 🙂 )
- știu că cei de la NoGravity s-au pregătit pentru venirea noastră, însă ne-au așteptat într-un mod surprinzător: apa îmbuteliată era re-etichetată, fiind acum „Space Water”, iar gustările erau în ton cu tema: extratereștri, stele, comete, ozn-uri, ba chiar rachete! Copiii, mai ales, au fost impresionați la culme.
Am luat apoi în serios cele două prezentări care au urmat, pentru că rezonau bine de tot cu convingerile mele: acelea că în ziua de azi părinții pun, poate fără să-și dea prea bine seama, o presiune enormă pe copii, pentru reușită cu orice preț. A fost prima dată când am regretat că n-am agenda la mine, și am butonat cât am putut de repede ideile pe telefon. Dintre acestea, iată ce se poate „întâmpla” în NoGravity Club:
- Încurajare versus presiune; curajul nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci să-și depășești frica. Copiii sunt ajutați să descopere, să exploreze, și să treacă aceste limite, fiind motivați de reușită, și nu de competiția cu ceilalți (a se vedea în parc… X poate și tu nu? da’ ce, ești mai fraier?). O experiență la acest nivel a încercat Mati, și Miruna a povestit aici.
- O idee cu care toată lumea e de acord (dar puțini o și înțeleg) este aceea că mișcarea, curiozitatea, dar mai ales jocul, favorizează (ba chiar este!) învățarea la vârste mici. Când aud lucrul acesta, se declanșează imediat ceva amintiri de când luam copilul de la grădiniță. Părinții îi întrebau pe cei mici ce-au făcut peste zi. Ne-am jucat! „Cum adică joacă? fișe? ce poezie ați învățat?” Isteria ajungea la cote maxime când cel mic o ținea pe-a lui că s-au jucat, (cui să-i spui că povestește numai ce l-a impresionat?!), și concluzia cădea imediat, definitivă: educatoarea e incompetentă, nu face nimic…
- Jocul liber, fără reguli ajută la rezolvarea de probleme. Ah, da! Afirmația este extrem de actuală, „sublimă, și lipsește cu desăvârșire” din viața cotidiană. Să aruncăm un ochi în parc. Copiii află cu cine trebuie să se joace, cu ce, cum, și cât. Adultul decide. Nu de sui, nu sari, nu alergi. Ți-a căzut mingea într-o gaură? O scoate buni, nu cumva să epuizezi copilul, forțându-l să gândească. M-am uitat la copiii care escaladau. Toți voiau să ajungă sus, numai că nu merge „de-a dreptul”. Trebuie să analizezi punctele de sprijin, la care ajungi, care se află pe traseul tău, și să găsești singur soluția.
Am mai notat câteva, dar acestea au fost mai mult puncte de plecare pentru întrebări… întrebări care s-au transformat, după eveniment, în primul interviu pe care Alex Codreanu (a practicat escalada sportivă de performanță) l-a acordat în calitate de director general al NoGravity Club. Sper ca „nelămuririle” mele să fie aproape de întrebările pe care vi le puneți referitoare la acest loc de petrecere a timpului liber, mai ales în sezonul rece.
Înainte de a vă lăsa în compania gazdei, adaug și că recomand locul de joacă mai ales copiilor începători, ori care n-au ajuns încă într-un parc de aventură. Până în 8 ani, acolo traseele au parcurgere continuă. Aici învață, cu dublă-asigurare, cum să meargă pe un traseu. În plus, este un mod la îndemână de a face și o altfel de mișcare, coordonată, cu un scop, decât clasica alergătură fără țintă prin locurile de joacă clasic amenajate.
Alex Codreanu (A.C.): Bună ziua și mulțumesc pentru interes.
Cristina H o rnoiu (C.H.): Puneți destul de mult accentul în promovare pe educație non-formală. Mai exact, ce competențe ori conținuturi vizați pe această linie?
A.C.: Educația non-formală prin aventură pe care o propunem celor care ne vizitează trebuie pusă în context, respectiv o consecință a activităților sportive și de aventură pe care le propunem la NoGravity Club.
Mai precis, prin intermediul activităților de aventură și de escaladă copiii capătă deprinderi practice și îndemânare în utilizarea echipamentului de siguranță specific și conștientizează riscuri și devin responsabili. De asemenea, sunt încurajați să se descurce singuri și să ia decizii. Nu în ultimul rând, aceștia își pot corecta eventuata frică de înălțime.
Oferim astfel în cadrul vizitelor la NoGravity Club însușirea practică a noțiunilor elementare legate de activitățile la înălțime și o dezvoltare consistentă a abilităților motrice ale copiilor.
Pe lângă această educație prin aventură, în curând vom lansa ateliere cu diverse tematici pentru copii. Primele produse sunt ateliere de orientare urbană și robotică pentru copii. Celor care doresc o activitate educativă cu familia le propunem un atelier de tobe africane la care participarea se face pe echipe formate dintr-un părinte și un copil.
Ca o concluzie a celor descrise mai sus, vizăm:
- aptitudini și competențe științifice și tehnologice, respectiv capacitatea de a utiliza și manipula instrumente tehnologice;
- aptitudini și competențe civice, interpersonale, interculturale și sociale, respectiv
capacitatea de a comunica constructiv și capacitatea de a crea încredere și empatie în alți indivizi.C.H.: Am înțeles că la momentul vizitei copiii sunt introduși în „programul spațial”, o poveste care le va stârni curiozitatea și care îi va menține motivați pe toată durata vizitei. Cât durează efectiv povestea? Are legătură cu intrarea în serii la 30 min?
A.C.: Într-adevăr, cadrul imaginar, povestea care o spunem copiilor înainte de a începe activitățile propriu-zise, este cea care dă jocului sens și scop. „Programul nostru de pregătire spațial” ne ajută pe de o parte să punem în valoare panoul de escaladă tematic, pe care se remarcă sistemul planetar încadrat în Calea Lactee și zona de aventură în care întâlnim cosmonauți, o stație orbitală, rachete, marțieni, o cometă și o gaură de vierme. Plecarea de la tiroliană se face de pe o navă spațială, iar sosirea este o poartă stelară.
Cadrul imaginar ne ajută să ne impunem normele de securitate într-o formă extrem de diplomată și perfect adaptată copiilor.
Această indroducere durează maxim 10 minute. În ea este inclusă și prezentarea codului interstelar de bune maniere, respectiv regulile casei de politețe. Intrarea în serii la fiecare 30 de minute este un artificiu logistic care ne ajută să ne eficientizăm etapele de echipare și instruire a noilor veniți. La fel ca la intrarea într-un muzeu, ne este mult mai ușor să oferim informații unui grup de persoane față de o prezentare „tête-à-tête”.
C.H.: Cu ce îi așteptați pe copii la a doua și următoarele vizite? Sau, mai clar, ce motive are un copil să revină?
A.C.: Activitățile de aventură și, în special, cele de escaladă presupun antrenament pentru a putea progresa. Nu este totul la fel de ușor ca „zborul” pe tiroliană. Este nevoie de exercițiu pentru a te perfecționa și pentru a crea o rutină motrică a mersului pe verticală.
În plus echipa noastră lucrează permanent în culise pentru a oferi elemente noi de educație non-formală care să facă din vizita la NoGravity o experiență de neuitat pentru mușchii brațelor și ai minții. Ca preambul, pregătim în zona de aventură un mini traseu de orientare, pe parcursul căruia copiii vor găsi diferite elemente dintr-un puzzle. Acest puzzle poate fi baza unei discuții individuale sau de echipă înainte de plecare, prin care vom fixa diferite informații teoretice pe diverse teme.
C.H.: Am văzut că oferiți și abonamente. Sunt lunare, sau sesiunile neconsumate pot fi „reportate”?
A.C.: Abonamentele noastre sunt lunare. Cele 4, 8 și, respectiv 12 intrări nu pot fi reportate. Au existat însă clienți care ne-au întrebat dacă ar putea folosi intrările achiziționate pe o perioadă mai lungă de timp. Analizăm această variantă, însă este prematur deocamdată să oferim un răspuns final pe acest subiect. Profit de această ocazie pentru a specifica că intrările achiziționate pe abonament nu sunt valabile în weekend.
C.H.: În cazul petrecerilor pentru copii (na: există două săli amenajate în acest sens, la nevoie putând deveni o singură sală mare), cateringul poate fi și extern? Concret, pot închiria doar spațiul de petrecere și programul aferent, iar mâncarea și băutura – de-acasă?
A.C.: La NoGravity Club catering-ul poate fi și extern. Băuturile însă trebuie achiziționate de la noi. Vă asigur însă că prețurile noastre sunt decente. Nu în ultimul rând, la NoGravity încurajăm consumul de băuturi sănătoase.
C.H.: Cum intenționați să țineți pe viitor ocupați copiii mai mici de 4 ani, care nu au acces în sală? Sunt destui părinți care au doi sau mai mulți copii, și nu ai întotdeauna cu cine să-l lași acasă pe cel mic.
A.C.: Deși am comunicat destul de clar până acum că NoGravity Club se adresează copiilor între 4 și 12 ani, destul de mulți copii sub 4 ani, ai căror părinți i-au considerat pregătiți pentru activitățile noastre, ne-au călcat pragul. Pentru că majoritatea acestora nu sunt independenți, în acest caz avem o abordare 1 la 1. Această abordare presupune însă un consum mare de resurse umane din partea noastră. Din acest motiv am crescut tariful orar de lucru cu acești copii la 60 lei și există riscul ca în weekend, când volumul de clienți crește foarte mult, să fim nevoiți să refuzăm chiar în zona de aventură copiii care nu se descurcă singuri. Desigur, aceștia pot încerca oricând, sub supravegherea propriilor părinți, panoul nostru de escaladă pentru copii.
C.H.: Există planuri de extindere a traseelor oferite?
A.C.: Este prematur în acest moment să vorbim de extindere. NoGravity a însemnat un efort financiar consistent, iar piața românească ne permite, în cel mai bun, caz o amortizare lentă a investiției. Factor agravant, mediul de afaceri românesc este unul destul de instabil. Încă mai avem multe de învățat la capitolul management, iar prudența pare cea mai bună decizie acum.
Cu siguranță însă, pentru a ne păstra elementul de noutate, avem planuri de modificare periodică a traseelor.
C.H.: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
A.C.: Și eu vă mulțumesc pentru primul interviu pe care l-am oferit în calitate de reprezentant NoGravity Club.
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024