Am trăit destul de mult într-o stare de amorțire, suntem în acea zonă în care somnul „națiunii” naște monștri. Este ceea ce se întâmplă și acum: suntem îngroziți de ilogica evenimentelor care se desfășoară pe fondul unei infracțiuni de viol comise la Vaslui. Deși faptele s-au desfășurat acum jumătate de an, ele păreau să urmeze un curs firesc. Eleva a cărei viață a fost distrusă de șapte animale i-a văzut după gratii. Însă coșmarul ei personal, lupta cu viața pe care urma s-o ducă între patru pereți, a căpătat proporții.

De ce? Pentru că, oricât ne amăgim cu reforma justiției, există oameni ai dreptății  care consideră „nepericuloși” șapte adulți, violatori în haită – nu copii, să fie clar! – și îi pune în libertate. De la 20 de ani ești stăpân pe viața ta! Șapte adulți care s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni, și nu orice, ci viol în grup. Trăim într-o societate bolnavă, neevoluată, de ev mediu, care nu are pic de respect pentru ființa umană. Femeia, în societatea românească, nu a avut și nu va avea, multă vreme, aceleași drepturi cu bărbatul. Nu va fi judecată după aceleași legi, și nici în aceleași condiții.

Strict referitor la cazul din Vaslui, aș vrea să existe o pastilă, ceva, ce să-ți poată reseta neuronii. Să poți uita. Și chiar dacă apoi ai citi că ai fost victimă, să nu-ți poți aminti nimic. Sper ca fata să aibă puterea să o ia de la capăt, și cei care sunt alături de ea să nu o abandoneze. Cât despre cei șapte… aș vrea să se reintroducă pedeapsa cu moartea, pentru că unele animale nu și-au câștigat dreptul la viață!

Societatea are un mod „ciudat” de a funcționa. Sunt acolo câteva linii, de normal acceptat, pe care nu le treci. Prima este că tu, ca mamă, trebuie să-ți înveți copilul să respecte regulile, să fie om. Dacă ai dat viață unui monstru, nimeni nu îți impune să nu-l iubești, pentru că e monstrul tău. Însă ai bun simț, trage obloanele, și închide arătarea după gratii dacă nu știe să se comporte pe uliță! Nu te afișa cu el ca fiind „model”.

Un alt argument a fost acela că respectivii sunt „oameni gospodari, duși la biserică”. Omul gospodar respectă munca lui, și pe-a altuia, căci știe cu câtă trudă se obține. Este omul muncitor, care dă cu sapa la el în curte, nu se uită peste gard. Mi-e imposibil să cred, după comportamentul de care au dat dovadă, cât de „gospodari” sunt respectivii. Cât despre a doua parte, referitoare la biserică, nu pot decât să constat, cu mare amărăciune, că avem încă o instituție de ev mediu, coruptă și rapace, incapabilă să se adapteze la noi realități, și să rezolve vreuna din problemele societății pe care o suge de viață și resurse. O instituție orbită de bani, care susține supunerea absolută a omului față de divinitate, prin intermediar, și a femeii față de bărbat. Dacă cei șapte erau duși la biserică, și au crezut că fata îi va asculta și se va supune, mă bucur că ea n-a fost, și s-a oprit la poliție.

Ireală mi se pare și afirmația că a fost s ex surpriză. Surpriza e atunci când vii acasă, și găsești potecă de lumânărele și trandafiri până la pat. Când ai de ales dacă stingi lumânările sau te relaxezi. Pe un câmp, noaptea, când animalul mai dă câteva telefoane după „ajutoare”, acolo nu este nicio surpriză, nici măcar coșmar. E iadul pe pământ. Și animalele au în continuare tupeu să susțină că cinci minute de plăcere se plătesc prea scump! Nici măcar șapte vieți nu pot plăti prețul acelor „cinci minute”, dar ar putea fi date ca avans!

Suntem părinți, și ne comportăm normal în limite normale. Nu știu cum se stăpânesc părinții fetei, de nu au tranșat încă animalele astea, ca-n Răscoala! Pentru că asta este atitudinea care ar trebui în momentul de față să stăpânească o societate normală: de revoltă. Suntem oameni, nu animale să ne împerechem pe drum. Avem dreptul să dispunem de propria persoană cum dorim, fără a fi obligați.

Și cel mai important lucru pe care îl putem dărui copiilor noștri este să-i învățăm să spună NU, respectându-le în același timp opțiunea, de la nu mai mănânc, pentru că el simte că s-a săturat. Dacă el spune NU, nu decidem noi că trebuie să mănânce tot. Nu spun să mergem până la absurd, însă decizia înseamnă responsabilitate. Am doi copii care se grăbesc să crească, care pun întrebări cu duiumul, și care mă iau de multe ori prin surprindere. Pentru că știrile vuiesc de violuri, am explicat și asta. Și, dacă la 10-12 ani poți înțelege ce e acela s ex liber-consimțit, să te întrebi dacă și fetei trebuie să-i placă, la 20 de ani ar trebui să ai deja răspunsurile, să fi evoluat de la stadiul de amibă cu telefon la cel de „gospodar” cumpătat în toate.

Ce mai putem face acum? Putem să cerem pedepsirea celor 7, să nu acceptăm ca părinții lor „gospodari” să-i scape basma curată. Putem să ne uităm mai bine în jur, la ce anume și unde învață copiii noștri, să urmărim formarea de valori, nu de instrumente supuse. Vreau ca copilul meu să-și respecte propriul corp, iar opțiunile lui să fie respectate de ceilalți. Și pentru asta trebuie să învățăm toleranța, bunul simț, spiritul civic, lucruri care astăzi nu caracterizează, din păcate, societatea românească în ansamblu.

Sursă foto: Campanie anti-viol

Articolul face parte din campania #NUinseamnaNU, campanie prin care vrem să subliniem ideea că #violuldistruge, dar și să distrugem mentalitatea potrivit căreia femeile sunt vinovate pentru întâmplările de acest gen.

• Despre
• Ultimele Postari

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, blogger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

• Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
• Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
• Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024