Cum să te pregătești de școală

Viziune la 7 ani despre prima zi de școală. (Theodora N.)

Viziune la 7 ani despre prima zi de școală. (Theodora N.)

Iaca și 1 septembrie, punctual, ca de obicei, și nu s-a lăsat așteptat! Mai toată suflarea asociază septembrie cu începutul școlii, ba unii (ăi de sus) fac chiar pe zmeii și propun să înceapă școala mai devreme! Sper sincer să nu li se aprobe, că mie mi se rupe sufletul suficient că se termină vacanța, avem nevoie de jumătatea asta de septembrie să ne obișnuim cu ideea. Dar deocamdată începem pe 14, să nu batem drobul de sare în perete.

Indiferent dacă aveți copii la clasa pregătitoare sau la cele mai mari, vă sfătuiesc să nu dați buzna în raioanele de rechizite. Nu mai suntem pe vremea răposatului, când îți trebuiau pile la librărie ca să iei cele cinci creioane chinezești care se dădeau la setul standard de rechizite. Chiar se găsesc, pe orice drum, la orice oră, cele necesare. Apoi, fiecare doamnă are stilul ei, cerințele ei, și e mai rentabil să așteptați lista. Despre rechizite am mai scris aici, n-ar fi rău să (re)vedeți niște sfaturi mereu valabile. În prima zi, dacă ia la el creioane colorate, niște coli albe, o foarfecă și un lipici, e mai mult decât suficient.

Prima ședință cu părinții. Neapărat tăceți mâlc și vorbiți apoi pe la colțuri că doamna a cerut „mult(e)”. Veniți cu soluții, nu ezitați să vă oferiți voluntar, și solicitați un sistem în care toți părinții, pe rând, să se implice. Face bine și la buzunar, dar și ca exemplu oferit copiilor.

Dacă școala nu are o uniformă impusă, îmbrăcați copilul lejer, dar decent (culorile „școlare” sunt alb, albastru, negru, „ținută office”, și nu roșu, verde, galben, portocaliu, cu sclipici și șnurulețe!). Nu-i puneți în picioare pantofi nou-nouți, că nu face paradă, și nici nu-i condamnat la o zi de chin. Vă recomand pantofi-adidas, negri, simpli, care merg aproape cu orice, și se poate juca în ei. Eu așa văd prima zi: facem cunoștință, discutăm oleacă, și ieșim la joacă, să socializăm.

Mare, „mare” grijă și cu florile! Pun pariu că toată suflarea învățătoarelor este nerăbdătoare să închirieze remorcuța necesară balotului de flori primit la deschidere. Sunt ironică, dar hai să ne oprim (argumente aici)… Dacă vreți musai să-i luați ceva „colorat”, încercați un top de hârtie sau carton. Pariem că va fi de 1000 de ori mai încântată?

Nu uitați să stresați copilul, încă din prima zi, sau chiar de-acum, că gata cu copilăria, dă el de dracu la școală, de-acum începe perioada „aia” când ai teme, crești, devii serios, și nimeni nu-ți mai iartă greșelile. Adăugați că ăsta e serviciul lui, și trebuie să-și ia munca în serios; neapărat completați seara cu impresii de la propriul servici, cât de nașpa a fost, cum nu respectați regulile, vă enervează șeful când vă atrage atenția să fiți punctual, și nu pricepe scuza că e copilul la școală. Dați-i copilului un model „optimist”, și apoi tratați-l la psiholog pentru că nu-i place la școală. Sau… puteți să-i spuneți că vă e dor de anii de școală, când totul era joacă cu prietenii, când doamna vă ajuta să descoperiți tot felul de minuni, și abia așteptați o nouă lecție. Că îl invidiați pentru programul lui lejer, și că nimic nu v-ar face acum mai fericit decât o nouă zi de școală. Nu uitați, copilul învață ce vede, nu ce i se spune.

Sper că nu v-a deranjat tonul ironic al mesajului de mai sus, și recomandările își ating ținta. Ca să înveți de plăcere trebuie să înțelegi că e un privilegiu, și nu o obligație; că înveți pentru tine, și nu pentru ceilalți, și trebuie să-ți descoperi singur acea motivație interioară. Nu le mai tăiați copiilor elanul dat de curiozitatea vârstei.

Acest articol își are originile și în lacrimile unui viitor bobocel de clasă pregătitoare, care plânge că începe școala. De ce? Pentru că a auzit el că durează 13 ani, și dacă începe, nu se mai termină niciodată!

Unde ești, copilărie? Tot aici, doar că un pic schimbată!

 

 

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged , , , , , , , , .

11 Comments

    • Vezi doar să faci suficiente pentru toți copiii din clasă. Pe mine nu m-ar răbda inima să nu le împart cu toți.

  1. M-a facut sa zambesc articolul, deja eram agitata, intristata ca nu stiam de unde sa incep cu pregatirile pentru scoala. Pai uite! Intotdeauna sa incepi cu un sfat de la talente 🙂 Ironia nu strica niciodata…

  2. Draga mea foarte bun materialul. Si sincer m-as bucura enorm ca in loc de flori sa primesc coli xerox, markere pentru tabla/ creta, bureti, ceva creioane si pixuri pe care sa le pot pune la dispozitia uituceilor. Legat de lista cu rechizite eu mereu am pregatit una, dar fara a mentiona o firma anume. Avem colegi, si-mi pare rau ca spun asta, care au pretentia ca rechizitele sa fie de la marca x sau y , poate ca sunt mai bune, mai rezistatnte dar trebuie sa intelegem si ca nu toti parintii isi permit.

    • Anda, uneori chiar e ok sa dam o firmă… pentru mine, de exemplu, sunt materialele de la Daco. Nu pentru că îmi sunt parteneri de atâția ani, ci pentru că am găsit pachetele la prețuri ok, mai ieftine ca în alte magazine, și mi-am rezolvat cu ele o mulțime de probleme.
      Anul trecut de exemplu am găsit de la koh-i-nor un set de creioane colorate compacte, fara lemn, 12 culori, 12 lei (in angro). Mi-au plăcut la nebunie, mi-am făcut foarte bine treaba cu ele, nu trebuie ascuțite, poți colora suprafețe mari. Singura lor bubă e că, dacă le trântești, se sparg… Irisuca mi-a spart unul, apoi avea mare grijă cu ele, mai ales când le-a luat la școală.
      Culorile de la BIC sunt proaste, la fel și alte chinezării. Dar nici nu le putem recomanda pentart sau mai știu eu ce….
      Uitam de pensule. Aici eu o iau razna… pentru că consideră pensulă orice băț cu ceva la capăt. Din păcate aici, dacă vrei să ai un instrument, chiar trebuie să le explici cum să o verifice dacă e ok. Și la 50 bani nu vei găsi una ok. Însă pensula face diferența dintre mâzgălit cu acuarele și pictat… Nu zic să fie profesionale, dar măcar de calitate.

  3. Oare de ce se cumpara flori in fiecare inceput de an scolar? Ca asa se facea pe vremuri? Cred ca doar in Romania ( posibil si in tarile ex comuniste) sa fie frecventa aceasta practica..

  4. Cand îi spui copilului că îl invidiezi pentru că merge la școală, că ceea ce face el e interesant și fascinant (auzi, bastonașe… auzi, liniuțe… 🙂 ), e foarte entuziasmat. Cand îi spui că ai da ceea ce faci tu pe orice din ceea ce face el, s-ar putea să aibă un simțămant de superioritate și să vrea la școală și după ce pleacă de acolo, nu numai dimineața, cand e timpul pentru ea…

    • Hai să fim serioși, că se prinde… totuși, de liniuțe nu mi-e dor. Din „epoca” aia îmi amintesc cursa mamei spre perfecțiune, paginile rupte până când cu chiu cu vai ieșeau drepte.

Lasă un răspuns la Dorina Munteanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente