Cum m-am apucat de clătite și-au ieșit gogoși

Nu, nu e o glumă. Cei care mă cunosc și în realitate știu că în bucătărie sunt catastrofă, și afirmația de mai sus trebuie înțeleasă cu sensul de bază. Teoria spune că, dacă nu ai talent, ai voință și unelte potrivite. Cam așa și la mine… n-am ce face, mama nu stă la o aruncătură de băț, iar dacă am ceva pofte dulci, trebuie să mi le fac singură…

Dar dintre toate cele prin care trece un om zi de zi, statul în bucătărie e pentru mine un coșmar. Ziua în care sună mama că ajunge la capitală cu ceva bun e zi de petrecere. Nu stau eu lângă aragaz… Pentru că aici trebuie să detaliez: îmi place să amestec, să tai, să decorez, dar nimic din cele care se „coc” nu au treabă cu mine, și nici eu cu ele. Nici partea cu fiertul nu e între preferate, șansa să lipesc o mâncare este de aproape 100%.

Dar… de cele de mai sus nu pot să scap. Copiii trebuie să mănânce și ei o mâncare caldă, și gustoaGrand_mixer_largesă, și din când în când se mai și răsfață. Culmea, le place să gătească, să taie legume, i-am învățat să întoarcă clătitele, și sper ca, cu puțină voință, să-i mai învăț vreo câteva rețete. Dacă ei se simt bine în bucătărie, cine sunt eu să nu le fac loc 🙂 ?

Însă, mai mult decât gătitul mă scoate din minți cantitatea de vase și unelte ce trebuie spălate la final. Ca distracția să continue totuși, am primit o mână de ajutor de la Tupperware, cu o unealtă ce rezolvă bine problemele de mai sus: Magic Mixer. Prima testare nu au fost clătito-gogoșile, ci o omletă la ceas de seară. Am ajuns undeva pe la 9 acasă, nemâncați, cu Magic Mixer în geantă și frigiderul aproape gol. Disponibile pentru sacrificiu – ouă proaspete de la țară și câțiva dumicați de brânză, căci piața nu „se face” singură. Am pus-o pe Iris să spargă 10 ouă în tub, am băgat și brânza disponibilă, cimbru, piper, și cât am făcut un duș au zgâlțâit bine de tot minunea de amestec. Apoi am turnat direct în tigaie, și gata distracția, moment în care deja mă gândeam că, dacă aveam și plită de clătite, scăpam și mai repede. M-am făcut că nu aud când comentau că pot face și singuri, și ca să nu se frigă la aragaz, o bagă la microunde… Cine știe când li se face foame, și decât să mănânce ouă crude…

A doua tentativă au fost clătito-gogoșile. L-am trimis pe Andrei in Lidl să ia lapte. Vine, pune cutia în frigider, îmi spune că n-a mai găsit UHT, a luat proaspăt. Eu mă duc cu entuziasm, desfac cutia, pun în recipient 300ml lapte, cântăresc 100g făină, sparg și două ouă, și mă apuc de zgâlțâit. No, mergea cam greu. Mă uit la el… o fi cam multă făină. Nu face față! Zgâlțăi și mai bine, și mă declar în cele din urmă mulțumită de consistența cremoasă a pastei. Dau să deschid, pe ideea că mai pun un pic de lapte, că-i cam groasă pentru clătite, când mă izbește un miros de acru. Pun un BIP, zic că sigur era laptele stricat, mă duc furioasă la frigider să verific termenul de garanție… e ok… dar verific și eticheta: lapte bătut. Bătut și acum și zgâlțâit! Mda, eu voiam clătite, dar tot ce mi-a trecut acum prin cap era că-i păcat de ouă și de lapte să le arunc. Pun într-un bol un pumn de făină, încep să torn crema din recipient – și ce cremă ieșise!! – amestec… pun o linguriță de granule de drojdie uscată, și o las în pace. După vreo jumătate de oră am testat la prăjit. Ok, dar nu erau dulci, am mai pus și trei linguri mari de zahăr și esență de rom, și-au ieșit gogoșele ok.

Dar eu voiam clătite! Așa că am luat altă cutie de lapte, am repetat rețeta, super-repede și lichidă, i-am mai pus trei linguri de făină, căci nu arăta prea bine la ochi, am încins tigaia și m-am ales cu 5 clătite mari, căci așa e tigaia. Timp de lucru – n-aș zice că mai mult de 15 min… cu tot cu cele 2 min de prăjit clătitele pe rând. Iar de spălat – doar recipientul, căci cu el am bătut, cu el am turnat, nici n-a trebuit să sterg totul, să spăl o mulțime, sau să mă doară mâna de la bătut cu telul.

După aventura mea cu clătitele, i-am lăsat pe copii să gătească. Cu rețeta și prepararea e floare la ureche, Iris s-a descurcat singură. Mai greu a fost să le coacă, și să le întoarcă, căci Andrei se dădea drept „expert” și critica la sânge tot procesul din bucătărie. Însă aveam de lucru, și am ignorat cu brio tot procesul. Dacă au probleme, să și le rezolve, să gândească, să caute soluții când au o problemă sau un conflict. Și pentru că am stat cuminte de-o parte, am primit o clătită cu gem de prune. Nu știu câte au ieșit de data aceasta, căci când am trecut prin bucătărie, nu mai era nimic… decât magic-mixerul de spălat (aici trebuie să mai lucrez, să spele și vasele după ce lucrează.)

Al treilea test – maioneza. Copiii sunt mari amatori de sosuri, și dacă avem pui, cartofi, ori altceva asemenea, vor ketchup, maioneză, ori ceva, să fie acolo. Cum nu prea mă încântă să le cumpăr, m-am gândit cum să fac să le transform cheful în ceva util: așadar, sos de maioneză făcut în casă. Normal îl fac cu mixerul, dar iar am diverse de spălat… Am căutat rețete. Cea cu ou*, pe care aș vrea-o eu, presupune să torn încet uleiul, pe măsură ce amestec. Așa că nu mi-a plăcut varianta, mai ales că am Magic Mixerul mare, și acesta nu are căpăcel de acces. A doua e rețeta de maioneză de post**, fără ou. Am riscat și am dublat cantitățile, ca să fiu sigură că iese destul. Și la final am pus helas, căci lămâie nu aveam prin casă. Copiii s-au declarat încântați de rezultat, așa că am scăpat de cumpărat sos. Trebuie doar să am grijă să fie în casă lapte condensat pentru cafea.

Ca încheiere, Magic Mixer este și recipient, 750ml, și poate transporta lichide în siguranță, căci capacul se înșurubează. Ca alte variante de utilizare, cred că merge și pentru copii mai mici, la supele-cremă, pentru mărunțit legumele. Nu am încercat încă, dar mă gândeam că ar fi util când pleci cu copil mic pe coclauri fără curent electric.

Voi l-ați încercat?


* 1 gălbenuș de ou, 1 linguriță de muștar, sare, suc lămâie. Se agită foarte bine, apoi prin căpăcelul mic de sus se toarnă ulei câte puțin, se agită, iar se toarnă, până se obține cantitatea dorită.

** 80 ml ulei, 50ml lapte condensat, 2 lingurițe muștar, 2 lingurițe suc de lămâie, sare

Aer curat, mâncare sănătoasă și un mic concurs

Joi seară am ieșit cu copiii în parc, sau, în traducerea lor, au ieșit ei cu mine. În mod normal ieși la aer să te întâlnești cu prietenii, și cum ne-am întâlnit cu prietenii mei, se aplică cel mai bine a doua parte a afirmației. Am răspuns invitației făcute de restaurantul Șevis și am petrecut o seară plăcută între prieteni.

Restaurantul se află în parcul Tineretului, foarte aproape de metrou Brâncoveanu, și este pregătit să înfrunte vara cu o terasă minunată. Ce mi-a plăcut mie, față de alte terase, e că are gazon și este complet închisă. În traducere, locul de joacă amenajat este sigur, copilul nu o poate zbughi într-un moment de neatenție, iar dacă cumva trece prin restaurant, ajunge la intrare, e cineva mereu acolo. Locul de joacă cu tobogan, căsuțe, piscine gonflabile cu bile este numai bun pentru copii mici, iar cei foarte mici au pregătite scaune pe măsură și meniu special. Mă gândeam că, la vară, dacă ar fi piscinele pline cu apă, ar fi o nebunie totală, ar concura toate „aparatele” din parcul de distracții.

Dacă la întâlnirea noastră cei mici și-au văzut de ale lor afară, Irisuca mea a profitat din plin de prezența lui Iulian Mita. Teoretic, trebuia să-i învețe pe copii câteva tehnici de pictură. Însă s-au plictisit rapid, la vârste mici atenția nu e punctul lor forte, și nici cei mai măricei n-au dovedit prea mult interes artistic. Iris, ca veterană în grup, a rămas pe baricade, și după ce i-am spus cu ce se ocupă domnul de fapt în viața reală, l-a exploatat la maxim, de n-am mai fi plecat de-acolo! Ea și colega ei sunt mari amatoare de pus creionul și pensula pe hârtie, cu multă voință, așa că a profitat și a avut parte de o lecție aproape privată de pictură 3D.

DSC_0861

Referitor la meniu, toată gașca s-a lăsat pe mâna bucătarului, așa că pe masă s-au așezat de toate: escalop de vită, medalion de vită, salată cioban, orez indian, pui țigănesc, legume natur, piept de pui pentru copii, adana kebab, urfa kebab, bulgur, chesse cake. Câte-un pic din fiecare, și n-aș putea să vă spun o ierarhie… au fost delicioase!

Ca orice loc plăcut, are o poveste…

Care este povestea Șevis Restaurant? – Numele ,,ȘEVIS” are o istorie în spate. Pe fetița patronului o cheamă Șevi, iar terminatia “is” are origini moldovenești, clienți care au execlamat “vai se vis” e restaurantul ( adica vai ce vis e restaurantul), și de-aici ideea de a pune Șevis.

Care sunt preparatele cele mai apreciate din meniu? – În meniul Șevis preparatele care primesc cele mai multe aprecieri sunt în special cele din vita: escalop de vită, mușchi de vită etc.

Cum este preparată carnea de vită? – După ce este tăiat vițelul – achiziționat viu, carnea se ține în baiț, nu în condimente sau altceva, doar în lapte, pentru că acesta extrage toxinele din carne, indiferent de tipul acesteia.

Ce-și propune Șevis? – Obiectivul Șevis esta să devină cunoscut ca un restaurant în care se mănâncă sănătos. Iar pentru că se află parc, sloganul este: Aer curat și mâncare sănătoasă.

Ce dulciuri aveti in meniu si de ce este atat de special cheesecake-ul? – Desert: sutlaci (orez la cuptor), baklava (prăjitură turcească tradițională), torturi, banană prăjită, cheese cake. Cheese cake-ul nu este neaparat special doar pentru că este foarte apreciat de clienți, ci și pentru că bucătarul are o rețetă proprie, cu brânză specială.

Vinul casei – Șeviș este făcut special pentru restaurant, îmbuteliat la sticlă, nu servit la carafă, să nu știi ce bei. Pentru mine și pentru copii a fost o surpriză să vedem pe etichetă că este produs în podgoria refăcută după revoluție în satul bunicilor, în Mehedinți. La restaurant găsiți cele trei variante, rose, roșu și alb.

În încheiere, concursul pe care l-am promis inițial:

Un cititor amator de plimbări prin parc va primi un voucher în valoare de 50 lei valabil în restaurantul Șevis, dacă trimite primul o poză cu el însuși realizată la panoul de la intrarea în restaurant. Aveți mai jos, în album, o imagine cu acest panou. Așadar, ieșiți în parc, găsiți restaurantul, rugați un prieten să vă facă poza la panou, apoi lăsați un comentariu la acest articol în care să adăugați linkul către poză. O puteți posta oriunde, numai să fie un album public și vizibilă ora la care ați urcat fotografia. Voucherul îl voi înmâna personal câștigătorului într-o zonă centrală a capitalei, aleasă de comun acord.

 

pasarele decupaj idei creative

Cuib cu păsărele – exercițiu de decupaj

Nu știu dacă vă mai amintiți articolul meu despre camerele live din natură. Ei bine, ieri, la sugestia unei prietene, am stat și-am păzit un cuib de barză, ca să văd puii. Nu mi-am închipuit niciodată că sunt atât de urâți… sau că nu au ciocul mai lung! Dar parcă e mai palpitant decât pe National Geo să vezi totul în timp real, nu tăiat, nu prelucrat… Parcă n-am mai văzut pui mâncând, atât de fascinată mă uitam!

Însă, sub influența cuibului de barză, am ales și tema pentru azi la grădiniță. Fetele mele sunt mari fane ale tablourilor din colecția Idei creative, așa că le-am mai pregătit unul. Bine-nțeles, au protestat că nu am avut hârtie în degrade, să iasă specia de zburătoare corect, însă s-au descurcat și așa. Am separat elementele – pe calculator, normal – le-am printat pe coli colorate (ciocurile pe portocaliu, aripile pe albastru, frunzele pe verde etc.), apoi le-am desprins și împărțit. Decupajul de finețe l-au făcut ele. Ne-a luat o oră plină, dar am terminat cu zâmbetul pe buze. Recunosc că n-a fost o idee prea strălucită să folosesc fundal albastru, dar cum coli albe n-am mai avut la mine, am schimbat proiectul acasă, cu Iris. Iată ce-a ieșit:

pasarele decupaj idei creative

pasarele decupaj idei creative Modelele din carte sunt realizate compact, nu separate pe elemente. Teoretic ar trebui copiate fiecare în parte, cu indigo sau calc, și reproduse din hârtie colorată. Apoi decupate și asamblate. Cum însă varianta aceasta nu ar dura doar o oră, și rezultatul nu ar fi deloc garantat, prefer ca munca aceasta s-o fac eu. O singură dată le-am cerut să copieze cu calc, dar atunci erau doar două aripi de liliac.

Despre volumul Modele de primăvară și de Paști am mai vorbit deja, și puteți găsi aici detalii despre tablourile disponibile. De asemenea, două dintre modele – buburuzele și broscuțele, au fost puse la dispoziție prin amabilitatea editurii Casa copiilor care rezolvă temele săptămânale aici pe site.

Sper că vă plac, și v-am provocat din nou să încercați alte variante de a înfrumuseța primăvara!

De 1 iunie, la Muzeul Satului din București, copilărim ca altădată

Afis-evenimentDe Ziua Internațională a Copiilor, Secom® invită părinții și copiii să sărbătorească copilăria prin joacă, în cadrul evenimentului special “Joacă-te ca altădată”. Între orele 11:00 și 13:30, bunicii, părinții și copiii sunt așteptați la Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”, pe pajiștea verde de lângă Biserica Răpciuni, să joace frumoasele jocuri ale copilăriei de ieri: Șotronul, Țară, țară vrem ostași, Rațele și vânătorii, Elasticul, Coarda sau Alunelul, să participe la ateliere de creație, concursuri, tombolă și să se bucure împreună cu echipa Secom® de frumusețea copilăriei.

Copiii mai sunt invitați să-și pună la încercare imaginația și creativitatea și să confecționeze moriști, avioane și vaporașe din hârtie, în cadrul atelierelor care se vor desfășura în cadrul evenimentului. Cei mai iscusiți maeștri de moriști și avioane vor fi premiați cu cadouri

„Evenimentul și-a propus să readucă în prim plan frumusețea jocurilor copilăriei de altădată care au început să se piardă. Astăzi, rareori mai vedem copii alergând prin curte sau jucându-se cu alți copii De-a prinselea, De-a v-ați ascunselea sau sărind elasticul. Jocurile copiilor de astăzi sunt pe tabletă, telefon sau console.

Sub sloganul “Joacă-te ca altădată”, Secom® invită părinții să-și reamintească jocurile de ieri și să le transmită copiilor lor. Deși poate nu suntem conștienți, aceste jocuri contribuie la dezvoltarea fizică a copiilor, la dezvoltarea emoțională, ajutându-i să-și dezvolte abilitățile de comunicare, creativitatea și lucru în echipă,” afirmă Lucia Costea, managing partner

Evenimentul este desfășurat în parteneriat cu Școala de Joacă prin Caravana de Joacă și se adresează tuturor celor care-și doresc să se bucure de frumusețea copilăriei active.

Intrarea este liberă, iar accesul se face pe la intarea din şoseaua Kiseleff nr. 30, fostul sediu al Ministerului Culturii (parola acces eveniment Secom® – vezi detalii).

 

 

Pentru mai multe informații, vă rugăm contactați: Victoria Donos, PR Specialist – victoria.donos@secom.ro, telefon: 0729 300 304

Pisicile războinice – Erin Hunter – editura ALL (Galaxia Copiilor)

cartea_in_asteptareUna din ultimele apariții pentru copii de la Galaxia Copiilor este și seria Pisicile războinice, două volume pe care eu personal nu am apucat să le citesc. Probabil nu voi ține pasul cu toate lecturile copiilor, însă le predau și lor ștafeta aici, pe blog. Nu mai povestesc ce citim, ci ce citesc copiii mei. Iris face progrese din punct de vedere al implicării, și și-a făcut chiar o listă lungă de lectură. Momentan nu progresează cu „tăiatul” de pe listă, căci e la volumul II din Harry Potter… Cu Andrei problema e alta: citește, și relativ repede, însă când vine vorba de povestit… și să mai și scrie… parcă îl pun să tragă la moară!

Cu chiu cu vai am scos de la el povestirea de mai jos. I-am cerut să argumenteze, și el a preferat să facă rezumatul. Însă cea mai bună recomandare pe care o putea face celor două volume este aceea că, din toate cărțile de la ALL, el pe aceasta a ales-o în cadrul campaniei Cartea în așteptare. Mai mult, am aflat că prima carte dată în prima zi de târg Bookfest a fost recomandarea lui Andrei.

Vă las în compania cititorului, cu un ultim mesaj: cărțile le găsiți în librăria editurii ALL, sau în librăriile online elefant, librărie.net,  libris, eMag, AdevarulShop, BookCity, Book-Land, iar seria lui Erin Hunter continuă cu noi surprize!

donatie-cristina-talente-de-nazdravani

 

Zilele trecute nu prea aveam ce să fac și am luat din bibliotecă primul volum din Pisicile războinice. Mă gândeam că este plină de acțiune și aventură și trebuie să o citesc. După ce m-am apucat de ea, m-am îndoit că e despre pisici războinice, fiindcă începea cu o „pisică de casă”, pe nume Roșcovanul. Dar într-o noapte acesta s-a hotărât să meargă în pădure. Aici locuiau clanurile sunt grupuri de pisici, alcătuite din: Liderul, Secundul liderului, războinicii, ucenicii, pisica-vraci, reginele și bătrânii.

Un „ucenic” din clanul Tunetului pe Labă Cenușie l-a întâlnit pe Roșcovanul și s-a luptat cu el. Roșcovanul fiind victorios, a fost invitat în clan. A fost numit ucenic și numele lui de acum încolo era Labă de Foc.

Pe lângă clanul Tunetului mai există încă trei clanuri: clanul Râului, clanul Umbrelor și clanul Vântului. Trăind laolaltă, pisicile din clan se îndoieau că o să supraviețuiească Labă de Foc măcar o iarnă și să devină războinic. Labă de Foc se adaptase la mediul lor de viață. După toate antrenamentele făcute de el, se împrietenise cu Labă Fumurie. Dar, fără avertisment, clanul Umbrelor le-a atacat punctul de bază unde locuiau cei din clanul Tunetului. Labă de Foc și Labă Fumurie s-au luptat cu Stea Căzătoare, câștigând lupta. Acesta era un fel de dictator, susținut de toți din clanul Umbrelor, în afară de grupul de elită. Cei doi au fost eroii luptei și au fost numiți „războinici”. Lui Labă Fumurie i s-a spus Dunga Cenușie și lui Labă de Foc i s-a schimbat numele în Inimă de Foc.

După ce au fost numiți războinici, au stat de veghe toată noaptea, apoi au pornit într-o patrulă. Au găsit o pisică-vraci pe nume Colț Galben. Era din clanul Umbrelor, și au dus-o în tabără. Ea avea niște răni grave și a ajutat-o pisica-vraci a clanului Tunetului Frunză Ruginie. În prima săptămână a fost ținută ca ostatic. Pisica-vraci a clanului Tunetului, Frunză Ruginie, a fost omorâtă de liderul clanului Umbrelor, Stea Căzătoare, fiindcă păzea pisoii care urmau să devină ucenici și el voia să cucerească clanul într-un viitor apropiat. Dar asta nu a fost tot. Ei au alungat și clanul Vântului. Clanul Tunetului s-a hotărât să îl omoare pe Stea Căzătoare. Cu ajutorul lui Colț Galben, care avea niște prieteni în clanul Umbrelor, au reușit să atace, dar Stea Căzătoare a scăpat. A fost ales ca lider al clanului Umbrelor fiul lui, care era bun la suflet.

După ce totul aproape a revenit la normal, toți liderii, în afară de cel al clanului Vântului, s-au întâlnit. Ei au hotărât că trebuie să aducă clanul Vântului înapoi, pentru că clanul Umbrelor și clanul Râului vânaseră pe teritoriul lor. S-au oferit din clanul Tunetului Inimă de Foc și Dungă Cenușie. Mergând la drum, trebuiau să traverseze o cale a Tunetului (un drum) care era plină de monștrii (vehicule). Ei au simșit mirosul clanului într-un tunel. Când au ajuns pe cealaltă parte a Tunetului, au găsit niște adolescenți, care au dormit peste noapte la ieșire. Ei au vrut să prindă pisicile. Dar pentru pisici, a fost o veste proastă: mai exista un tunel. Pe la mijlocul lui era adăpostit tot clanul Vântului.

Ei s-au întâlnit cu liderul clanului Vântului, Stea Înaltă. Au luat-o pe un drum puțin mai greu, unde erau niște câini dezlegați noaptea. Au dormit încă o noapte și au pornit la drum. Dupa ce au ajuns la baza clanului Vântului, Dungă Cenușie și Inima de Foc au fost însoțiți de secundul clanului Vântului, „Mustăcioară”. Au luat-o prin teritoriul clanului Râului. O patrula a venit și i-a atacat. Unul din patrulă, Gheară Albă, a murit. Au ajuns la clanul Tunetului și s-au odihnit. Din patrulă făcea parte și Pârâu Argintiu, fiica liderului clanului Râului, de care Dungă Cenușie s-a îndrăgostit.

După câteva zile au fost atacați de Stea Căzătoare și războinicii lui de elită. Au învins războinicii clanului Tunetului și l-au prins pe Stea Căzătoare. L-au ținut ostatic. După o lună de la atacul lui Stea Căzătoare, a venit Mustăcioară la ei grăbit spunându-le că au fost atacați de Clanul Râului și Clanul Umbrelor. Tot clanul Tunetului s-a grabit la luptă. A fost o luptă dură. Pe câmpul de luptă Inima de Foc s-a întâlnit cu Pârâu Argintiu, și i-a spus unde se află Dungă Cenușie, iar ea s-a dus în pădure să-l întâlnească.

De ce mi-a plăcut cartea: E plină de aventură, prezintă viața din perspectiva unei pisici și este plină de umor.

De ce nu mi-a plăcut cartea: Nu mi-a plăcut fiindcă nu s-a tradus partea a III-a și nu știu sfârșitul.

De 1 iunie, Țara Minunilor se mută la Plaza România

Vino in poveste - Plaza RomaniaSâmbătă, 30 mai, de la ora 12.00 și până la 18.00, Plaza România le-a pregătit celor mici un program antrenant de joacă, program ce îi va face să se bucure din plin de surprizele din Țara Minunilor. De la 12.00 până la 14.00 și de la 15.00 la 18.00, copiii vor avea parte de activități tematice: ateliere, inclusiv unele de pictură și coloristică și unul de fotografie cu accesorii, jocuri interactive cu animatori, face painting, modelare baloane și un dans cu Pălărierul Nebun. Între 13.00 și 14.00 are loc spectacolul de teatru pentru copii „Alice în Țara Minunilor”.

Duminică, 31 mai, jocurile se țin lanț la Plaza România între 15.00 și 17.00. Pe cei mici îi așteaptă Traseul către Țara Minunilor cu figurine din Alice în Țara Minunilor, Vraja magică rostită de copii și comoara din Țara Minunilor, Corul Copiilor, plus un zbor în lumea fermecată cu parașuta colorată. De la ora 17.00, copiii se vor putea delecta cu teatru de umbre, urmărind spectacolul „Noile aventuri ale lui Alice în Țara Minunilor”.

Pe 1 iunie, animatorii îi vor chema la joacă pe juniori, care se vor putea distra la Plaza România cu sesiuni de face painting, modelare de baloane și la un atelier de pictură și coloristică (15.00 – 17.00). De la patru la șase seara, e rândul unui spectacol de teatru și al dansului pentru copii cu Clubul „Feel&Dance”.

Vedetele zilei de sâmbătă, 6 iunie, vor fi puzzle-ul uriaș „Alice în Țara Minunilor”, spectacolul „Alice și cavalerii din Țara Minunilor” și exercițiile „Toată lumea dansează precum Alice” (15.00 – 18.00), dar din program nu lipsesc spectacolul de teatru și jocurile interactive (12.00 – 14.00). În după-amiaza zilei de duminică, 7 iunie, între orele 15.00 și 17.00, cei mici vor colora personajele din Țara Minunilor – Iepurele, Alice, Regina – și vor călători cu Trenulețul personajelor din Alice în Țara Minunilor. Juniorii vor putea totodată participa la parada modei pe covorul roșu și la concursul „Kids Got Talent”, iar seara se va încheia cu un spectacol de teatru.

În plus, cu ocazia Lunii copiilor, cei trei posesori de Fidelicard Family care cheltuie sumele cele mai mari în Plaza România între 1 și 30 iunie vor câștiga puncte în valoare de 500 de lei fiecare.

Știați că… micul dejun e cea mai importantă masă a zilei?

 

Peste un sfert dintre români sar peste micul dejun,arată un studiu recent Nielsen, citat de Nestlé Nesquik. De altfel, motivele cel mai des menționate de români sunt că nu simt nevoia unui mic dejun(31%) și că nu au timp(65%).

Imagine Nesquik

Obiceiul unei alimentații echilibrate se formează în familie

„Este foarte important ca părinții să adopte un stil de viață sănătos, din care dieta corectă și adecvată nu trebuie să lipsească. În plus, comportamentul alimentar al acestora va fi adoptat, în mare parte, și de cei mici.Micul dejun nu trebuie să lipseascăîn nicio familie, fiind considerată cea mai importantă masă a zilei. La masa de dimineațăse recomandă un aport crescut de substanțe nutritive, de fibre și de fier, cu atât mai mult cu cât această masăsurvine după o noapte de repaus alimentar. Această masăar trebui să asigure copilului cantitatea de energie și de nutrienți necesară pentru a desfășura o activitate intensă (intelectuală și fizică) pe parcursul primei părți a zilei. Consumul de alimente bogate în fier, încă de la începutul zilei, îi asigură celui mic toate premisele pentru o creștere și dezvoltare normală. De asemenea, este cunoscut că alimentele bogate în fier nu sunt mereu pe placul copiilor. În aceste circumstanțe, se impune o intervenție a părinților pentru a depăși acest obstacol șipentru a face alimentele cât maiatractive pentru ceimici”, declară Prof. Dr. Doina Anca Pleșca, medic primar pediatru, vicepreședinte al Societății Române de Pediatrie.

Recomandările unei mămici inspirate

„De când am devenit mămică, sunt mult mai atentăcând vine vorba de alimentația lor, precum și de a mea. Știu cât de influențați sunt copiii de felul în care tratez eu nutriția, așa că încerc să fiu un model de urmat pentru ei. Atunci când pot, încerc să îi implic și pe ei în pregătirea felurilor de mâncare și să luăm masa împreună. În felul acesta, micuții mei pot să vadă plăcerea cu care eu mănânc alimente variate. Însă, uneori, se întâmplă ca micuții mei să facă nazuri când vine vorba de alimente mai puțin apetisante, precum sunt cele bogate în fier. Așa că mă străduiesc mereu să le asigur din diferite surse acest nutrient important pentru dezvoltarea lor. De exemplu, fierul se găsește și încacaua Nesquik Opti-Start, care este pe placul copiilor mei, datorită gustului delicios de ciocolată”, a declarat Monica Tapangea, mămică a doi copii – o fetiță de 12 ani și un băiețel de 8 ani.

Cum îi asiguri prichindelului tău un mic dejun bogat în FIER

Printre alimentele bogate în fier se numără: ficatul de pasăre, carnea roșie, peștele gras, ouăle, lintea, legumele verzi și cerealele integrale, care, în combinație cu alimente bogate în vitamina C, pot determina o mai bună absorbție a fierului de către organism. Totodată, noua formulă NESQUIK Opti-Start are un conținut unic de vitamine și minerale, care ajută la creșterea sănătoasă a copiilor: FIER pentru energie și putere de concentrare, zinc pentru buna funcționare a sistemului imunitar și vitamina D pentru o absorbție corespunzătoare a calciului și fosforului, acestea din urmă fiind conținute de lapte în mod natural.

Puterea propriului exemplu este aliatul cel mai puternic care ne ajută să îi influenţăm pe cei mici, așa că nu uita –FIER în fiecare zi!

 

Este o carte, editura Gama

Tabletă versus carte. Dilemă în educație.

Uneori am impresia că „planetele” se aliniază în unele zile, și parcă cer ele câteva rânduri… Azi mi-am prezentat una din temele de semestru, temă pe care nu aș fi reușit s-o fac fără ajutorul vostru, cei care mă urmăriți. Așadar, dacă ați răspuns la chestionarul privind folosirea tehnologiei în procesul de predare-învățare, verificați mailul (în cazul în care mi l-ați lăsat, sau lăsați-mi un mesaj, dacă sunteți interesați) pentru a vedea rezultatele cercetării.

O concluzie ce transpare din tot studiul – deși există dorință: este încă foarte greu să integrăm mijloacele tehnologice în procesul de învățare. Nu vorbesc aici despre materiale suport, care pentru un sfert de oră să le capteze atenția. Vorbesc despre abordarea lecției având la îndemână instrumente moderne. Știu că ar însemna muncă… și am văzut pe pielea mea. M-am apucat să pregătesc o lecție de istorie pentru clasa a IVa, pe tema „Uniunea europeană”. Ei bine, manualul e din 2006, adică dinainte ca România să adere. Pot folosi manualul? Nu. Hărți? Atlasele cam tot de pe-atunci sunt. În schimb am avut la dispoziție lucrări precum Vino să cunoști Uniunea europeanăsau materiale primite la centrul Uniunii europene din București. Și, pe lângă multiplicat câteva pentru un joc cu harta mută, mi-a fost mai ușor să fac repede o prezentare utilă toată ora, și care m-ar scuti în același timp de scris schema pe tablă, căci am realizat-o treptat în slide-uri, cu iconiță specială „scriem în caiet”. Deodată un suport pentru întreaga oră a devenit soluția tuturor problemelor mele cu materialele… în plus am integrat și link către imnul Uniunii. Acum 15 ani aș fi spus că e o lecție ultra-modernă, acum mi se pare atât de „normală” și deloc ieșită din comun că parcă e o a doua natură.

La fel cred că se simt și copiii. Au enorma șansă de a avea acces la niște instrumente de învățare extraordinare. Doar că cineva – și aici e problema, nu știm cine – trebuie să-i ajute să nu mai vadă tabletele, telefoanele, calculatoarele, ca jucării. M-am amuzat teribil la afirmația unui participant la dezbaterile de azi: părinții au inventat pentru copiii mici o suzetă miraculoasă – le dai telefonul/tableta și tac instant, nu mai deranjează cu orele. Ei bine, dacă atunci când erau mici le dădeați suzeta… poate vă gândiți la afirmația aceasta.

Putem transforma procesul de învățare. Doar că nu trebuie să căutăm mereu calea cea mai ușoară. Calea corectă presupune multă muncă, multă pregătire, timp investit, și nu neapărat bani.

Am să închei cu o recomandare: un volum de care m-am îndrăgostit instant la târgul de carte, și pe îl văd folosit cu grupurile de copii, atunci când încercăm să-i motivăm pentru lectură. Este o carte, apărută la editura Gama, este dilema în imagini expresive a două personaje care nu-și găsesc calea comună, cumva personificarea luptei dintre generațiile tradiționaliste și cele IT de azi. Nu trebuie să fie o luptă în care unul să câștige și unul să piardă, ci una din care fiecare să afle mai mult despre celălalt și să iasă amândoi în câștig.

  • Ce-ai acolo?Este o carte, editura Gama
  • Este o carte.
  • Și… cum derulezi mai jos?
  • Nu derulez. Dau pagina. Este o carte. […]
  • Postezi pe blog cu ea?
  • Nu. Este o carte.[…]
  • Poate să dea sms-uri?
  • Nu.
  • Să scrie pe Tweeter?
  • Nu.
  • Are wi-fi?
  • Nu.[…]
  • Deci… ce mai știe cartea asta să facă? Are nevoie de parolă?
  • Nu. 
  • De un nume de utilizator?
  • Este o carte! […]
  • Nu-ți face griji, o pun la încărcat când termin!

Este o carte, editura Gama

Și acum, la final, întrebarea de baraj: cum folosiți aceste „device-uri” cu copilul? Suzetă IT? Instrument de învățare?

Atelier String Art – epilog

Cum a fost azi la târg? Am avut emoții cât cuprinde, pentru că de mai bine de patru ani îmi fac curaj cu un atelier de cusut. După experiențele de la grădi, nimic, dar nimic nu putea să meargă „ca la carte”. Adică, înțelegeți, când vrei să nu te ia prin surprindere nici neprevăzutul neprevăzutului la un eveniment de promovare… Ei bine, cu toată experiența mea, vreo câteva zile de perpeleală, lista cu probleme părea să se lungească, în loc să se scurteze…

De exemplu, iese ața din ac. La grădi nu știu cum se face, dar parcă acele lucrează la simultan, iese ața din toate odată. Coșmarul zilei era ca 12 copii, simultan, să ceară ajutor… ei bine, s-a întâmplat, nu așa des – și stiu de ce, căci erau și mămici pe margine. Dar, mai ales, pentru că am avut copii cu voință, care au băgat singuri ața în ac. Concluzia: mai am de lucru la capitolul motivație cu gașca mea de școlărițe.

bookfest_2015 (5)

Apoi, mi-a fost frică să nu se rupă cartonul când trag ața. Drept pentru care am confecționat modelele din cel mai gros carton pe care l-am putut găsi. N-a fost ușor să-l perforez, dar s-a comportat minunat materialul… și de-acum mă țin de secret. La grădi cos de obicei pe carton de 160g, care poate fi printat, dar acum nu am riscat deloc.

A treia spaimă au fost nodurile și ațele încurcate. Surprinzător, ca și în cazul poveștii cu ața ieșită din ac, n-am avut foarte multe de rezolvat. Au fost câteva nodulețe, nimic grav.

bookfest_2015 (8)Dar cea mai mare spaimă a fost aceea că nu vom reuși să coasem modelul. Am început cu cel mai simplu, codița florilor, am pregătit model din carton, cu șnur, desene explicative, le-am arătat la fiecare în parte… Doar două fetițe mai cususeră înainte, ceilalți erau toți începători. Dar niciunul n-a plecat acasă fără să coasă codița! Nici frunza nu le-a dat mari bătăi de cap, și aici au fost de mare ajutor cărțile, cu imaginea de pe copertă.

Nu mi-am închipuit că ajungem și la flori… speram, dar modelul era dificil… cu florile nu ne-am descurcat prea bine. Copiii jonglau cu noțiuni complicate – opus, corespondent, axă de simetrie – și nici eu nu le-am ușurat munca trasându-le toate liniile pe model. Am explicat, cei mai mari au înțeles, cei mai mititei – au lucrat cu mămicile, și sper să termine acasă tot modelul.

Am avut și două abandonuri, așa că atelierul meu s-a transformat în activitate simultană, în funcție de nevoile copilului… una din fetițele mici a abandonat cusutul, așa că i-am dat de lucru cu volumele din Hoinari prin anotimpuri. Știam deja cum se folosesc cărțile, așa că, după ce am lăsat-o să le răsfoiască, i-am dat și tema… să-mi spună povestea unui personaj. Căutatul prin carte, apoi dialogul cu mine, i-a mai luat ceva timp, și a urmărit mai atentă imaginile. Spre final, au trecut la dublu pe colecția Bobiță și Buburuză. 

Un alt moment special al zilei aparține Ruxandrei. Aveam emoții – aștept de multă vreme să o cunosc, și pe ea, și pe mămica ei. Sunt amândouă printre cei mai fideli elevi ai site-ului meu, din octombrie 2011 participând aproape la toate temele, de fiecare dată cu lucrări excepționale. Atunci am văzut prima ei creație – un borcan de compot decorat, culmea, tot într-un concurs cu premii de la editura Casa! Ruxi, felicitări! N-am apucat să-ți spun azi, dar vom mai avea ocazia!

bookfest_2015 (11)

Ultima poveste pe care v-o spun azi e a Karinei. N-a mai cusut niciodată, și a venit la atelier pentru că i-a plăcut numele meu. Voia să facem coșulețe, dar nu s-a nimerit azi… i-am promis că-i arăt și coșulețe cum se fac (acesta e preferatul meu). Dar nu asta e povestea. Karina a negociat cu mine la sânge fiecare împunsătură de ac. Mi-a dat clar de înțeles că munca asta „atât de grea” trebuie să aibă un scop nobil, și, dacă ea se sacrifică lucrând, trebuie să știe pentru ce. Și a negociat insigna mea cu Talente de Năzdrăvani, probabil muncită precum cele de la cercetași, după satisfacția pe care o avea când a plecat cu ea în piept.

bookfest_2015 (10)

Dar acum ziceți și voi, am avut vreo șansă când m-a privit așa?

Și, în încheiere, încă câteva poze de azi. Primul meu atelier de cusut. Încheiat cu sugestia de a organiza odată acel atelier pentru părinți :).

Mulțumesc cu această ocazie editurii Casa, pentru încă o amintire de neuitat.


La cerere, activitățile se pot desfășura și în privat. Detalii la telefon 0722/ 955 103

Bookfest 2015 – plimbare prin târg

După o zi lungă, dar frumoasă, la școală, m-am aventurat să traversez orașul până la Piața Presei, în complexul Romexpo, unde este găzduit, ca întotdeauna, târgul de carte Bookfest. În târg – liniște, puțini oameni, spre disperarea expozanților, căci aceasta era discuția cam prin toate standurile. Mai ieșise lumea de la muncă și venea în târg.

bookfest-1Ce ne așteaptă anul acesta la Bookfest: în primul rând, eu și editura Casa, cu atelierul de cusături. Mai sunt locuri libere, și vă asigur că nu aveți de ce să vă speriați. Este simplu!

Programul pentru copii – care se desfășoară la Clubul șoriceilor de bibliotecă, mai cuprinde:

JOI, 21 MAI

  • 10:30-11:30 EDITURA ALL -Atelier: Descoperă regatul Pisicilor Războinice!, Moderator: Viorel Zaicu

VINERI, 22 MAI

  • 10:30-11:30 EDITURA ALL – Vino să-l cunoşti pe Pixi! Editura ALL te invită la un eveniment special cu distracţie şi cadouri.
  • 16:00-17:00 DIDACTICA PUBLISHING HOUSE – Atelier creaţie „Povestea mea”- Invitați: Maria Negoescu – specialist activităţi extracurriculare, Moderator: Ionescu Loredana
  • 17:00-18:30 INSTITUTUL MAGHIAR BALASSI BUCUREȘTI – CREIONUL FERMECAT / CSODACERUZA (HU) Workshop pentru copii, Program interactiv pentru copii în colaborare cu revista pentru copii Csodaceruza (Creionul fermecat) din Budapesta. Copiii vor redacta o revistă ilustrată pe tema Dunării.

SÂMBĂTĂ, 23 MAI

  • 11:00-12:00 ASOCIAȚIA HERMES – Proiect pentru copii: Vise împlinite, Invitați: Gelu Voican și copiii de la Școala Primară din satul Găvanu, judetul Vaslui. Moderator: Claudia Racovițan
  • 12:00-12:30 EDITURA VIVALDI – Lansare de carte: Ursulețul de pluș, Autor: Anca Dițu, Invitați: Lucia Ivănescu. Moderator: Popa Alexandrina, Anca Dițu
  • 14:30-15:30 DIDACTICA PUBLISHING HOUSE – Lansare de carte: Unde e căsuţa mea? – Autor: Claudia Marinescu, ilustrator Vali Irina Ciobanu. Invitați: Kendall Peet – Directorul şcolii International British School of Bucharest, Aida Ivan – psiholog şi consilier scolar, Vali Irina Ciobanu – ilustrator . Moderator: Claudia Marinescu
  • 15:30-16:30 OPERA COMICĂ PENTRU COPII – Faceți cunoștință cu personajele Operei Comice pentru Copii: Peter Pan, Hansel și Gretel, Papageno și Papagena, Regina Nopții și Sarastro. Moderator: Emil Pantelimon

DUMINICĂ, 24 MAI

  • 11:00-12:00 DIDACTICA PUBLISHING HOUSE – Joc-concurs: Sunt imbatabil. Moderator: Gabriel Coveşeanu – actor, moderator TV
  • 13:00-14:30 EDITURA CASA – Atelier de creaţie: Semne de carte cu fâşii ţesute din hârtie. Moderator: Laura Frunză (Idei pentru mămici şi copii)

Aseară am trecut pe la aproape toate standurile, și plimbarea a fost minunată, căci așezarea din anii trecuți se menține, și n-am avut foarte mult nevoie de hartă.

Editura Casa vă așteaptă cu reduceri la toate volumele, atât la favorita mea serie de Idei creative, cât și la cele pentru casă și grădină, sau cele gastronomice – este și o apariție nouă, pregătirea mezelurilor în casă, pentru cei pasionați de prepararea cât mai puțin industrializată. În galeria de mai jos am încercat să cuprind ce mi s-a părut mai interesant, așa că detaliile nu le reiau.

La editura Curtea Veche am regăsit volumele pentru copii. Nu am remarcat noutăți, însă sunt reduceri. Am profitat de ocazie și am luat povestirile biblice pentru copii, căci în sfârșit am primit întrebări din partea copiilor. A fost ambiția mea, de a-i lăsa să descopere, și am avut câteva comentarii la lecția de istorie. A fost curios când i-am aratat că biblia este un izvor istoric. Volumele aduse acasă nu au fost pe placul lui, deoarece nu conțin și ultima carte – Apocalipsa. N-am apucat să investighez de unde curiozitatea… e subiect de viitor.

La editura Nemira l-am remarcat pe Bronto, un dinozaut încă micPovestea părea simpăticuță, nu prea se nimerea cu bugetul meu alocat pentru târg, căci l-aș fi înfiat. În schimb m-au atras și volumele cu povești Lego, și figurină inclusă, unde cu greu m-am abținut să nu iau ceva! Singura „problemă” era că nu știam ce, și ar fi fost rolul copiilor să aleagă.

La editura Paralela 45 am descoperit cu plăcere că seria preferată a Irisucăi, Portalul magic, despre care am povestit aici, continuă cu patru noi aventuri, și sunt în pregătire încă patru. Tot la apariții noi sunt Povești și povestirile bilingve. Sunt reduceri și la aparițiile mai vechi, îl puteți regăsi pe Apolodor, pinguinul călător, sau Luna Betiluna. Vă recomand – pentru copii, dar nu numai, Jurnalul unei pisici asasine, despre ce înseamnă să judeci și să fii judecat superficial, după aparențe, și nu după faptele reale.

Humanitas are la raft aceleași titluri pentru copii, dacă nu le cunoașteți, le-am prezentat de-a lungul timpului pe blog. Însă nu ratați să faceți cunoștință cu George, este o aventură care merită trăită. Pentru cei mai mici, Habarnam e la datorie.

Editura Litera are și de data aceasta amenajat un spațiu de poveste pentru povești. Aseară n-am văzut copii prin târg, dar sunt sigură că în weekend acolo va fi kilometrul 0. Concurență va face poate doar zona de joacă Lego, amenajată la etaj, în C1, lângă Clubul Șoriceilor de Bibliotecă. Dacă ocoliți cu grijă zona „Disney” din stand, veți descoperi și zonele dedicate enciclopediilor, cărților pentru copii din colecția Biblioteca pentru toți.

Cel mai distractiv (pentru sufletul meu) a fost la editura Gama, cu noua apariție „Aceasta este o carte”. Este o carte, într-adevăr, cu o poveste scurtă și moralizatoare pentru toți cei care trăiesc în 2015, au copii, și nu-și dau seama ce prăpastie se creează între noi. Poate că ne-am „obișnuit” cu ideea că laptele vine de la alimentară, nu de la fermă, și habar n-au copiii ce e aceea o vacă. Însă… cartea publicată acum este mult mai profundă. Iris a răsfoit-o pe bancă, în parc, mă aștepta căci știa că vin de la târg. Au stat lângă ea mai mulți copii, și s-au distrat împreună. Însă m-am surprins spunându-i unei fetițe de vreo 6 ani: Nu trage așa de pagini, e o carte, se rupe! Acum râd… da, e o carte. Și trebuie să știm cum să ne purtăm cu ea! În aceeași serie moralizatoare este și Înc-o dată!. Dacă nu vă place să citiți D-l Goe, și să indentificați acolo propriul copil, ei bine, nici Înc-o dată! n-o să vă fie pe plac. Să vă spun despre ce e vorba…?

Dați și pe la editura Trei, au reduceri destule, și găsiți cărți și la 10 lei. Eu mi-am luat De ce mint copiii.

Am încheiat turul cu editura ALL. Am sperat să găsesc și eu, încă așezat frumos, raftul cartea în așteptare, însă l-am găsit gol. Am aflat însă cu bucurie că recomandarea lui Andrei, Pisicile războinice, a fost prima care și-a găsit stăpân. Puteți explora și Planeta 7 – cărți la 7 lei (detalii), sau puteți dona cărți pentru elevi și studenți.

De asemenea, în rândul noilor apariții pentru copii, sunt Muzicanții din Bremen,  Exploratorii, Erin Hunter (Vol. 1, Începutul aventurii, Vol. 2, Lacul Marelui Urs):  Legea de căpătâi a celui de-al treilea tărâm spune că viața este o călătorie, nu o destinație. Trei urși tineri din specii diferite – polar, brun, grizzly – își conduc existența după această lege implacabilă. Cu toții au fost separați de familiile lor pe când erau încă pui și s-au străduit să învingă dificultățile vieții în sălbăticie. Destinul îi aduce împreună, le trezește spiritul de exploratori și îi forțează să funcționeze ca o echipă pentru a-și putea continua lupta pentru supraviețuire. În curând, vom primi vești de la Kallik, Lusa și Toklo despre călătoria care lor le va schimba viețile pentru totdeauna, iar copiilor le va stârni pofta de lectură.

Plimbare plăcută prin târg!