Sâmbătă cu Nesquik Opti-Start | Talente de Năzdrăvani

Sâmbăta trecută am petrecut câteva ore la la prima ediție a întâlnirilor cu părinții susținute de Nestle România. O întâlnire dealtfel extrem de relaxată, la care au fost invitați câștigătorii concursului de pe pagina de facebook a Nesquik, concurs la care participanții au propus o variantă de mic dejun sănătos pentru copii. Norocoșii în urma tragerii la sorți au participat așadar la o întâlnire în cadrul căreia am discutat despre alimentele bogate în fier, despre importanța acestuia și a mineralelor în alimentație, dar și despre obiceiurile și mofturile copiilor și cum anume le putem face față, pentru a menține un echilibru corect între plăcere și nevoia de hrană.

A fost, deasemenea, primul eveniment la care am fost moderator, o experiență inedită care a urmat uneia de „vorbitor” în primăvară. După ce-am trecut de primele emoții, care îmi tăiau vocea, am reușit să abat cumva gândurile de la atmosfera caniculară de afară și am savurat cu toții, la propriu și la figurat, atmosfera Nesquik.

Nicoleta Tupiță – specialist în nutritie, reprezentant al Nestle Romania, ne-a vorbit despre alimentele bogate în fier, și cum îi ajută pe copii să-și mențină o stare bună de sănătate. La finalul întâlnirii, ne-am lăsat pe mâna ei cu un meniu de prânz bogat în fier. „Un copil trebuie expus de cel puțin 10 ori unui aliment nou pentru a-l accepta.” Am închis ochii, mi-am zis că nu mai sunt copil, și-am mâncat spanac proaspăt… am considerat că am fost expusă suficient până acum la ideea de spanac crud (gătit îl ador!), și că e timpul să nu mai fac mofturi… Nu pot să zic că e nemaipomenit, dar e ok. Habar n-am de unde ideea mea că nu se mănâncă crud, probabil pentru că acasă la mama nu mâncam crudă decât salata… și ajung astfel la o altă idee abordată la eveniment, aceea că obiceiurile alimentare sănătoase se învață acasă, copilul având ca model comportamentul părintelui. A fost subiectul abordat de Bogdana Bursuc – psiholog, care ne-a povestit cât de important este să mâncăm împreună, aceleași lucruri, la ore de masă pe care toată lumea le respectă.

Subiect sensibil pentru mine, și ca profesor, este însă problema micului dejun. Studiile care circulă în ultimul timp arată că 25% dintre români nu iau micul dejun, și dintre cei care iau, mulți se limitează la o gustare pe fugă. Este cea mai importantă masă a zilei, presupune un efort de 15 minute, în care să te așezi la masă și să începi ziua cu dreptul. Nu-mi amintesc foarte bine ce mâncam când eram mică. Era o cană de „ceva” – ori cacao cu lapte, ori ceai cu biscuiți, felii de pâine cu gem sau cu brânză – de mezeluri iarăși, nu-mi amintesc. Untul cam avea apă, dar pe o felie de unt mama ne rădea brânză, pe cealaltă punea miere/dulceață. Adoram diminețile când avea mai mult timp, adăuga ouă ochiuri moi sau frigănele. Dar niciodată, absolut niciodată, n-am plecat cu burtica goală la grădiniță sau la școală. Este ceea ce mă uimește azi. Cum au părinții pretenția ca, la școală, primele două ore până la pauza de gustare, copiii să performeze? Primele două sunt limba română și matematică, nu desen, nu muzică. De unde să aibă ei energie, dacă stau cu gândul doar la stomacul gol și pachețelul din ghiozdan!? Nu sar nici acum peste micul dejun. Copiii mei preferă cerealele cu lapte, lângă care mai adaugă o felie de pâine, cu cașcaval, salam, roșii sau castraveți. Și pentru că eu am înlocuit în ultima vreme cafeaua cu Nesquik (e drept că nu respect chiar cantitatea recomandată copiilor, ci pun mai mult), automat trebuie să mai pregătim încă două cănuțe. La noi un litru de lapte se bea dimineața fără probleme, în diverse combinații.

Revenind la evenimentul de sâmbăta trecută, cel mai dificil rol pe care l-am avut a fost acela de pune în discuție întrebările participanților. Am fost de foarte multe ori și în locul lor, și este imposibil să nu te regăsești și să nu ai, dacă nu o întrebare, măcar o observație. Avem tendința de a considera că ideea noastră, dacă nu e cea mai bună, nu e importantă, obicei adânc înrădăcinat în mentalitate încă din vechiul regim, când nu exista decât o singură variantă oficială și corectă, „linia de partid”. Ne este încă greu să vorbim liber, să ne respectăm părerile. Este ceea ce am constatat la întâlnirile de acest gen. Dacă avem un „expert”, atunci doar el trebuie să vorbească. Experiențele personale sunt cele care dau valoare informațiilor prezentate, și am reușit, cred, să fac discuția să curgă, și, la final, fiecare participant să plece acasă cu cel puțin un subiect lămurit.

A fost prima, dar nu și ultima întâlnire de acest gen la care fanii lui Quicky sunt așteptați să participe. Ca ultimă observație, a fost un eveniment pentru adulți, și mă bucur că invitații au acceptat acest lucru. Oricât ne iubim copiii, sunt, pur și simplu, momente în care locul lor nu este acolo. (Asta nu m-a scutit de criticile dure de-acasă, mai ales când Iris a văzut pozele cu mascotele… )