Mitul temei pentru acasă

Mitul temei pentru acasa - Alfie Kohn

Mitul temei pentru acasa – Alfie Kohn

Tema – deosebit de provocatoare – este titlul ultimei lucrări traduse la noi de Elena Irimia. Originalul lui Alfie Kohn a apărut în 2007. Din nefericire pentru mine, nu am apucat să citesc încă volumul, rămas luna aceasta pe lista de achiziții, căci prioritare sunt manuale, auxiliarele, culegerile cerute copiilor la școală 🙁 … Dar dezbaterea prilejuită de lansarea volumului, mai ales după intervenția autorului pe skype, a fost destul de aprinsă.

Discuția a pornit, normal, de la utilitatea temelor în sistem. Totuși, un lucru nu s-a spus, nu putem compara sistemul american și pe cel românesc. Acolo programul de după-amiază al copiilor include și aprofundarea subiectelor discutate în acea zi și temele pentru acasă ar fi probabil deja ceva mult prea „în plus”. La noi însă… numărul mare de copii la clasă, cantitatea de informație nestructurată și neintegrată, timpul limitat și cheltuit haotic, toate duc la imposibilitatea de a ajunge la aprofundare cu fiecare copil. Cumva tema pentru acasă ar trebui să compenseze acea învățare personalizată, care la noi nu se face, și care cade astfel în sarcina părintelui, prin… tema pentru acasă.

Iarăși, un lucru de care nu se ține cont: pentru marea masă a populației școlare, este suficient să asiguri baza, competențele și deprinderile. Însă există în sistem și extremele: cea de jos, unde copiii cu deficiențe de învățare chiar au nevoie de ajutor și intervenție suplimentară, pentru a-i ajuta să se „ridice” la un nivel satisfăcător, și cea de sus, elita, nivelul de performanță, unde munca suplimentară este secretul succesului. Însă pentru aceste două extreme, care își asumă investiția de timp, nu poți sacrifica restul. Ce nu se spune este că în sistemul american aceste extreme sunt integrate în clase speciale, în care regimul de muncă e altul, și obiectivele de asemenea. Pentru ceilalți, „normali”, se practică ceea ce spuneam.

La noi e încă teoria aceasta, să ai în clasă copii cu capacități cât mai diferite, să ai și tu unul măcar cu care să lucrezi. După părerea mea, este o mare greșeală, pentru că nu apuci, efectiv, să personalizezi mesajul transmis pentru fiecare, să ajungi să-i cunoști atât de bine încât să răspunzi nevoilor fiecăruia. Da, e drept, e mai ușor să lucrezi cu o clasă majoritară de copii „buni”, însă vei ajunge fără să vrei în rolul prepeliței. Ți se rupe sufletul, dar pe unii îi vei lăsa în urmă. Adevărata capacitate a unui dascăl se vede în momentul în care reușești, acolo unde nimic nu-ți era favorabil, să faci să se „vadă” acel an la școală. E ușor să lucrezi când ai materiale, instrumente și copii deschiși la minte. Dar să lucrezi în mediul rural, cu copii care vin la școală pentru acel corn cu lapte, poate au un caiet și un pix, iar tu trebuie să-i înveți să scrie și să citească, să le trezești pasiunea pentru lectură și pentru cunoaștere, să uite că nu știu ce e acela televizor, darămite tabletă și calculator.

Iarăși, avem o societate nefuncțională. Școlile noastre nu pregătesc absolvenți pentru viață, fac ceea ce un celebru personaj a spus în direct la revoluție: „fă-te că lucrezi!”. Așa ne facem noi de mulți ani că ne implicăm, dar de fapt copiii, la 18 ani, nu au nici cea mai mică viziune despre viață și ceea ce-și doresc. Mi se pare absurd să aud tineri spunând că au dat la facultatea X pentru că așa au vrut părinții. La 18 ani mi se pare incredibil să nu dispui de propria voință, cât să-ți alegi un drum în viață – bun, prost, e decizia ta, ești capabil să o iei.

Și atunci, din disperarea de a-i oferi copilului toate alternativele, îl copleșim cu cerințe, transformate în cantități insuportabile de teme. Nu suntem capabili să ne mulțumim cu normalul, vrem performanța. Paralel însă, ceea ce sistemul oferă acum nu este un „normal”. Deși nu se promovează oficial concurența, sistemul de ierarhizare de la sfârșitul ciclului gimnazial – la o vârstă încă tulbure – îi aruncă pe copii într-o cursă nebună nu spre a reuși, ci spre a nu-și rata șansa la un viitor „normal”. Nu există o egalitate de șanse, un standard școlar la care să ne raportăm. Ne aruncăm brambura în sistem și nu știm cum să culegem mai mult.

Am prins ședințe cu părinții la care aceștia cereau teme suplimentare, pe motiv că copiii se plictisesc acasă. N-am râs, pentru că era de plâns. Niciun copil normal nu se plictisește atât de tare încât să vrea teme (doar părinții nu știu să petreacă timp cu ei!). Este doar pasiunea nebună a părinților de a-i împinge în față, de a-i vedea „primii”. Copiii mei nu sunt primii în clasă, dar sunt excepționali pentru mine, prin îmbinarea calităților lor. Avem suișuri și coborâșuri, lucruri „de recuperat”, pentru că, ce să facem, n-am fost destul de inspirată să emigrez la timp și trebuie să supraviețuim sistemului de aici, care ne judecă cu răbojul, nu ne evaluează competențele. Am fugit de-o școală, pentru că n-am considerat „normală” atitudinea de toleranță față de indisciplină, neseriozitate și nesimțire. Am vrut și vreau în continuare pentru ei o școală în care profesorii să intre la ore la fix și să pună măcar un strop de pasiune în ceea ce fac. Cât vor reuși ei în acest mediu relativ normal… vom vedea.

Însă temele pentru acasă rămân un subiect fierbinte. Cine ține cont că la pregătitoare copiii nu trebuie să aibă teme? Că până în clasa a IVa temele nu trebuie să depășească 15-20′ la o materie? Ce se întâmplă în programele de after-school, care, pe lângă temele copiilor de la școală, mai adaugă și „culegeri” suplimentare să le umple copiilor orele state acolo și să satisfacă orgoliul părinților, măsurat în taxa plătită? Iar tot ritmul acesta nebun ne livrează o „enciclopedie” incapabilă să argumenteze, să ia o decizie, să arunce o minge sau să aprindă un chibrit…

Alfie Kohn spunea în prezentarea sa că pentru temele de acasă sunt responsabili părinții și profesorii deopotrivă, într-un cerc vicios pe care unul din ei trebuie să-l oprească. M-am gândit atunci la temele de la pregătitoare. Cum ar fi ca tu, ca părinte, să te duci la școală, și să spui „Copilul meu nu va face temele”, pentru că la această vârstă nu se dau teme. Să continui? Celebrele teme de vacanță… toată vara copiii stau cu gândul la TEMA de care nu s-au apucat și cu care îi va prinde toamna… toate încununate de sperietoarea testelor de evaluare inițială din toamnă, care, de ținut minte, nu se trec în catalog!

Nu știu dacă este și în carte, însă se vorbea de o nouă instituție: protecția consumatorului de educație. Cum ar curge aici reclamațiile… Dacă doriți cartea, este disponibilă aici: Books-Express, eMag.

De curiozitate, ați avea „curajul” să cereți profesorilor mai puține teme?

 

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , .

18 Comments

  1. Desigur! Acesta a fost si unul dintre motivele pentru care am ales alternativa ‘Step by step’, lipsa temelor pentru acasa.

    • Cei de la Step se apropie de programul de școală-după-școală, când ceea ce trebuie aprofundat se face cu al doilea cadru didactic…
      Dar sistemul este prea „scump” să fie aplicat pe scară largă.

  2. Buna,
    Eu as cere mai putine teme. Deocamdata baietelul meu e in grupa pregatitioare – si din prima zi are tema pt acasa. Poti te rog sa imi spui in ce regulament scrie ca in grupa pregatitoare nu se fac teme? As vrea sa ma duc cu ceva oficial la scoala :). Multumesc!

    • Adina, caut și revin. Noi despre asta am discutat la cursuri, nu a făcut profesorul o referință clară, dar mă lămuresc.

    • Adina, uite ce-am găsit:
      http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2013/12/Studiu_CP_clasapregatitioare.pdf – studiul realizat de Institutul de Științe ale Educației, referitor la implementarea clasei pregătitoare. (vezi pagina 34, discuția despre temele pentru acasă)

      „Prezenţa şi volumul temelor pentru acasă
      Cadrele didactice participante la discuțiile focalizate de grup declară că NU există teme pentru acasă, ci mai degrabă sarcini care nu sunt obligatorii (să aducă seminţe, materiale necesare pentru activităţile următoare, să se documenteze împreună cu părinţii despre anumite teme).
      Sarcinile şi temele începute în clasă se pot continua acasă, dar nu sunt obligatorii (fişe de lucru, lucru în caietele speciale).
      Unele cadrele didactice declară că unii elevii doresc să aibă teme, deoarece doresc să fie precum colegii mai mari (la clasele organizate în regim de simultan). În ceea ce priveşte temele, părerile sunt foarte împărţite. Unele învăţătoare respectă indicaţiile primite la cursul de formare şi nu dau elevilor teme pentru acasă. Altele afirmă că, la presiunea părinţilor şi a elevilor (care, de exemplu, se raportează la elevii mai mari din clasele simultane sau la frații/surorile mai mari în alte situații), dau elevilor teme, acestea constând în finalizarea unor fişe de lucru începute în clasă sau
      a unor teme la alegerea copiilor, în funcţie de tema zilei. În genere, toţi participanţii susţin că nu se solicită teme clasice pentru acasă, ci doar sarcini care constau în căutarea unor imagini care pot fi folosite în activitatea integrată pe care o au a doua zi. Există o presiune din partea părinţilor pentru ca învăţătorul să stabilească şi teme pentru acasă, prin invocarea asumării responsabilităţii şi consolidării abilităţilor şi comportamentelor exersate la şcoală. Practic, temele pentru acasă nu există, dar părinţii, aşa cum declară cadrele didactice, solicită teme suplimentare. Există cadre didactice care au negociat temele pentru acasă cu părinţii şi, pe baza cunoaşterii potenţialului şi motivaţiei copiilor, aceştia primesc teme/sarcini de rezolvat, dar nu zilnic şi nu un volum mare.
      O opinie generală exprimată de părinţii din toate focus-grupurile asupra acestui aspect este că nu au un volum mare de teme pentru acasă, deşi temele pentru acasă la copiii de clasă pregătitoare nu sunt recomandate. Se constată din declaraţiile părinţilor că în unele şcoli temele lipsesc. Unii părinţi nici nu cunosc cu claritate această situaţie. „Teme, nu cred că au.”„Le mai dă învăţătoarea în anumite week-end-uri, dar nu e mult.” În unele judeţe, părinţii apreciază că nu se dau teme pentru acasă, munca suplimentară este la latitudinea părinţilor şi disponibilitatea copiilor. Unii părinţi consideră că învăţătorii ar trebui să recomande totuşi nişte sarcini pentru acei copii care au nevoie de a recupera unele decalaje. Opiniile părinţilor
      sunt pro şi contra teme. Unii participanţi consideră că este un lucru bun că nu se dau teme pentru acasă, părere exprimată de majoritatea părinţilor, deoarece „temele nu trebuie să fie obligatorii, copiii sunt încă mici”. Pe de altă parte, „este bine ca şi copiii să aibă teme pentru acasă, deoarece în felul acesta pot repeta la sfârşitul zilei ceea ce au învăţat în ziua respectivă şi astfel sunt mai pregătiţi şi învaţă mai temeinic.” În Satu-Mare, unii copii nu primesc teme pentru acasă, iar alţii au doar ocazional, nefiind însă teme obligatorii (fişe, desene, proiecte etc.). Unii părinţi din Bucureşti consideră că temele pentru acasă nu trebuie date copiilor deloc, alţii doresc să se instituie reguli în acest sens. În Iaşi, temele au un volum redus, cu scopul central de acomodare sau exersare a abilităţilor. Se constată în unele şcoli lipsa totală a temelor.”

      De asemenea, un interviu cu dna Iliana Dumitrescu, coordonatorul studiului, aici http://www.ise.ro/clasa-pregatitoare-interviu-in-tribuna-invatamantului-cu-prof-iliana-dumitrescu

      Nu am acces la platforma de pregătire a cadrelor didactice pentru clasa pregătitoare, la care se face referire în ambele materiale, și unde, bănuiesc, ar exista referiri mai clare la „temele pentru acasă”.

    • Super! Multumesc mult! Baiatul (grupa 0) are tema in fiecare zi, e adevarat e putin, dar nu ma asteptam deloc sa inceapa din plin cu temele. Si vor fi si calificative :(.

  3. Amandoi copiii mei au teme…Pt Maria e acceptabil ( 15 min la romana 15 la mate), dar pt Gabriel e mult..mai ales la romana si mai ales la mate…da, as vrea sa nu mai aiba teme niciunul dintr ei…stiu ca materia e multa si trebuie aprofundata…dar chestia cu temele mi se pare aiurea..e ca si cum tu, om mare, dupa ce la servici ai facut contracte/ ai taiat chitante/ etc..timp de 8 ore sa vii acasa si sa mai tai niste chitante macar vreo 2 ore..e aiurea…n-as avea curajul sa le cer profesorilor mai putine teme..dar nu ii stresez pe copii cu ele…daca sunt prea multe exercitii ( de obicei romana si mate) le reducem..din 10 exercitii facem 5 ..ideea e sa vad ca au inteles..nu sa faca 20 ex cu media aritmetica…

  4. Este clar ca fiecare sistem de invatamant este diferit.
    Eu sunt complet revoltata pe situatia temelor mai ales ca personalitatea copiilor este una diferita.
    Evident ca nu vreau teme pentru acasa! Nu mai vreau sa nu avem timp pentru familie.
    DAR NU IN SISTEMUL NOSTRU DE INVATAMANT!!!!!!!
    Vreau sa se faca la scoala aprofundarea, sa existe studiu pe grupe de elevi cu forte egale, sa stea profesorul 40 de ore/saptamana in scoala si sa se aplece asupra educatiei copilului! La noi norma unui profesor este de 18 ore/sapt. Sa nu-mi spuna nimeni despre chestii legate de planificari, pregatiri de lectii si corectari de lucrari ca astea nu necesita 22ore/sapt nici daca le desenezi.
    Sa fie vacante echilibrate cu programele de munca ale parintilor! Mai avem oare vreo tara cu atata vacanta de vara ca la noi? Si fara niciun scop anume pentru copii? Fara programe de vara, fara obiective, fara obligatii?

    • Cu hârtiile te contrazic… ia de exemplu un profesor începător, care e obligat ca, cel puțin în primul an, să aibă proiect pentru fiecare activitate/lecție pe care o are la clasă. Ca să pregătesc anul trecut un proiect, pe o temă care mi-era familiară, tot mi-au trebuit vreo două ore. Nu doar să-l pun în pagină, să-l aranjez, ci să caut materiale, să fac o fișă de lucru.
      Pe lângă asta, hârtiile de la școală, comitete și comiții, rapoarte la inspectorat, planificări, procese verbale…
      Ia clasele II; IV, VI… cu minunile de evaluări… scriu cadrele didactice câte două săptămâni rapoarte personalizate, de mână, pentru fiecare elev din clasă. Ia pregătitoarea, cu raportul de evaluare, cel „secret”, discutat doar cu părintele…
      Și dacă le faci cum trebuie pe toate, intri în medical la Bălăceanca.
      Uite-te la grădi, pe evaluările copiilor, cu care merg la școală. Sunt toate identice, pentru că trebuie să fie „hârtia” făcută. Nu-ți spune nimic. CA învățător, am un copil cu probleme. Caut istoricul, și fișa aceea nu mă ajută, nu-mi spune nimic, dacă a mai avut sau nu aceleași probleme și la grădi.
      Și de ce suntem aici?! De ce facem mai multă hârțogăreală în loc să ne ocupăm de copii…?

      Cât despre vacanță, nu are niciun cadru didactic „3 luni”. Ești în activitate până spre mijlocul lui iulie, timp in care ești luat cu arcanul la BAC, capacitate, sau unde e nevoie. Apoi în jur de 23 august te întorci la școală. La Andrei doamna de matematică i-a anunțat pe facebook că-i așteaptă la școala de vară, care, după spusele copilului, „e mult mai faină ca la clasă”. Începând de la 1 septembrie, toți își pregătesc clasa și materialele pentru noul an școlar.

      De acord că trebuie schimbat sistemul. Însă nimeni nu încearcă reforma acolo unde ea este atât de necesară.

    • Nu discut despre cei incepatori. Stii f bine la ce ma refer. Si in iulie la ora 10 nu gasesti zare de picior de profesor in scoli. Si nici in august. In septembrie la inceput e putina agitatie, pana pe la 11-12. De obicei invatatori care orneaza clasele si pregatesc diverse
      Daca ar fi toate cadrele didactice ca tine atunci…jos palaria!!! Sa muncesti sustinut, sa cauti, sa te implici, sa te apleci asupra problemelor aparute, sa folosesti timpii corespunzator. Dar…stim ca esti exceptia care-mi intareste convingerile 😉

    • … cine te-o fi supărat așa tare?
      Sigur sunt. Ai dreptate cu orele, că doar nu stai 8, de pe la 9 la 12, în rest mai faci și de-acasă.

  5. Aseara am avut sedinta cu parintii clasa aVa. Am intrebat diriginta daca copii sunt notati pentru teme nefacute si mi s-a raspuns afirmativ. La remarca mea ca acest lucru nu este corect si ca temele nu sunt obligatorii mi s-a raspuns ca profesorul este cel care face regulile la clasa si daca nu-mi convine sa ma duc in sistemul privat sau in alta tara. Evident ca doamna a fost deranjata de atitudinea mea si ca am indraznit sa ii subminez autoritatea. I-am spus ca sunt o persoana care isi spune parerea verde in fata cu orice risc. Eu stiu sa-mi evaluez copilul si stiu exact care sunt punctele lui forte si punctele slabe. Nici un profesor sau o nota mica nu ma va face sa-l supun la teme inutile.
    Din pacate in sistemul public de invatamant sunt multi profesori care nu au ce cauta in invatamant.

    • Sistemul nu a ajuns aici sigur, din păcate.

      De dat îi dăm afară. Însă ce punem în rest? Nu exită „doritori”, oamenii capabili și de altceva au plecat. Au rămas puțini…
      Cum e să înceapă școala și să nu știi ce învățătoare/educatoare ai?

  6. Sa stii ca ai pus iar sare pe rana!
    La ambii copii s-au primit teme cand erau la clasa pregatitoare (generatii diferite, scoli diferite – acelasi sistem).
    In vara asta, o mamica imi spunea ca a vorbit cu invatatoarea baietelului ei despre faptul ca nu intentioneaza sa il puna sa scrie tema de vacanta. De asemenea, in cadrul acelei discutii, ii spunea acelei invatatoare ca nu o va pune nici pe fetita mai mare (care e in clasa cu fiica-mea) sa isi faca tema). Acea invatatoare i-a spus: asa e! Sunt copii, trebuie sa se joace, sa se bucure de vacanta.
    Totul bine si frumos pana azi cand…..aceeasi invatatoare a scos 14 copii in fata si i-a certat ca nu si-au facut tema! Evident, nu si pe acel baietel pentru ca merge la after-ul doamnei! (De fapt, merg ambii copii la acel after)
    Ce sa iti spun despre teme ?!?
    Atat de tare ne-am obisnuit cu ele incat e „vacanta” cand sunt putine 😀
    Lasand hazul de necaz deoparte, eu am refuzat sa cumpar culegerile suplimentare la clasa fetitei si nimeni nu ne-a luat (cel putin deocamdata) „gatul”. Anul trecut le-am luat pentru ca vroia Daria si a lucrat putin din ele pentru ca, dupa teme, isi dorea sa se odihneasca, sa se joace etc….Bani dati degeaba, dar si-a invatat singura lectia si nu mai insista pentru ca a inteles.

    • Am fost la salină în vară, cred că am inspirat prea multă sare 🙂

      Trist în rest… metodele astea „financiare” de apreciere îmi dau așa un gust…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente