Bănuiesc că nu trebuie să reiau povestea cu ridichea uriașă, pe aceea o știe toată lumea. Istoria mea cu ridichea își are originea la grădiniță… când jucam rolul moșului. Nu știu cum se face, dar îmi ieșea mereu ridichea din pământ oricât de puțin aș fi vrut să trag de ea.
Acum, la mulți ani după, am ajuns să mă înfrunt iar cu ridichea, și tot la grădiniță, însă la practica pedagogică. Pe tema „Legume de primăvară”, am decupat și am lipit o ridiche. Ce-i drept, parțial ambele activități. În primul rând, am căutat o ridiche. Am găsit-o pe la chinezi, însă modelul lor are așa o risipă de material, că aș intra în faliment instant dacă înmulțesc cu 30 de copii! Așa că am adaptat modelul, am făcut ridichea dintr-o singură bucată, chiar două pe coală, iar frunzele nu le-am mai lăsat cu sistemul lor pereche, ci le-am desprins. În mijlocul modelului pentru ridiche am tăiat cu cutterul o fantă de 1cm, am introdus codițele frunzelor prin ea și le-am lipit pe interior.
Copiii au decupat doar frunzele. La îndemânarea lor dovedită cu alte ocazii, nu am riscat să-i las să decupeze și ridichea, căci nu mai ieșea nimic la montaj. N-am înțeles de ce aveau la grupă foarfece confecționate complet din plastic… care nu decupau pe contur, oricât „mi s-a demonstrat că taie”. Așa că experiența lor e… no comment. Ce mă bucur e că măcar la lecția mea nu s-au plâns ca în alte dăți că nu taie foarfeca 🙂 . Că frunzele lor erau oricum decupate de parcă tocmai dăduse piatra în grădină, asta e altă poveste.
Partea „nărăvașă” a urmat când trebuia să asamblăm ridichea… ei bine, ori cartonul era prea finuț – deși la cât era de ieftin nu cred (0,40 bani/bucata A4), ori lipiciul lor Pelikan era străin de lipirea hârtiei (dar degetele le lipea de minune!). Dacă adăugăm dorința copiilor de lipire instant, părțile de ridiche nu s-au lipit și pace două câte două. Așa că am pus mâna pe capsator și le-am rezolvat.
Și tema de săptămâna trecută a năzdrăvanilor a fost tot una cu legume de primăvară. Iris a testat modelul meu pentru ridiche, în prima lui variantă, și pe lângă am adăugat o ceapă și o salată.
Salata este realizată din pătrățele de hârtie creponată, făcute papion, îndoite și lipite apoi buchețel. Pentru ceapă am tăiat (cu ghilotina, repejor) fâșii de carton verde, le-am lipit una lângă cealaltă pe un dreptunghi alb de hârtie (10×15 cm) și am rulat apoi dreptunghiul. La final am răsucit marginile spre interior (cam cum pun la librărie foaia de ziar când cumperi coli mari), și am înfipt niște firicele de carton negru. Poate trece ușor și ca usturoi, dacă consider frunzele ca sulițe.
Dacă vă tentează ridichea, aveți aici modelul, și mai mic, și mai mare.
Spor la lucru!
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024
offf, foarfecele din plastic… macar la gradinita e de inteles… dar cand le intalnesti si la copii de clasa a II a te apuca toate alea. chiar asa de putina incredere au parintii in indemanarea copiilor?
frumos cosul cu legume. cu cat il vinzi? 🙂
Eu nici la gradi nu înțeleg. Adică consumi timp să le formezi o deprindere, și le-o formezi prost. De ce să irosești timpul? La una din lecțiile trecute, chinuindu-se cu prostia aia de plastic, o fetiță plângea în hohote. Nu mai adaug că doamna îi umilea continuu, că nu sunt în stare de nimic. Așa că am stat cu ea, am încercat s-o liniștesc, ca să decupăm împreună. Când s-a potolit știi ce a zis? Că ea acasă decupează frumos, că mama i-a dat o foarfecă mică, dar aici chiar nu poate, și nu știe ce să facă să n-o mai certe doamna!! I-am spus că și eu decupez frumos tot acasă, că nici eu nu pot cu foarfeca aia, dar ne străduim să iasă ceva.
Mă crezi că nu am reușit eu să decupez corect pe contur?? Ba chiar avea doamna tupeu să-mi spună că nu știu să decupez… am tăcut, am lăsat-o în ale ei… clar de-acolo n-o mai scoate nimeni, dar păcat de copii…
Coșul e al Irisucăi, l-a dus deja la școală…