Cum a fost la Social Media for Parents – 2015

Gata și a treia ediție a #smforparents15, parcă o ediție relaxată decât celelalte. Încep cu mulțumiri adresate organizatorilor, care au ținut anul acesta cont de toate cele trecute pe listă în anii precedenți. Și da, am avut în sfârșit ecuson cu blogul meu :). Nu există perfecțiune, dar întotdeauna trebuie să tinzi către ea. Dacă chiar trebuie să reproșez ceva, este sfertul academic de întârziere de la început, care nici măcar nu li se datorează. La ora 10, sala era destul de goală… dovadă că participanții nu și-au citit cum trebuie emailul din ziua de dinainte, unde era aproape subliniată rugămintea de a nu întârzia. Fir-ar ea să fie de punctualitate, de-am fi nemți s-o avem în sânge!

smfp

Prima sesiune a fost deschisă de Otilia, un pic parcă nu în apele ei, căci de obicei vorbea despre altceva, nu despre „tehnice”, cum și de ce a creat blogul. Momentul următor m-a dat și mai tare peste cap, căci Banca Transilvania a venit cu un produs pentru copii – din punct de vedere bancar: OK, dar care nu s-a potrivit cu mine. Mereu mi s-a părut amuzantă campania lor, în jurul zânului, însă de data aceasta partea de creație nu s-a potrivit în mintea mea cu cea de gramatică. N-am ce să fac, e defect profesional, ne străduim atâția ani să-i învățăm pe copii să scrie corect… nu-i putem expune la imagini cu „zâNbete”. Noi, adulții, înțelegem (deși am motivele mele să cred că nu toți), licența poetică de a pune zânul în zâmbet. Însă pe un produs pentru copii…. nu.

Moralul mi l-a mai ridicat Mihaela Feodorof, cu o prezentare ce mergea aproape de stadiile de dezvoltare ale copilului, formarea personalității, și cum trebuie încurajată și respectată unicitatea fiecărui individ (de aici puteți salva prezentarea). În schimb mi s-au înecat toate corăbiile cu ultima prezentare a sesiunii, dr. Maria Eremia – medic primar pediatru și specialist medicină de familie. Poate doamna le știe pe ale ei, însă mie mi-a dat o senzație de sfaturi de pe vremea bunicii, când medicina mai mult orbecăia. M-a pierdut undeva pe la „să punem copilul pe oliță cât mai devreme, de când stă în funduleț”, și „laptele de vacă e pentru viței”. A adăugat că medicii au nevoie de cursuri de psihologie, ceea ce n-ar fi rău, însă „vine mami la cabinet”… cu accent de parcă mami e ultima idioată ce necesită iluminare și consultanță când pășește pe ușă. Mai grav decât toate acestea la un loc, erau sfaturi de a trata copilul acasă, și a te „descurca” cu diaree&deshidratare. Înțeleg că pune un egal între experiența și studiile medicale și instinctul meu matern? Oricât ar funcționa ultimul, copiii nu se tratează acasă!

Am așteptat sesiunea a doua cu mai multă speranță, mai ales că cele două vedete ale grupului de mame-bloggerițe, cele două Ane, erau în formă maximă. Ana Nicolescu a avut prima prezentare, și imaginea pe care o știam deja a fost completată cu mai mult sentiment. O redefinire, o idee, o afacere pornită și dezvoltată de un om, jurnalist, cu inițiativă. Au urmat în tandem Veronica Dogaru, de la Orange, și Adelina Tînțariu, coordonator Salvați Copiii, cu programele de siguranță pe internet, ce facem cu acești nativi digitali și comportamentul iresponsabil al părinților. Au pornit cu un exemplu simplu: dacă lăsăm copilul afară, pe stradă, îi explicăm regulile de circulație. Dacă îl lăsăm pe net, unde poate naviga în n dimensiuni, trebuie să facem același lucru.

Special pentru copii, Orange oferă abonamentul Fluture 8. Concluziile de până acum ale programului sunt că, pe net, copiii accesează jocuri, aplicații, conținut video, informații și povești, iar idealul este să le satisfacem aceste nevoi într-un mediu sigur. Am primit și o listă cu site-uri evaluate ca fiind potrivite pentru copii, găsiți recomandările pe Sigur.info, unde puteți cere și ajutor dacă nu vă descurcați și simțiți că scăpați lucrurile de sub control. Prezentarea fetelor a fost completată cu un filmuleț – eu nu l-am găsit în română, și nici la editare video nu mă prea pricep, ca să le traduc, așa că sper că vă descurcați cu franceza. A fost prezentat unul singur, însă în serie erau mai multe, și sunt extraordinar de „la obiect” realizate. (Edit: pentru engleză)



A încheiat Urania Cremene, care a încercat să ne pună un pic pe gânduri privitor la conștientizarea emoțiilor și exteriorizarea acestora. Am de văzut un film – Inside Out, mi l-au recomandat și copiii, care au fost cu gașca la cinema și au venit foarte încântați. Ca s-o citez pe Urania, gestionarea emoțiilor nu înseamnă să pui capac, ci să scoți din tine fără să rănești. Mai avem de furcă cu știința de-a gândi, și de a găsi o modalitate de a promova valorile. A pus pe picioare un site – AllAboutParenting.ro, cursuri online accesibile tuturor, dar care, din păcate, în acest moment nu are deschisă sesiune de înscrieri, însă puteți să vă lăsați adresa de mail pentru a fi notificat când se deschide următoarea sesiune.

A treia sesiune este cea pe care am urmărit-o întotdeauna cu mare curiozitate, căci eu sunt genul de blogger pe cont propriu (eu centrez, eu dau cu capul… adică mă ocup de toate bubele și problemele site-ului). Fii creativ, scrie, ordonează, și ai grijă să meargă totul ca uns. Cele două prezentări din partea agențiilor – The Practice (Oana Bulexa) și Parenting ADS (Adelina Dondorici) au urmărit și au reluat în parte lucruri pe care, dacă vrei să treci dincolo de „jurnalul online de mămică”, trebuie să le cunoști. Am reținut că recomandarea înseamnă responsabilitate, și, ca blogger, nu-ți este permis să dai cu bâta-n baltă în relația cu clientul. Acesta iese poate un pic șifonat, dar tu îți pierzi credibilitatea. Am înțeles foarte bine ceea ce spune, pentru că știu cum mă simt eu când primesc mesaje de genul „am cumpărat pentru că ai povestit foarte frumos și ai avut dreptate”. De asemenea, au fost multe sfaturi despre cum să relaționezi, ce să oferi, ce să aștepți. Trebuie să ai ori răbdare, ori relații ca să ajungi în jumătate de an la rezultate. Altfel bloggingul înseamnă foarte multă muncă, seriozitate, și iar muncă până încep să apară satisfacțiile, și, mult mai apoi, și banii. Dacă nu ați fost prezenți, vă recomand să vedeți măcar această parte din înregistrarea de miercuri.

Ultima prezentare a aparținut lui Alexandru Negrea, care ne-a vorbit despre partea de mobile a accesării blogurilor. Personal urăsc facebookul, și întotdeauna am impresia că fiecare nouă „opțiune/facilitate” ascunde ceva macabru… iar prezentarea lui mi-a confirmat. Facebookul monitorizează timpul de accesare al linkurilor de pe mobil, în browserul propriu aplicației, și conferă vizibilitate în feed în funcție de acesta. Pe termen lung, poate să fie de bine, să se mai curețe feedurile, iar conținutul de calitate să aibă o șansă. Sper că mă aflu și eu aici! A doua observație, care iarăși nu-mi merge la suflet, este aceea că facebook punctează mult mai bine conținutul video urcat în platformă (nu cel de pe youtube, care este penalizat). Am testat în urmă cu puțin timp, am urcat un tutorial despre confecționarea unei moriști. Articolul de pe blog are un singur Like și 92 de vizitatori unici, pe youtube sunt 73 de vizionări,  dar pe facebook, filmul are 1835 de vizualizări, 37 de share…

Prezentarea urma să abordeze partea de mobile-friendly a unui blog, faptul că este o realitate, din ce în ce mai mulți utilizatori navighează de pe mobil, și recunosc că și pe mine mă scoate din minți când nimeresc un site rămas în urmă din acest punct de vedere (să luăm, de exemplu, ieri, ratb.ro – aveam nevoie să văd ce variante pot combina să ajung din punctul A în punctul B). Aici Alexandru Negrea a venit cu temele un pic nefăcute… pentru că a susținut prezentarea cu exemple din site-ul Mămicii Urbane, și care tocmai ne spusese în sesiunea precedentă că la partea tehnică mai e de lucru…

A încheiat Mihai Dragomirescu, cu un mesaj de-a dreptul simpatic pentru fiica lui, care îl urmărea, de acasă! A fost un mesaj printre rânduri și pentru părinții copiilor prezenți la eveniment. Am mai spus-o, și o voi mai spune. Unele evenimente, chiar dacă sunt destinate părinților, nu presupun și prezența copiilor, cât timp nu se specifică acest lucru. În momentul în care accepți să participi la evenimente de acest gen, înțelegi că ești acolo ca blogger, mergi să înveți, nu să-ți prezinți copilul, oricât de adorabil ar fi. Pentru aceste lucruri există variantele de socializare în parc, blog-meeting, care se pot desfășura după ce reguli doriți. Iar dacă nu aveți cu cine să-l lăsați, puteți urmări prezentările online, de acasă.  Nici Irisuca mea nu și-a dorit să stea o zi fără mine, și, dacă mi-ar fi trecut prim minte să cedez insistențelor, aș fi regretat amarnic, doar pentru faptul că acolo s-a spus un banc de adulți, și s-au rostit cuvintele „Moș Crăciun nu există”. Îl parafrazez în încheiere pe Alexandru Negrea: mă adresez unor bloggeri, căci de-asta ați venit aici. Da, sunteți și părinți, dar asta nu mă privește pe mine. Eu altceva vreau să vă învăț.

Și, trăgând linie, a fost o zi faină, petrecută cu prietenii, am revăzut persoane cu care altfel nu-mi încrucișez drumul, am mai învățat un pic, am mai pus ceva în agendă. Mulțumesc cu această ocazie organizatorului și sponsorilor care au făcut posibilă această întâlnire.

smfp2