Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL

Ei bine, încep să primesc și noutățile legate de târgul de carte. Una din inițiativele foarte frumoase, la care mă bucur că pot lua parte, este campania Cartea în așteptare (#carteainasteptare).  Dacă ar fi fost să aleg eu, aș fi ales pentru acest raft special Oksa Pollock, preferata mea. Ar fi fost o mulțime de cărți pentru studenți sau elevi de liceu în colecțiile editurii, de citit… Însă nu uit că am un blog destinat celor mici, și aș vrea ca și ei să găsească acolo ceva potrivit vârstei. Recomandarea noastră de lectură vine de la un mic cititor.

Chiar înainte de a accepta implicarea în campanie, Andrei a terminat de citit „Pisicile războinice”, o aventură care va continua, susținută de editura Galaxia Copiilor. Cum el a fost încântat de poveste, și nu mai prididea cu exemplele (în curând va fi gata și recomandarea lui scrisă), am ales-o pentru campania Cartea în așteptare la standul editurii ALL.

Așadar, nu uitați acasă carnetele de elev/student și vedeți ce anume vă place! M-aș bucura să aflu și dacă recomandarea noastră v-a fost pe plac!

donatie-cristina-talente-de-nazdravani

 Detalii utile:

Afis_Cartea_in_asteptare ALLÎn perioada 20-24 mai 2015, Grupul editorial ALL va fi prezent la cea de-a X-a ediție a Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Cu această ocazie, va fi lansată campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală inițiată de ALL cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și Universității din București.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor.

Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Bookfest pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Bookfest!

  1. Alege o carte care îţi place din standul ALL @Bookfest.
  2. Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
  3. Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

Elevii și studenții se vor bucura de cărțile din acest raft.

S-au alăturat acestui demers de promovare a lecturii persoane publice, bloggeri, jurnaliști, critici literari. Cărțile donate de aceștia își vor aștepta cititorii începând de miercuri, 20 mai, la standul ALL de la Bookfest (Pavilion C1, Romexpo).

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București. 

Mai multe detalii despre campanie gasiți pe allcafe.ro sau pe pagina de Facebook editura.all.

Atelier gratuit pentru copii: String Art pe carton

Cum v-am obișnuit deja, săptămâna aceasta, la târgul de carte Bookfest 2015, editura Casa v-a pregătit o surpriză din seria atelierelor organizate sub tutela Ideilor creative. Colecția a crescut anul acesta cu încă căteva numere faine, despre unele am vorbit deja, despre celelalte voi vorbi cu siguranță.

Recunosc că din seria aceasta favoritul meu este numărul 109, de aceea l-am și ales ca activitate pentru atelierul de la târg. Poate nu ați pus demult mâna pe ac, căci îmi vine greu să cred că generația 30+ nu știe ce e acela. Dar sunt aproape sigură că mulți dintre dumneavoastră nici nu le-ați arătat copiilor această unealtă. Sper să nu îi creștem ca pe Aurora, prințesa adormită, să afle la 16 ani ce e aceea o înțepătură…
Cusăturile sunt introduse în programa școlară începând cu grupa mare de la grădiniță, însă extrem de puține cadre didactice și execută concret acest capitol, iar când se întâmplă, preferă un ac de plastic… Acul, prin definiție, înțeapă. Acul de plastic… nu este ac, după părerea mea.
Așadar, sâmbătă, începând cu ora 13, timp de o oră și jumătate, vă aștept să faceți cunoștină cu micuțele și drăgălașele mele ace de oțel. S-au mai jucat cu copiii, nu sunt sălbatice, merg săptămânal cu mine la grădiniță de vreo 4 ani, pentru activitatea opțională, dar este posibil ca, până se împrietenesc cu un nou copil, să aibă nevoie de supraveghere.
Vom coase o secțiune din coronița oferită ca model. Copiii vor primi suportul gata perforat. Exercițiul acesta este foarte util pentru educarea musculaturii mâinii, însă i-am scutit de data aceasta, deoarece timpul nu este foarte generos cu noi. Părinții sunt de asemenea rugați să rămână cu copilul pe durata atelierului, mai ales dacă va fi prima dată când coase. Nu pentru că s-ar putea răni, ci pentru că în general mai au nevoie de ajutor cu nodurile și încurcăturile.
bookfest-fb
Activitatea se desfășoară la Clubul Șoriceilor de Bibliotecă, sâmbătă, 23 mai, ora 13:00-14:30, Pavilionul C1, la etaj, în cadrul Salonului Internațional de carte Bookfest, din complexul Romexpo. Locurile sunt limitate (16, pentru copii de minim 6 ani), vă rog să folosiți formularul de mai jos pentru rezervări. Acestea vor fi confirmate pe mail. Dacă doriți, puteți face rezervări și prin sms, la numărul 0722-955-103, dar specificați vă rog și adresa de mail pentru a vă putea trimite confirmarea.
Deasemenea, editura Casa, împreună cu Idei pentru mămici și copii, au pregătit și duminică un atelier, inspirat de numărul 106 al colecției. Puteți țese semne de carte din fâșii de hârtie, pe 24 mai, începând cu ora 13:00, în aceeași locație. Pentru înscrieri accesați această pagină.
Vă așteptăm!

Noaptea Muzeelor – epilog 2015

Anul acesta noaptea muzeelor a fost scurtă pentru noi. Nu ne-am propus prea mult, căci ziua a început devreme. Ne-am înscris la cross înainte să procesez informația și să-mi dau seama că pică în aceeași zi cu muzeele… așa că ne-am dat silința să le împăcăm pe amândouă.

Copiii au alergat. Nu vom ieși primi niciodată, însă sunt foarte mândră de ei că termină cursa. Sunt în acel pluton de „normalitate”. Nu îi doare nici splina, nici ficatul, nu plâng și termină cursa într-o stare bună. Anul acesta chiar mai relaxați decât anul trecut. Am trecut din fericire de etapa în care spuneau că nu participăm pentru că oricum nu câștigăm. Câștigul nostru e acela de a termina cursa, de a face mișcare. Le spun mereu că au realizat deja mai mult decât mine, și se pare că îi stimulează. Eu nu eram capabilă să ajung la final, și rezistență nu am avut niciodată.

cross1

Seara, după ce am furat doar o oră insuficientă de somn, ne-am îndreptat către Muzeul Băncii Naționale. Am stat două ore la coadă – și ne-am așezat la rând în dreptul statuii. Pe la 8.30 încă mai aveam 30m până la barieră, și ne-am dat seama că pierdem atelierul de la Antipa, unde aveam programare la 9. Am aflat de la unul din paznici (de ce nu m-oi fi dus mai devreme să întreb!?)  că muzeul este deschis zilnic, de luni până vineri, între 9-13, și se vizitează cu programare. Intrarea este gratuită, și se vizitează mult mai mult decât au deschis ei în noaptea muzeelor. Așa că am făcut stânga-mprejur și am plecat, le-am întors spatele lingourilor, am fugit la Antipa (unde era coadă ca în fiecare an la expoziția permanentă). Copiii au intrat la atelier, am rămas 45min pe-afară, iar când au ieșit am mai mers doar la Hanul Gabroveni. Nu expoziția mă tenta, deși nu mi-a displăcut ce-am văzut, doar voiam să vizitez clădirea renovată. Este un spațiu de expoziție superb de-a dreptul, deși stăteau cam prost cu ventilația.

20150516_215219

Aș mai fi vrut la Arhive, însă… picioarele nu ne mai ascultau. Așa că am pornit spre casă. Pentru noi Noaptea Muzeelor a însemnat o nouă listă: musai muzeul BNR, observatorul deltei Văcărești, care s-a retras din program în ultimul moment, și expoziția cu păianjeni și scorpioni de la Antipa, deschisă până la începutul lunii iulie.

Voi cum v-ați petrecut seara?

15 mai – ziua familiei

family

Mai e un pic și bate miezul nopții… și s-a încheiat și anul acesta ziua familiei. Aș fi vrut s-o petrecem în familie, cu adevărat, dar Andrei e la școală într-un colț al orașului, Iris în celălalt, iar eu traversez magistralele ca să ajung la ale mele. Apoi, am sărbătorit cu Irisuca, pe coridoarele de la policlinică… și în cele din urmă am avut în sfârșit o plimbare de seară, toți trei, din farmacie în farmacie…

Ziua s-a înseninat seara, când într-un final am ajuns acasă, și m-au anunțat copiii că a sosit ceva pentru mine. Dacă era pentru ei, aflam imediat, căci mă sunau să-mi ceară voie să deschidă… dar acum chiar m-am bucurat! O ramă foto geometrică, pentru care n-am avut eu ce poze să tai, repede, și am „trișat”. Am făcut o probă cu editorul foto, să vedem cam ce poze alegem pentru galeria noastră de „happy family”.

Surpriza a sosit de la Nestlé România, care, pentru a sărbători Ziua Internațională a Familiei,  donează 2% din valoarea cumpărăturilor tale în magazinele Cora în luna mai către o mare familie: Organizația SOS Satele Copiilor România.

„Nestlé prețuiește și celebrează familia. Prin această initiațivă ne dorim să venim în sprijinul copiilor de la SOS Satele Copiilor România, contribuind la dezvoltarea armonioasă a acestora. De asemenea, pentru că am vrut să ne implicăm și mai mult de atât, o echipă formată din angajații Nestle România s-a oferit voluntar să construiască un loc de joacă special pentru ei, care să le aducă multe momente de bucurie”, a declarat Ana-Maria Doxan, Communications Director, Nestle România.

Organizația SOS Satele Copiilor România are misiunea de a integra copiii într-o familie SOS sau de a oferi sprijin familiei biologice.

„Pentru noi, fiecare copil este important și ne dorim ca ei să se dezvolte într-un mediu familial. Ne implicăm pe termen lung, iar donațiile ne ajută să le oferim copiilor sprijinul de care au nevoie pentru a se dezvolta armonios. Apreciem donația făcută de Nestle România, pentru că ne va ajuta să venim în spijinul celor care au nevoie de noi”, a declarat Carmen Brumă, Manager Departament Strângere de Fonduri și Comunicare, Organizația SOS Satele Copiilor România.

Ziua Internațională a Familiei este sărbătorită, pe 15 mai, în întreaga lume, pentru a sublinia importanţa familiei și rolul ei în dezvoltarea societății. Această zi a fost instituită de Adunarea Generală a ONU încă din 1993. Ziua Internațională a Familiei este o oportunitate de a celebra alături de cei dragi cele mai frumoase momente petrecute împreună.

În seara aceasta am ajuns și în Cora… și cum lapte praf și alte produse pentru bebeluși nu ne erau utile, ne-am luat o cutie mare de batoane Lion, Nesquik și cereale pentru copii, produse Nestlé, căci altă idee de a pune în practică campania nu am avut, la vârsta noastră de „copii mari”.

Voi ce-ați făcut special azi? V-ați petrecut ziua cu familia?

Nestle-Romania

De ce ne ducem și „muncim” la grădiniță

racheta_cartonRar îmi ies din fire, și reușesc și să mă abțin și să-mi țin gura. Am primit chiar un compliment de la o prietenă, care îmi spunea că a tras aer în piept, așteptând să izbucnesc, și a fost uimită să vadă că tac. Pentru că – asta e, îmi dau seama când e momentul în care energia ar fi consumată în zadar, și n-aș reuși să schimb nimic. Azi am reușit performanța a doua oară, cu aceeași persoană. Doar că am constatat că tristețea care mă cuprinde în acest moment e de durată…

Am asistat azi la lecția demonstrativă a unei colege. Nu sunt importante detaliile, ci ideea că copiii (grupa mare) au reușit să confecționeze o rachetă. Mare!! Erau încântați, nu conta cât de dreaptă, bine lipită era, era racheta LOR. Abia așteptau să se joace cu ele, să fie ei cosmonauții care conduceau racheta. Putem să le luăm acasă?? Normal că puteți! Cum era să-i spun că a lucrat degeaba, nu are dreptul  să se joace cu creația lui?

Ei bine, se poate! Legea în clasă nu o fac studenții la practică, ci „doamna”. Cum au decolat vreo 5 rachete, care se alergau vesele pe covor (doar stătuseră mai bine de 45 min pe scăunele), a intervenit imediat regula și autoritatea: toată lumea pune racheta sus pe dulap, le luați acasă vineriCe plânsete, ce satisfacție de a-ți crea singur o jucărie, și mai ales, ce e aia să vrei să te joci cu ea?? Nu aveți voie să vă jucați cu ele, că le stricați!!  Așa, și? Nu de-asta le-au făcut? Ce le mai arătați părinților când vin? Ei bine, eu dacă mi-aș fi luat copilul fericit, cu o rachetă dezlipită, pe care o băgăm în service amândoi, mai ales că el a confecționat-o și știe cum s-o repare, aș fi mai mult decât încântată!! Dar nu, rachetele trebuie să stea sus, la „expoziție”, să nu care cumva orgoliul părinților la ora amiezii să aibă de suferit! Habar n-aveam că pentru părinți muncim la grădiniță! Sau așa am ajuns să ne măsurăm calitatea muncii depuse?

Am lăsat în clasă niște copii triști. Ei își doreau din tot sufletul să se joace cu rachetele…

Mi-am amintit de ceșcuțele mele de carton. Fetele deja începuseră jocul de servire a ceaiului, și decupau chiar cu mai mult zel sorbind printre picături ceai imaginar din ceșcuțele gata lipite. Așa că azi am plecat și eu cu un pic din tristețea lor. La noi și grădinița a devenit prea serioasă. Nici aici nu avem voie să ne jucăm!!

PS. Racheta este confecționată din tuburi de carton, reciclate, iar vârfurile sunt improvizate din semicercuri. Motoarele de jos au fost în cele din urmă fixate cu scoch.

Noaptea muzeelor 2015

web

 

Anul acesta – ca în fiecare an dealtfel, ne pregătim cu entuziasm pentru Noaptea Muzeelor. Concluzia la care am ajuns demult, aceea de a nu vizita efectiv muzee în această noapte, rămâne în picioare, și selectăm din lista pusă la dispoziție expozițiile mai interesante.

Înainte de a trece la „atracțiile” de anul acesta, am observat că evenimentul din 16 mai este însoțit de un protest la care subscriu toate muzeele: acela contra retrocedărilor locațiilor ce găzduiesc unele muzee, sau a pieselor ce fac parte din colecții. Mi-am amintit cu tristețe de ultima vizită la Muzeul Literaturii Române, și chiar la Noaptea Muzeelor de anul trecut, când acesta a fost pentru ultima dată deschis în locația din Piața Romană. Momentan nu știu nimic despre relocare.

noaptea_muzeelor-12

(Ca o paranteză, în aceeași situație minunată se află și Biblioteca Pedagogică de la Cișmigiu, vila fiind restituită proprietarilor, iar fondul pedagogic pus la cutie și inaccesibil publicului, la BCU). Sub titlul Priveşte arta! Arta te priveşte!, Muzeul Național de Artă al României propune publicului, pe lângă vizita în Galeria Naţională deschisă în nocturnă, un periplu mai puţin obişnuit într-o Galerie de (ne)uitat. Aceasta va cuprinde simbolic ramele câtorva dintre tablourile ieşite din patrimoniul muzeal în urma unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Însă… ce-am zărit pe listă: în premieră, Muzeul Băncii Naționale a României ne așteaptă cu o expoziție de lingouri, la 135 de ani de la înființarea băncii. Nu că ar fi multe, nu că aurul are o magie fantastică de atragere, dar n-am văzut în viața mea un lingou veritabil. Prezentarea lingourilor de aur va fi însoţită de proiecţii luminoase pe fațada băncii, un film documentar în temă, precum şi informații despre aur de tip „Ştiaţi că…” (despre exploatarea zăcămintelor, rezervele de aur ale lumii şi băncilor centrale, utilizări ale aurului etc). Ce mi-a atras atenția este „Muzeul Băncii”, habar n-aveam că există un astfel de muzeu, și sunt foarte curioasă în ce condiții se vizitează.

Muzeul Antipa va fi probabil ca aproape în fiecare an centrul atracției pentru copii. Se va vizita, contra cost, expoziția de păianjeni și scorpioni, la care vrem să ajungem, dar nu cred că pe înghesuiala de noapte, și vom alege o zi mai „liberă”. Programul activităților propuse este:

  • Vizitarea traseului special intitulat „Istoria lumii vii în 10 exponate”;
  • Vizitarea expoziţiei de fotografie „Luminile Nordului – Aurora Boreală în Insulele Lofoten”;
  • 19.45, 20.45, 21.45: Atelier de creație nocturnă cu imaginație: lilieci și bufnițe (grup ţintă: 5 – 10 ani) ;
  • 20.00, 21.00: Atelier Provocarea Lego® (grup ţintă: 7 – 11 ani) ;
  • 23.00: Colectare entomologică a insectelor nocturne cu ajutorul surselor luminoase speciale sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani) ;
  • 23.00: Interceptarea liliecilor din grădina Muzeului „Antipa” cu ajutorul detectorului de ultrasunete sub coordonarea specialiștilor din muzeu (grup ţintă: 7 – 18 ani).

La insecte și lilieci am fost deja în anii trecuți, este o experiență interesantă, dar aveți nevoie de timp și răbdare. Insectele nu se dau ușor prinse, și în nebunia de oraș cam greu cu atras liliecii.

dsc_0238

Tot nou intrat în circuit cred că este Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică Minovici”, nu l-am remarcat în anii trecuți. Fiind mic și discret, mă gândesc serios să-l strecor pe listă.

Muzeul Municipiului București aduce o listă întreagă de locații și case memoriale, pe lângă sediul cunoscut de la Universitate și Curtea Domnească: Theodor Aman, Victor Babeș, C.C. Nottara și nu numai.

La Muzeul Național de Istorie se vizitează, ca de obicei, tezaurul și Columna… până când vom vedea renovată expoziția permanentă va mai curge multă apă pe Dâmbovița. Copii sunt așteptați cu ateliere creative – colorat șcene de pe columnă și confecționarea din carton decupat a streagului cu cap de lup al dacilor (tema este repetată din anii anteriori), între orele 17-19, apoi la 20, pentru 15 min, un spectacol de balet, realizat de elevele Liceului de Coregrafie Floria Capsali din Bucureşti, și un concert de muzică vocal-simfonică susţinut de elevii Colegiului Naţional de Arte Dinu Lipatti din Bucureşti, 21.00 – 21.45, un boment de reconstituire istorico-militară realizat de Asociaţia Tradiţia Militară, Preşedinte Mircea Emilian Stoica: demonstraţie de mânuiri de arme, depunere de jurământ, prezentarea drapelului şi a ţinutelor militare (uniformă, armament, echipament aflate în dotarea Armatei Române în timpul Războiului de Independenţă) – dar nu mi-e foarte clar la ce oră, și un concert cu muzică de promenadă susţinut de Fanfara Jandarmeriei Române, sub îndrumarea dirijorului Lt. Col. George Preda – 22.30 – 23.00.

dsc_0218

Un program frumos se anunță și anul acesta la muzeul George Enescu, cu atelierele origami susținute de A.C.T.O.R., dar și un program de concerte pentru melomani, pe care le puteți vedea în pagina dedicată muzeului.

La Foișorul de Foc – muzeul pompierilor, am ratat anul trecut să ajungem. Dar fanfara și autospecialele sunt și anul acesta, așa că sperăm să ajungem și să le studiem puțin.

Muzeul Tehic D. Leonida are anul acesta un program mai plin de evenimente, însă cel mai „atrăgător” este cel de reciclat piese de bicicletă și transformarea lor în… bijuterii. Nu știu dacă voi ajunge până în parc, dar sunt fooarte curioasă cum arată cerceii din lanț de bicicletă! Vizitatorii sunt așteptați și cu un concurs, „Tu descoperi Muzeul Tehnic! Noi te descoperim pe tine!”, în care vom fi postate fotografiile celor care se vor fotografia în incinta MNT şi vom fi puse pe facebook. Fotografia care va strânge cele mai multe like-uri în 24 de ore va fi premiată cu o cameră video.

Nu am găsit încă detalii de la Muzeul Bellu, partea cea mai distractivă a nopții muzeelor de anul trecut, încă foarte vie în amintirea copiilor, și în niciun caz cu aspecte macabre! În schimb observ că a intrat în circuit și Muzeul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, fiind deschisă și ghețăria, și cuhnia, pe care nu-mi amintesc să le fi vizitat împreună cu palatul. Între orele 18 – 24 se asigură transport tur-retur de la stația de metrou Piața Victoriei, cu autobuze care pleacă din 30 în 30 de minute, dar nu-mi este foarte clar dacă și transportul este gratuit.

Arhivele Naționale organizează o expoziție foto, Sport și educație fizică în România până în 1945, deschisă începând cu ora 20, Hanul Gabroveni îl puteți vizita în cadrul Romanian Design Week (expoziție parțial deschisă și la Aeroportul Henri Coandă), la Biblioteca Centrală Universitară sunt tururi ghidate la expoziția de carte și machete Hai la Luminotecă!, la Artmark vor fi expuse capodopere de Nicolae Tonitza din colecţii private.

Observatorul Parcului Natural Văcărești își deschide porțile nocturne pentru toți iubitorii de natură, pentru pasionații de fotografie într-un spațiu în care se desfășoară evenimente educative, științifice și de comunicare dedicate zonei umede Văcărești. În cadrul Observatorului, cei interesați pot avea contact cu biodiversitatea urbană și pot schimba idei cu specialiști în protecția mediului. Vizitatorii vor putea admira întreg ecosistemul de la etajul 17 și se vor putea delecta cu o expoziție de fotografie a Parcului Natural Văcărești. Vizitele se programează la adresa observator.vacaresti@yahoo.com, în limita locurilor disponibile.

Dacă ați parcurs deja programul de pe site, și am ratat ceva, aștept sugestii. Altfel vă recomand să dormiți sâmbătă după-amiază!

PS: de citit neapărat – ce nu mi-a plăcut în Noaptea muzeelor 2014

Totul despre psihologia persuasiunii – Robert B. Cialdini

Nu am povestit aproape deloc cum e să fiu din nou student, pentru că în mare parte din cazuri, am regăsit universitatea cam în același loc în care am lăsat-o acum 15 ani. Totuși, trebuie să recunosc că există și excepții de la această regulă, chiar dacă îmi ajung degetele de la o mână să le număr, câteva cursuri și profesori sufletiști care au reușit să îmi arate că lucrurile pot fi și „altfel”. În cadrul unei astfel de întâlniri am avut plăcerea să-l ascult pe dr. Robert B. Cialdini, vorbind despre tehnicile de persuasiune. Filmul, disponibil online, are un preț prohibitiv pentru noi, cei de la marginea Europei, însă am fost mai mult decât fericită când am văzut că există cartea în traducere. Aș fi riscat cu ea și în engleză, pentru că ideile pe care le-am urmărit timp de o oră cereau singure să fie aprofundate.

Cartea este la prima vedere o analiză a tehnicilor de vânzare, cum reușesc departamentele de vânzări să ne determine să cumpărăm mai mult, și mai ales fără a avea neapărată nevoie, ori să plătim un preț mai mare decât ne-am propus. Exemplele oferite sunt copleșitoare, le identifici pe măsură ce citești în jurul tău, chiar până la banalul flyer de reclamă pe care îl găsești agățat de ușă când te întorci acasă. Este extrem de utilă fiecăruia dintre noi, pentru a identifica corect capcanele lipsite de prejudecăți ale vânzătorilor-de-orice.

Cialdini_psihologia_persuasiuniiÎn schimb nu acesta este motivul pentru care la curs ne-a fost prezentată teoria dr. Cialdini, și nici cel pentru care am ales să citesc cartea. Tehnicile enumerate aici pot fi folosite cu succes la clasă. Peste tot aud faptul că copiii nu sunt interesați, nu reușim să-i atragem suficient, să le provocăm curiozitatea. Poate că nu am abordat tehnica potrivită. Poate că avem nevoie să cunoaștem mai bine aceste strategii de persuasiune, pentru a-i putea conduce mai ușor în punctul în care vrem să ajungă. De aceea cred că e importantă reinterpretarea fiecărui principiu prezentat, și cum ar putea fi adaptat mai bine în interacțiunea cu clasa. Le voi lua pe rând, puțin detaliate, căci nu vreau să vă răpesc plăcerea unei lecturi extraordinare, și voi începe cu recomandarea finală a dr. Cialdini: scrieți principiile pe o carte de vizită, și țineți-le în portofel. Nu le veți ști mereu pe dinafară, însă, când veți fi în impas, e suficient să aruncați o privire și să găsiți o soluție.

Persuasiunea funcționează după părerea dr. Cialdini după câteva principii în perfectă simbioză cu natura umană:

1. Regula reciprocității, conform căreia oamenii le spun „da” celor cărora le sunt datori; fiecare are un simț al onorării datoriilor, de a răspunde pe măsură cuiva care te-a ajutat în trecut. Conform acestui principiu, ceri mai mult, când vrei să primești mai puțin, iar la primul refuz, nu cedezi și insiști. Rareori oamenii spun „nu” de două ori, deoarece nu e în natura omului să fie rău. O altă modalitate este negocierea, și concesiile oferite „la jumătatea drumului”. Regula presupune abilități de negociator, pe care foarte mulți nu le au. Însă se poate exersa cu succes dimineața la piață, chiar dacă numai prin observație.

2. Angajament și consecvență, capitol care începe cu un citat din Leonardo da Vinci: E mai ușor să reziști de la început decât să te împotrivești la sfârșit. Cele două idei sunt ușor de pus în practică, dacă subiectul își ia un angajament public, sau, și mai mult, îl scrie pe hârtie, foarte importantă fiind aici presiunea socială. Nimeni nu vrea să fie considerat neserios sau nedemn de încredere. Odată ce te-ai angajat public să faci un lucru, este aproape imposibil să dai înapoi. Consecvența funcționează aproape identic. Citind notițele, m-am gândit imediat la banalele teme pentru acasă, cât este de important ca elevul să repete tema și mai ales să o noteze pe carnețel. Este un mod de angajament scris că acel scop va fi atins.

Un exemplu (și nu singurul) mult mai bun este oferit de dr. Cialdini legat de educația copiilor: găsirea unui motiv interior de angajament face diferența între supunerea de scurtă durată și angajamentul pe termen lung. Cum determini un copil să nu mintă? Îl ameninți că-i tai limba… și atunci va funcționa atât timp cât ești în preajmă, și îl poți „prinde”, sau îi explici ce înseamnă minciuna, efectul asupra lui și a celorlalți (dezamăgirea, neîncrederea), și îl determini să-și găsească singur „angajamentul” de a spune adevărul

3. Dovada socială – Acolo unde toți gândesc la fel, nimeni nu gândește prea mult. (Walter Lippman). Este poate capitolul pe care l-am parcurs cu zâmbetul pe buze. Vorbim toți de „instinctul de turmă”, despre a face ceea ce fac și ceilalți fără a gândi prea mult în acest sens. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebați un copil de ce a făcut un anumit lucru, și răspunsul să fie „și X a făcut”? Ne-am minunat cum de nu a gândit înainte… tocmai datorită existenței acestui principiu. Dacă ceilalți fac, înseamnă că e bine. Căutați în reclame exemplele, sau întrebați-vă de ce ați cumpărat un anumit lucru… De cele mai multe ori, acest principiu funcționează corect. Cumpărați un anumit obiect pentru că prietenii X, Y și Z l-au încercat, aveți încredere în ei, și este imposibil să greșiți. Dar ce facem cu oala minune de la teleshopping, pe care o actriță celebră și de care ne-am atașat în trecut o recomandă ca fiind visul devenit realitate în bucătărie? O cumpărăm, și constatăm pe banii noștri, că reclama este falsă… Atenție așadar când funcționați pe pilot automat și când nu! În ceea ce-i privește pe copii, sunt sigură că identificați problemele funcționării automate…

4. Principiul simpatiei are câteva linii direcționale simple: oamenii spun „da” celor pe care îi plac și celor care îi plac așa cum sunt. Care este primul lucru pe care trebuie să-l facă un cadru didactic la clasă? Să se facă plăcut. De ce? Pentru că va fi mult mai ușor să obțină colaborarea elevilor. Nimeni nu vrea să fie împotriva cuiva pe care îl place, și de la care așteaptă același sentiment. Cum îl pui în funcțiune? Găsești puncte comune, faci complimente reale. Nu vă explic cum funcționează în vânzări (doar o atenționare, priviți de două ori testimonialele cu oameni „normali” de la teleshopping), vă las să citiți cartea în acest sens.

Însă aici simt nevoia să preiau un fragment care este legat direct de modul în care se desfășoară și în momentul de față activitatea la clasă. Pentru a întări relațiile sociale dintre copii, dezvoltarea simpatiei reciproce este esențială. Dacă vrei armonie, liniște, vrei să se joace împreună, atunci trebuie să-i faci să se placă, să se aprecieze, să se respecte. Sunt două exemple în carte, primul legat de desegregarea școlilor în S.U.A., problemă extrem de actuală, și care nu a reușit decât acolo unde s-au format echipe mixte, s-a lucrat în comun, s-a trecut peste cele câteva elemente diferențiatoare. Al doilea exemplu este extrem de comun: imaginați-vă o clasă, unde profesorul întreabă și elevii răspund. Câțiva sunt cu mâinile pe sus, dar va răspunde unul singur. Doar unul este cel care va primi în acel moment aprecierea uneia dintre cele mai importante persoane ale vieții lor, dacă ne gândim la preșcolari și școlarii mici. Ceilalți care ratează momentul vor fi disperați, iar cei care nu știau răspunsul – ușurați. Este motivul pentru care acești copii nu vor învăța să simpatizeze unul cu celălalt, și ne vom întreba de ce se îmbrâncesc, își vorbesc urât…

Iată cum funcţionează lucrurile în general: Profesorul stă în faţa clasei şi pune întrebări. Şase sau zece copii stau încordaţi în băncile lor şi îşi flutură mâinile ridicate în faţa profesorului, nerăbdători să fie solicitaţi şi să arate ce isteţi sunt. Alţi câţiva stau liniştiţi, cu privirile în jos, încercând să pară invizibili. Atunci când profesorul solicită unul dintre copii, poţi vedea priviri dezamăgite şi disperate pe feţele elevilor nerăbdători să răspundă, care au ratat o ocazie de a obţine aprobarea profesorului, şi uşurare pe feţele celorlalţi care nu ştiau răspunsul… Acest joc creează o concurenţă acerbă şi miza este mare deoarece copiii concurează pentru dragostea şi aprobarea uneia dintre cele două sau trei persoane importante pentru lumea lor. Mai mult decât atât, acest proces garantează că aceşti copii nu vor învăţa să se simpatizeze şi să se înţeleagă unul cu altul.
Gândeşte-te la propria ta experienţă.
Dacă ai ştiut răspunsul corect şi profesorul a solicitat pe altcineva, ai sperat probabil că acel elev va face o greşeală, astfel încât tu să ai o şansă să-ţi arăţi cunoştinţele. Dacă tu ai fost solicitat şi ai greşit sau dacă nu ai ridicat mâna, probabil că i-ai invidiat şi nu i-ai putut suferi pe colegii care știau răspunsul. Copiii care eşuează în cadrul acestui sistem de învăţământ devin geloşi şi plini de resentimente faţă de cei care au succes, tratându-i cu dispreţ ca fiind răsfăţaţii profesorului sau chiar pedepsindu-i prin violenţă în curtea şcolii. De cealaltă parte, elevii buni îi tratează pe cei slabi cu dispreţ numindu-i „proşti” sau „bătuţi în cap”. Acest proces concurenţial nu încurajează nici un tânăr să fie binevoitor şi entuziast faţă de colegii săi.

5. Principiul autorității, conform căruia, dacă un expert spune, trebuie să fie adevărat. Înainte să ceri ceva, oferi ca argument zona de adevăr (să ne gândim doar la toate sfaturile de puericultură, care încep cu „experții britanici/americani spun că”…). De asemenea, pentru a câștiga autoritate îți poți recunoaște întâi slăbiciunile, urmate imediat de cel mai tare punct pe care îl poți scoate în evidență. Ca exemplu – folosirea limbajului de specialitate într-o discuție.

Însă principiul este întărit și prin alte elemente, cum ar fi titulaturile, și chiar hainele și accesoriile. Ca exemplu de falsă autoritate, gândiți-vă la copleșitoarea „academician doctor inginer, Elena Ceaușescu”. Sau la hoții ce se prezintă în uniforme de polițiști, sau cum poți fi păcălit de o insignă falsă. Ajungem și la autoritatea profesorului la școală. Nu se poate câștiga fals. O diplomă obținută fără muncă, restanțe și fraudă, nu îți va da niciun „punct tare” pe seama căruia să-ți câștigi autoritatea în fața copiilor. Mulți vorbesc și despre cum trebuie să se îmbrace un cadru didactic… și de când merg în ultimii 5 ani la festivitățile școlare, mi-am pus uneori mari semne de întrebare dacă unele doamne/domnișoare sunt angajate ale școlii, sau ale vreunui club de noapte…

6. Raritatea. Este poate principiul pe care l-aș vedea cel mai bine aplicat în educație. Trebuie să-i convingi pe copii că procesul de învățare este ceva unic, pe care nu-l ai, și trebuie să-l obții. Și nu pot beneficia de acesta decât dacă merg în direcția pe care le-o indici. Trebuie să vadă nu neapărat ceea ce câștigă, ci ceea ce au de pierdut. Trebuie să-i ajutăm să redescopere acel „ceva” pe care instituția școlară îl poate oferi (normal, înainte de aceasta, trebuie să descoperim noi înșine sensul în care ne îndreptăm 🙁 ).

Exemplele din carte, cel puțin în privința educației, sunt multe. De exemplu, educația sexuală: nu le da informație, creează-le impresia că e ceva „rar” și vor lupta să obțină, fără să mai trieze sursele. Prezintă-le informațiile integrate în „normal”, și nu vor manifesta mai mult interes decât este necesar. Încearcă să impui o regulă strictă, și vei obține imediat revolta, căci copilul are o reacție normală la îngrădirea libertății individuale.

Poate că este ceea ce ar trebui să facem cu școala. A devenit prea comună, nu mai are valoare. Să încercăm să-i dăm această „raritate”, să o transformăm în ceva ce copiii își vor dori să aibă în viața lor, și atunci vor fi mai motivați și vor depune mai mult efort să se integreze.

Închei cu una din concluziile autorului. Dr. Cialdini găsește o explicație pentru faptul că animalele au răspunsuri standardizate la stimuli: sistemul lor nervos este nedezvoltat, și stimulii înconjurători îl supra-încarcă. Un iepure va fugi la un stimul auditiv, nu va sta să analizeze. De aici, face o paralelă cu oamenii: chiar dacă avem un sistem nervos impresionant, ne găsim aproape în situația periculoasă de a nu mai face față multitudinii de stimuli care ne înconjoară. Pericolul care ne paște este acela de a da răspusuri automate, însă va exista mereu pericolul de a pica în capcana celor care exploatează aceste tehnici. Așadar, atenție la „pilotul automat”!

Ar mai fi multe de spus… am o sumedenie de semne lipite în carte, însă este imposibil să le abordez aici pe toate. Vă recomand încă odată să o citiți, nimic nu o poate înlocui, nici măcar acest articol de prezentare. Este, cu adevărat, o carte „rară”, și sper că v-am convins să o deschideți, nu numai prin cuvintele de mai sus, ci și prin „autoritatea” pe care mi-am câștigat-o prin recomandările de până acum. (Ultima frază nu este decât o exemplificare a folosirii principiilor în viața de zi cu zi 🙂 .)

Cartea o puteți achiziționa direct de la editura BusinessTech, dar și din librăriile online: carturesti, diverta,  elefant, librarie.net,  libris, eMag, okian.

Lectură plăcută!

Idei creative 109 String art editura Casa

String art – un nou număr al colecției Idei creative

Idei creative 109 String art editura CasaAșteptam demult un asemenea număr în colecția mea preferată, și nu aveți idee ce bucurie a fost pentru mine când l-am văzut pe lista de noutăți. De câțiva ani de când am lansat acest portal, temele de cusături s-au repetat periodic, mereu cu alte modele. Feedbackul a fost întotdeauna pozitiv, sunt o mulțime de copii care au pus prima dată mâna pe ac în urma provocărilor de la temele săptămânale. Cusăturile au reprezentat și tema centrală a opționalului pe care îl susțin în cadrul grădiniței și programului de after-school, și am fost mereu încântată când am văzut că munca nu este în zadar. Am lucrat cu copii de la 4 la 10 ani, și acul nu este un dușman, sau o unealtă de ocolit.

Regulile sunt simple: când coși, nu ții degetul în fața acului, dar ții ochii pe el!

Numărul 109 al colecției Idei creative aduce câteva modele care se pot realiza pe carton, dar este prezentată mai pe larg tehnica realizării pe lemn. Nu am lucrat încă această variantă, pe motiv că țintele necesare nu îmi sunt chiar la îndemână. În schimb am văzut anul trecut, într-o sală de la muzeul Antipa, câteva tablouri realizate astfel, și erau impresionante! Sper ca în curând să găsesc suportul de lemn necesar, un meșter priceput la bătut cuie în puncte fixe (nu știu cum se face, dar aici mi-am nimerit mereu degetele), timpul necesar și răbdarea de a lucra un astfel de proiect. Pe net, dacă îl întrebați pe google de string art, veți găsi o sumedenie de exemple. Cartea propusă de editura Casa vine însă cu explicațiile necesare pentru realizarea proiectelor.

Ce găsiți în carte: broderie pe carton, string art pe plăci de lemn, forme geometrice, felicitări în nuanţe de roz şi mov,  inimi răsfirate, fluturi, hexagon albastru, valuri înspumate, felicitări de Crăciun, coroniţă brodată, stea, pasăre, soare, felicitări mici.

Idei creative 109 String art editura Casa

Pe lângă descrieri și modelele orientative, volumul cuprinde și filele cu imprimeurile necesare, inserate la jumătate, și care se pot detașa pentru multiplicare. Ținând cont că este vorba doar de perforare, pentru un model poate fi folosit direct printul furnizat, însă eu am preferat să le copiez. Foaia am prins-o cu cleme de carton (un carton cât mai gros, pentru a ține modelul bine întins), și am perforat cu un ac subțite. Am încercat și cu un ac gros, însă pătrunde mult mai greu prin carton și am renunțat.

Anul acesta am cusut coronița, când rămăsesem în pană de inspirație pentru felicitarea de Paști. O secvență din ea am pregătit-o și pentru Năzdrăvani, la temele săptămânale, și puteți vedea toate creațiile dând click pe imaginile de mai jos. Copiii au avut pe spatele modelului câteva linii coordonatoare, pentru a putea „vedea” modelul, însă numai pentru o frunză și o floare. Pe celelalte le-au cusut fără direcționale, folosind intens abilitățile de orientare vizuală.

Același model l-am început și la opțional, și am reușit să terminăm parțial după aproape două ore de curs:

idei-creative109-casa-3-string_art

Așa cum v-am obișnuit, la târgul de carte ce va urma, împreună cu editura Casa, vom organiza pentru copii un atelier gratuit, tot pe această temă, sting art. În curând voi adăuga și detaliile, dar voi reveni și cu alte modele realizate la grădiniță împreună cu copiii, căci ne-am apucat (cei care au terminat primul model) de steluțe, chiar dacă iarna este încă foarte departe.

Volumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum: elefant, bestkids, librarie.net, emag,

String ArtUn model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express, Okian.

 

Destinație: Galaxia Copiilor, Planeta 7. Atenție: aici se citește!!

Îmi place când văd în jurul meu că se întâmplă lucruri frumoase, ducem lipsă de așa ceva. Și când cei care urmează să le trăiască sunt copiii, cu atât mai bine. În iarnă v-am povestit despre campania inițiată de Grupul editorial ALL, Citește povești, iar acum am avut plăcuta surpriză să văd cum continuă campania. Pentru că între coperte totul este posibil, am fixat destinație imaginară în Galaxia Copiilor, pe Planeta 7, unde cărțile pentru copii beneficiază de un preț unic de 7 lei. „Îmbarcarea” pentru călătorie se poate face până la data de 15 iunie, așa că nu ratați oferta!

Provocarea pe care editura mi-a transmis-o este aceea de a alege patru cărți pe care să le recomand copiilor, adică ce aș face eu cu un buget de 28 de lei. Mi-am ales patru, însă am ales subiectiv, pentru că multe din cărțile aflate pe planetă sunt deja și la mine în bibliotecă. Așa că vă voi spune ce am ales și de ce, urmând ca apoi să vă spun ce îmi pare bine că am deja în bibliotecă, și n-ar trebui să ratați.

<strong>GRAMMATON. TURNUL ÎNȚELEPȚILOR</strong> Prima pe listă a fost Grammaton. Turnul Înțelepților,  de Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli. Andrei citește, aș fi cârcotașă să spun că nu, dar numai ce vrea el și ce îi place. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea. Îmi spun că e adevărat, cărțile „clasice” nu le oferă copiilor de azi o lume în care să se regăsească. Ieri îmi dădea cineva un exemplu de discuție la școlari mici, cifra 5 seamănă cu o seceră… serios?? ce e aia?? la ce folosește? cum se folosește? O realitate pe care copiii nu o înțeleg. Așa că variantele SF sunt mult mai pe gustul lui, iar dacă avem și un personaj de vârstă apropiată, (Tinka are treisprezece ani și îi place foarte mult să citească), succesul e garantat. Încă nu știe de surpriză, abia aștept să sosească!

<strong>ŞOBORAŢII VOL. III HARTA COMORII</strong>A doua pe listă – volumul III din ȘoborațiiLe am și pe primele două, n-am apucat să povestesc pe larg despre ele, însă mă bucur enorm că a apărut volumul III, căci deja eram cu sufletul le gură să vedem în ce încurcături mai intră curajosul șoricel Marty Flynn. Surpriza este pentru Iris, le-a terminat în iarnă pe celelalte, și abia aștepta continuarea. Și aceasta intră tot la SF, amestecat cu povești cu pirați (Peter Pan a fost amicul nostru invizibil ani de zile), și cu un love-story, sperăm noi cu final cât mai fericit.

<strong>FEDELINII VOL. I</strong>

Ultimele două alese sunt cele două volume din Fedeliniide Nadia Coste, pe aceleași considerente de mai sus. Important este să citească de plăcere, căci realitatea noastră tristă de azi este că copiii fac totul pentru că li se cere și pentru că trebuie! Altcineva le face programul… ei au foarte puțină putere de decizie.

Sunt curioasă cum vor reacționa când vor sosi cărțile. De regulă îi roade curiozitatea și desfac pachetele, apoi aflu la telefon, de regulă într-o frază rostită pe nerăsuflate care este gradul de satisfacție. Însă nu mi s-a întâmplat să dau greș…

ZAHARIA ZANZIBON, VOL. III SALVEAZĂ ŢARA BASMELORRevenind la Planeta 7, vă puteți întâlni cu două noi volume din Zaharia Zanzibon. Le-am văzut pe primele două, și sunt foarte amunzante și pentru copii mai măricei. Ai mei cel puțin au avut câteva ore de râsete pe seama cărților. Continuă și seria poveștilor cu Itsy și Bitsy, pe care cei mici îi cunosc de la radio. O colecție mai nouă – Călătorie în lumea basmelor, din care fac parte Trolul fără inimă, Prinţul Dorinţă, Zăpezica. Bunicul Îngheţ şi Piticul Nas-Lung, a fost deja subiectul unui articol aici pe blog, și îl puteți citi aici. Nu ratez ocazia să vă recomand, dacă n-ați citit deja, seria Oksa Pollock. I-am dedicat mai demult un articol, și rămâne preferata familiei.

carte-pentru-joc-joaca-all1Pentru preșcolari aveți o mulțime de variante, de la cărți de colorat la volume educaționale, și aici aș include și Carte despre joc și joacă, un volum pe care l-am încercat, dar care oferă variante pentru fiecare vârstă.

Așadar, vizitați Planeta 7! Mai ales că 1 iunie se apropie cu repeziciune, și o carte este întotdeauna un cadou potrivit! Dacă ați avea doar 28 de lei, care ar fi cele patru cărți pe care le-ați alege?

Galaxia copiilor și editura ALL nu se opresc cu surprizele aici, la târgul de carte de peste 2 săptămâni vă așteaptă la standul dedicat copiilor. Cu ce? Detalii în curând 🙂

Cetatea Poenari

Cetatea Poenari

Am trecut pe lângă cetatea Poenari de două ori, dar curaj să urcăm nu ne-am făcut prea ușor. Anul acesta însă, cum vacanța avea doar două zile și prea departe nu puteam ajunge, am pus pe lista de „a doua zi” vizită la cetate. Am înnoptat la pensiunea Belvedere, la doar cinci kilometri de cetate, la un preț pe care nu-l speram pentru o rezervare făcută din mașină… adică 80lei/noapte, fără să fie deloc rabat de la calitatea serviciilor oferite! Nu ne-am riscat seara la cetate, deși a fost senin și frumos, am zis că ne trezim odihniți dimineață și în mod sigur Busu ne vinde gogoși cu ploaia pe tot cuprinsul țării. Numai că de dimineață ploua ușor și mărunt. Am lungit-o cu micul dejun, poate-poate stă… dar nu și nu, continua în același ritm.

Pe la 11 ne-am făcut curaj și am început să urcăm. Ploua mărunt, printre frunze, și urcam la pas cele peste 1400 de trepte care duc până la cetate. Am pornit voioși, deși cred că până pe la primul semn indicator (400 și nu mai știu cât), îmi cam scăzuse entuziasmul. Mă bucuram totuși că nu m-a depășit nimeni, majoritatea mergeam în același ritm, ba chiar am reușit să trec eu mai departe de vreo doi turiști! Nu m-am comparat însă cu Andrei, care a țopăit ca o căpriță și a ajuns cred cu 20 min înaintea noastră sus. Iris a mers în ritm cu mine, și era în sfârșit fericită că atinge un nor!

De vreo câteva zile îmi tot spunea că nu a văzut și ea niciodată cum arată norii de sus. Sper să-i pot arăta odată o pătură de nori, așa cum am văzut-o eu la cota 2000 demult, însă acum era ceață, și nori scărmănați și rari. Dar, aproape de vârf, am fost în sfârșit în „nor”, și s-a chinuit să-l simtă și să-l atingă.

Cetatea Poenari

Odată sus, ne-am achitat conștiincioși taxa de vizitare – 2 lei copii, 5 lei adulții. (Programul de vizitare este 9:00-18:00.) Am pășit spre cetate. Probabil, dacă nu ar fi fost ceață, râpele laterale ne-ar fi dat ceva fiori… însă fără acestea, am avut parte de un spectacol unic, demn de filmele de groază… Habar n-aveam de manechinele rămase acolo de la festivalul național „Vlad Țepeș” (detalii aici), trase în țeapă și vopsite în consecință, și nici de spânzurătoarea care se legăna în vânt… ce senzație când am început să le ghicim în ceață!! Poza am făcut-o mai apoi, când ne-am liniștit.

Cetatea Poenari

Cetatea este impresionant de bine păstrată. Am cutreierat-o la pas, căci, în loc să admirăm peisajul, pe care l-am zărit vag printre nori, am calculat cam cât loc aveau oamenii efectiv în cetate. Am vorbit despre cisternă, despre cum se aduna apa de ploaie, căci nu aveau fântână, așa cum am văzut la Râșnov și cum vom vedea, curând probabil, la Bran.

Există un proiect de construire a unui funicular spectaculos, care să urce turiștii la cetate, pe o pantă de aproape 90 de grade. Se construiește unul și la Râșnov, care se pare că va fi inaugurat în luna iunie. Tot din întrebările puse sus, am aflat că paznicul are nevoie de 15′ ca să „deschidă casa”, chiar 10 dacă se grăbește. Noi am avut nevoie de o oră și jumătate pentru a urca și a coborî. Nu ne-am ales cu nicio răceală, deși am ajuns la mașină uzi leoarcă. În schimb eu am o frumusețe de febră musculară… aviz amatorilor care au ieșit din hibernare și n-au făcut nicio mișcare… Ca o paranteză, nu este un efort simplu, pe traseu ne-am întâlnit cu un turist foarte palid, și care nu se simțea bine deloc. L-am putut ajuta cu puțină apă, și am regretat că nu aveam ciocolată la noi.

Cetatea Poenari Cetatea Poenari Cetatea Poenari

Cetatea Poenari

Are „doar” 15 cm…

Cetatea Poenari