Canicula, hidratarea și cișmelele

logo_cismele_01Suntem mândrii locuitori ai unei planete poluate, care în sezonul cald ne pune la încercare capacitatea de adaptare și supraviețuire la temperaturi înalte. În București, să ieși din casă când soarele e sus pe cer, intră în categoria tentativă de sinucidere, cu dorință intensă de supraviețuire. Canalele de știri vuiesc despre cum să te îmbraci și neapărat să nu uiți să te hidratezi corespunzător.

Vara nu e nimic mai plăcut decât să profiți de vremea frumoasă la o plimbare pe bicicletă. Trecem peste cât de curat e aerul din minunata noastră capitală, însă pe două roți ai timp să savurezi peisajul din jungla urbană. Nu plec fără a-mi lua cu mine apă din belșug… și verificând cum, când și unde pot face reaprovizionarea, căci, totuși, nu pot căra cu mine 5 litri de apă, cam cât consum împreună cu copii.

În parc la IOR, pe lângă lac, am constatat cu mare plăcere că, undeva anul acesta, au fost instalate tâșnitori. Eram deja terminați de căldură, așa că am băut apă pe săturate, ne-am răcorit și fața, și parcă am avut parte de o altfel de pauză, după ce am umplut iar bidoanele cu apă. Cât timp noi ne comportam precum Setilă din poveste lângă țâșnitoare, au trecut pe lângă noi mai mulți copii. Niciunul nu a avut permisiunea părinților de a bea apă de la țâșnitoare, absolut toți adulții spunând că apa AIA nu e bună.

Am băut apă de la țâșnitoare de când eram mică. Mama m-a învățat cum să beau fără să pun gura, și aproape fără să mă fac ciuciulete (deși asta e cu adevărat răcoritor). Îmi plac țâșnitorile cu pedală, pentru că acolo nu se face risipă, funcționează cât ai nevoie. Apa care curge la robinet este apă potabilă, cât timp nu există un semn care să avertizeze altfel (a se vedea toaletele din tren!). Dar, spre marea mea uimire, a bea apă de la robinet pare a fi o raritate în Bucureștiul de azi. Acasă folosesc o cană cu filtru, obișnuință care vine din copilăria pe malul Dunării, unde era preferabil să filtrezi încă odată apa. Nu sunt genul care simte gustul apei, o beau cu plăcere mai ales dacă e rece, sau direct din căuș, de la robinet, dacă îmi este foarte sete. A fost o vreme când am înclinat să cred și miturile culturii urbane, cum că apa de la robinet nu e bună, până când am văzut la o cunoștință, ce lucrează în cercetare, teste făcute pe apă din toate sursele posibile. Am contribuit și eu cu câteva mostre, apă de izvor consumată cu entuziasm pe la țară, apă din fântână, apă din orașul părinților, și apă de la robinetul de-acasă. Din punct de vedere al calității, acel izvor a-tot-lăudat a picat cu brio, a ieșit cel mai prost. Apa din fântâna bunicilor nu a fost deloc la înălțime, în schimb „apa de București” a ieșit cum nu se poate mai bine din testele de laborator. Așa că am lăsat miturile la o parte, și sunt deja câțiva ani buni de când beau apă de la robinet.

Nu refuz niciodată o apă minerală, mai ales cu „bule”, dar setea se potolește cu apă plată. Însă nu sunt genul care trece pe lângă o țâșnitoare și rabdă de sete până la primul butic, ca să dea 5 lei pe jumătate de litru de apă. Prefer să-i dau pe înghețată, dacă tot trebuie să-i dau.

De unde acest articol? Mi-a picat în mână un text despre inițiativa a 12 ONG-uri din București, campania „Vrem cișmele pentru București”. Din conținut (pe care vă recomand să-l parcurgeți), am reținut că Bucureștiul are, la ora actuală, un număr insuficient de cișmele și tâșnitori publice pentru a satisface setea bucureștenilor într-o zi obișnuită de vară (mai ales în zonele aglomerate). Este vorba despre 42 de cișmele și tâșnitori la un total de 1.883.425 de locuitori, pe când, în Roma, capitala Italiei, există 2500 de cișmele la 2.923.000 persoane. 

Dintre argumente aș cita doar nivelul economiilor personale, căci nu vom mai cumpăra tot timpul apă, la fiecare ieșire în oraș, și, de ce nu, scăderea drastică a numărului de PET-uri pe care le generează capitala, fără a exista niciun program funcțional de reciclare a acestora. Pentru că tot suntem la capitolul experimente, vă invit să completați acest chestionar, durează 2-5 minute, să vedem cum stăm… Rezultatele întrebărilor sunt vizibile după ce ați trimis propriile răspunsuri, iar concluziile le puteți trage singuri privind graficele.

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, bloger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.
Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged , , , .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea aninomatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente