Joc și mișcare – materie nouă, pretenții noi

Am intrat în cel de-al patrulea an al ultimei reforme din învățământul românesc, cu bunele, dar mai ales cu relele pe care le aduce. Și, dacă cele bune sunt la nivel de intenții și planuri, cere rele le-aș pune mai ales în seama excesului de zel sau a extremei – nepăsarea – care ne caracterizează pe noi. Două dintre lucrurile „bune” pe care le văd eu sunt clasa pregătitoare și „materiile” noi – muzică și mișcare, la pregătitoare, clasa I și a II-a, și joc și mișcare, la a treia, și anul viitor și la a patra.

Trecem peste abrambureala cu „cine face aceste ore”, dacă profesorul de educație fizică sau profesorul de ciclul primar, căci până la urmă s-a lămurit. Ce se face la aceste ore… ei bine, cred că aceste cursuri, făcute așa cum trebuie, vor urca în topul motivelor pentru care copiii vin la școală. Am căutat programa pentru clasele aIIIa și aIVa, am găsit-o pe site-ul Institutului de Științe ale Educației. Nu știu câți dintre părinți au văzut în viața lor un astfel de document școlar, însă n-ar fi rău să aruncați un ochi, nota introductivă este relativ pe înțelesul tuturor. Poate că vom scăpa, în cele din urmă de ideea preconcepută că la școală mergi ca la tăiere, că acolo totul e serios, și că gata cu joaca. (Apropo de asta,  îmi permit o paranteză, care spune multe despre mentalitatea populară… când am mers la școală am avut o poezie de învățat. Dacă mă chinui cred că o scriu toată, însă mă urmăresc câteva versuri… Cu păpuşile, cu joaca / Timpul a trecut grăbit. / În sfârşit, pot spune astăzi, / Şcoală, bine te-am găsit!. )

De ce văd aceste cursuri ca extrem de bine-venite pentru copii: pentru că „afară”, la „joacă”, ceea ce se întâmplă (în orașe cel puțin) seamănă cu a-ți scoate copilul la aer, ca pe cățel, în parc. Nu are voie să alerge, nu are voie să se cațere, nu mai există chemările de sub balcon …mama lu’ Costel, îi dați voie afară…?; copiii noști au un deficit de joacă. Cu mingea știu să joace fotbal, dar nu picata, castelul, țările, rațele și vânătorii și multe altele. Nu știu să sară coarda, nu știu elasticul. La ce folosesc? Coordonare, anticipare, viteză de reacție, concentrare, planificare… Așa că ne handicapăm încet și sigur viitoarea generație, cu cele mai bune intenții.

Nu vor fi ușor de pus în practică la școală. De cele mai multe ori aleargă bezmetici, nu știu să se joace, nu știu să respecte adversarul, nu știu să piardă la joc (un handicap major mai târziu!), nu știu să respecte regulile. Acest curs nou nu se va putea face în clasă, poate cu mici excepții. Va fi nevoie să ieși în curte, sau să mergi la sala de sport. Va fi nevoie să renunțe la pantofi cu pietricele, și să vină în adidași la școală. Va fi nevoie să învățăm că, dacă bate un pic vântul afară, putem ieși, e OK! Dacă ninge, cu atât mai mult! Nu când plouă… însă oare câtă distracție ar fi pentru ei ca, în pelerine și cu cizme de cauciuc, să-i lăsăm să sară în toate bălțile? Ascult mereu cu plăcere povești despre sistemele de educație din alte țări, și acum ceva vreme, cineva care a fost în Danemarca, pe educație timpurie, ne spunea că, indiferent de vreme, copiii sunt scoși afară zilnic, și că doar la noi există aberația asta de a-i ține închiși în clase toată ziulica… mai ales cu scuza „să nu se murdărească”!

Joc si miscare. Ailincai Elena, culegere de jocuri pentru invatamantul primarCe iarăși nu este ușor este să găsești materialele pentru ca tu, profesorul aflat la catedră, să poți pregăti ora. Vara aceasta am descoperit cu plăcere curajul unei colege din Galați, profesor Elena Ailincăi, de a pune pe hârtia de tipar o sută de jocuri păstrate cu grijă din anii liceului pedagogic. Este un material pe care îl salut, pentru inițiativa de a ajuta nu numai profesorii tineri, aflați la început de carieră, ci și ca un nou mod de a ne pune în valoare munca și contribuția la catedră. Sper ca lucrarea doamnei să nu ajungă fotografiată pe nicăieri, și toți cei care doresc materialul să îi achiziționeze direct de la dânsa. Sunt sigură că nu se va îmbogăți, spre a fi invidiată, dar cred că e momentul să începem să ne respectăm reciproc și la nivel de drepturi intelectuale.

Le-am citit, și sunt jocuri care corespund competențelor vizate de programă, și exemplelor de activități de învățare menționate acolo. Am recunoscut, după reguli, multe din jocurile copilăriei mele, chiar dacă aici apar cu alt nume. Nimeni nu a reinventat jocul, dar trebuie redescoperit împreună cu cei mici. Este momentul să-i învățăm și să-i lăsăm din nou să se joace.

Recomand cartea și părinților, mai ales celor din categoria „plecăm în vacanță cu un grup mare de copii, ce facem cu ei”. Veți găsi aici o mulțime de idei, doar să fiți dispuși să vă puneți adidași în picioare, să lăsați telefonul de-o parte și să vă jucați până nu mai puteți.

În încheiere, „dau cuvântul” autoarei:

Fiind o disciplină nouă, bazată pe mișcare, mi s-a activat dorința de „a-mi mișca” elevii într-un alt fel. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi fac meseria conștiincios și am susținut mulși ani și orele de educație fizică. Aveam din anii de liceu un caiet, scris de mână, cu 100 de jocuri; era o temă la metodica predării educației fizice. Le-am trecut prin filtrul minții de acum, le-am tehnoredactat, le-am ilustrat. Îmi doream un material la îndemână pentru aceste ore. Având anul acesta clasa a III-a, elevii mei vor organiza și ei unele jocuri. Pentru dezvoltarea simțului estetic al elevilor materialul trebuia sa fie adecvat. O colega, dragă mie, care a văzut-o tipărită, m-a îndemnat să o postez pe pagina mea de facebook. Nu am postat-o decât pe paginile destinate clasei a III-a. Deja s-au scurs două săptămâni de școală și primele ore de Joc și mișcare. Pregătirea organismului pentru efort o realizez cu mișcări variate cu panglici sau cu cercuri. Apoi aleg o temă, creez o povestioară și îmbin două-trei jocuri. Ultima dată, de exemplu, ne-am încălzit cu panglicile. Apoi am pornit spre podgorii: „am carat bagajele” la gară, „trenul a trecut prin tunel”. „Am cules struguri” și i-am transportat la zdrobitor cu „roaba”. Prin vie am făcut minunate pânze de păianjen din panglici multicolore. Elevii mei sunt foarte încântați. Jocurile cuprinse în culegere pot fi adaptate și folosite în foarte multe variante și la orice clasă din învățământul primar. Cartea poate fi utilă și în taberele școlare în timpul rezervat activităților la alegere.

Cartea costa 6 lei. Se comandă prim mesaj privat (aici), și se expediază prin poștă.

Cristina H.
Posted in Cărţi pentru copii and tagged , , , , .

13 Comments

  1. Draga Cristina, mi-am vazut scrise gandurile care ma macina de ceva vreme. Din nefericire situatia noastra nu mi-a permis sa las lucrurile sa curga de la sine si de foarte multe ori m-am vazut cu copilul „in lesa”, pazind-o sa nu alerge, sa nu se joace cu alti copii. In vara asta a fost mult mai libera, insa am avut un soc. De cateva ori am reusit sa merg cu ea in parc si cu greu m-am abtinut sa nu intervin in „jocul” lor. Nu faceau decat sa alerge haotic, tipind si urlind in timp ce parintii era spectatori impasibili in fata acestui spectacol dezamagitor si ingrijorator in acelasi timp. Copiii nostri nu stiu sa se joace! Este imperios necesar sa ma implic si sa-mi invat copilul sa se joace. Trebuie sa-mi fac timp si sa gasesc resurse sa ne jucam mai intai impreuna si apoi sa-i cooptam si pe cei din gasca. Felicitari doamnei invatatoare! Felicitari inca o data si tie pentru tema abordata si pentru gandirea sanatoasa!

    • Să înțeleg că-mi sugerezi niște ateliere de joacă :))??? Adică în loc de articole hobby să mă duc să cumpăr coardă, elastic și mingiuțe, și să ne vedem în parc …

  2. Si eu ma intrebam oare ce anume fac la Muzica si miscare…noi avem noroc ca stam la sat si mai facem ceva miscare…dar intr-adevar copiii nostri se misca altfel decat ne miscam noi in copilarie…noi, toata vara stateam catatarati in copac la bunica…copiii mei nu prea stiu sa se catere…nu i-am vazut atrasi de catarat..desi copaci avem…cu coarda e cam greu si la noi…ne straduim…iar cu cerutul copiilor afara la joaca, la noi era asa: tanti, mama lui Dorin, il lasati pe Dorin afara???

    • Asta cu cățăratul în copaci era la mare cinste, și îmi ieșea destul de bine. Pe-ai mei încă nu i-am văzut, decât cu scara, și nici aici prea în apele lor. De celelalte nici nu mai vorbesc!
      Mi-a plăcut ideea doamnei cu panglicile, și mă gândesc cât de deschiși ar fi oare părinții la idee… am văzut la decathlon,

  3. vara asta am incercat si eu sa invat niste copii sa sara coarda. impreuna cu al meu, se intelege. exact ca si tine am constatat ca ei nu au ablitati elementare de coordonare, apreciere a distantei , echilibru etc. cert e ca le a placut foarte mult, au facut echipe, Dante sarea in sus de bucurie daca reusea sa sara de trei ori consecutiv.
    poate se mai schimba si la noi mentalitatea asta ca se imbolnavesc daca stau afara si alearga, dar nu stiu cum va fi daca doamnele ii vor scoate afara si apoi (din cauza vremii nu din cauza iesitului afara) le va mai curge un nas, vor mai tusi. tare mi e ca parintii vor da vina pe acest fapt si nu o vor lua ca pe un firesc al anotimpului.
    oricum e bine venita ideea si includerea in programa. incet incet se va schimba ceva. asta daca va rezista materia mai multi ani si nu va veni cineva de la minister sa o scoata…

    • Căciula și fularul peste gură să trăiască, alături de balonul în care îi închidem… Cum să capete rezistență organismul…?

  4. Sa fii sanatoasa si sa ai putere sa organizezi atat ateliere de art-hobby cat si de joaca. Cumparam noi materiale, tu sa vii cu organizarea si strategia. Ti-as sugera sa introduci obligativitatea participarii parintilor, poate asa ne mei dezmortim si noi.

  5. Parintii au fost foarte deschisi la provocarea cu panglici. Le-au facut dansii. Un bat rotund de aprox. 30 cm (unii l-au gasit in librarie) si o panglica (de orice culoare) de 2,5 m lungime. De asemenea o mamica a gasit cercuri din 6 bucati (le montam si demontam si le tinem in dulap) la pret de 7,5 lei. Nu e prima data cand lucrez cu panglici si cercuri si stiu ce impact au asupra copiilor. Aceste doua obiecte le folosim in fel si chip, cum ne trece noua prin cap. Lasam creativitatea ”sa se joace si sa se miste”.

  6. Buna ziua. Acum am văzut si eu articolul despre aceasta culegere de jocuri . Nu am pagina de facebook si as dori sa pot intra in posesia acestei cărți .Cum as putea? Mulțumesc anticipat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente