Copiii si Facebook-ul

fb

Ieri ar fi trebuit să abordez acest subiect, într-o manieră mai publică decât sunt obişnuită aici pe blog, însă timpul nu mi-a permis. M-am gândit însă toată ziua la acest subiect, şi încercam să mă gândesc de ce tocmai acesta a fost ales?! Am reuşit în cele din urmă să leg cap la cap câteva elemente… Zilele trecute primesc un link cu o „invitaţie” pe facebook, la „ziua Izabelei”, considerat în categoria celor amuzante. Văzând pozele şi porcăriile postate acolo, nici măcar nu i-am dat atenţie. Seara, la o discuţie, Izabela revine, şi aflu detalii: au scos evenimentul. Ce nu înţelesesem eu, în graba mea de a-mi scoate din program toţi devoratorii de timp: Izabela era o fetiţă de 11 ani, din Constanţa, care a decis să-şi sărbătorească ziua acasă, şi să facă invitaţiile „modern”, pe facebook. Numai că… evenimentul a fost postat public, oricine putea da Join şi comenta, s-au strâns mii, comentarii care treceau de limita imaginaţiei. Ca lucrurile să fie frumoase, Izabela postase şi adresa, undeva în Constanţa, cu stradă şi număr. N-am văzut, dar am auzit că a ajuns şi la ştiri… A mai fost se pare un asemenea caz, când mulţi nebuni chiar s-au prezentat la eveniment, încât a fost nevoie de intervenţia poliţiei.

Ieri ar fi trebuit să vorbesc despre copiii mei şi conturile lor de facebook. Da, au conturi de facebook, şi avem şi reguli. Însă mă întreb, uneori cu groază, câţi părinţi intră pe contul de facebook al copiilor lor… şi câţi ştiu exact la ce să se uite?

Regula 1. Parola contului de facebook nu poate fi schimbată fără acordul meu. Îmi pare rău, dar asta e realitatea. Dacă are nevoie de intimitate, există jurnalul din bibliotecă. Pe net nu. Regula se extinde pentru orice activitate online, trebuie să ştiu toate parolele de acces.

Regula 2. Prietenii de pe facebook sunt persoane pe care le cunoşti în realitate, sau pentru care mi-ai cerut acordul. Andrei s-a jucat destul de mult online, şi până să aibă în listă colegii, jocurile l-au presat să-şi lărgească lista. Însă pe vremea aceea nu avea telefon, intra doar să se joace. Când însă a început să folosească contul pentru comunicare, am luat împreună lista, am şters în masă toate persoanele necunoscute, am triat, am făcut „cercuri”, am stabilit cine poate şi cine nu să-i vadă postările.

Regula 3. Cine sunt adulţii din lista copilului? – Răspuns: rude şi prieteni, dar sunt adulţi, şi dacă analizaţi ce shăruiesc adulţii… începeţi să bifaţi „Nu-mi arăta postările lui X”. Sau, dacă persoana are simţul umorului mult prea liber şi fără constrângeri, cereţi-i să treacă copilul pe lista lui de restricţionări. Şi dacă poate, să-şi revizuiască comportamentul „Public”, să-l facă doar „Pentru prieteni”. Nu merge să le daţi „unfriend”. Copilul este şi el parte a societăţii în care trăieşte, are nevoie să-i vadă în jur.

Regula 4. Pentru cine postezi pe facebook? – pentru prietenii tăi şi atât. Nu este la vârsta la care să-şi facă un cont public. Nu adaugi însă poze din casă, poze indecente, în general eviţi să pui poze pe facebook (gândeşte-te că un coleg arată poza unui profesor!). În niciun caz nu te lauzi unde eşti şi cu cine. (Aici e tare greu!) Foloseşti corect limba română, căci mă ia durerea de cap instant dk sunte-ţi purta-ţi de val. Un mesaj pentru toţi adulţii online. Dacă vedeţi un copil care scrie greşit, corectaţi-l!! Profitaţi de mijlocul acesta de educaţie, scrierea corectă nu se învaţă doar la şcoală. Dacă tot avem şansa unei educaţii informale, să profităm de ea!

Regula 5. Cum comentezi pe facebook? Civilizat, coerent, şi mai ales în discuţiile cu cei de vârsta ta, nu în discuţiile adulţilor. Andrei ştia foarte bine că nu are voie să intervină pe contul Năzdrăvanilor. Însă cu Iris nu lămurisem regula, şi mă trezesc, a doua zi după ce îi făcusem contul, cu un comentariu total nelalocul lui. M-am supărat şi pe Andrei, căci a lăsat-o (normal, surioara trebuia să primească botezul ecuatorului!), şi am stabilit că, în aceste cazuri, au cel mult voie să dea like, pentru mai mult au nevoie de permisiune.

Neapărat, specificaţi regula 6: aceste reguli pot fi oricând modificate, înmulţite, până la vârsta de 18 ani.

Acum – realitatea: Iris are cont de câteva luni. A plâns şi a muncit ca să-l obţină, pentru a se juca cu prietena ei. Intră rar amandouă, dar au cont. Acum vrea telefon cu touch şi facebook. (E bine că până la ziua ei mai e un an, şi poate la vară reuşesc să sparg şi-o bancă). Au discutat amândouă regulile, şi postează una poze cu hamsteri, una poze cu pisici. Îmi dă like pe Talente, când intră, la toate postările… şi cam atât. Andrei are facebook pe telefon, accesibil doar acasă, pe wifi. Abonament cu net nu-mi permit nici eu, aşa că în reţea nu e non-stop. Îl foloseşte în discuţiile cu colegii, utile în proporţie de … 5% (optimist 🙂 ). În rest mi se face părul măciucă când văd ce-i pe-acolo. Respectă în schimb regulile, şi copiii, chiar dacă scriu, folosesc conversaţiile private de grup. Nimic public. Însă au doar 11 ani, şi, chiar dacă îmi mănâncă timp, stau şi citesc. S-ar putea să descoperiţi că aveţi, când stă în faţa ecranului, un cu totul alt copil. Bănuiesc că nu e cazul să vă întreb dacă aţi auzit de Woody Allen şi Everything You Always Wanted to Know About Sex * But Were Afraid to Ask. Aveţi grijă, google ştie să răspundă rapid la orice întrebare!

O discuţie şi mai lungă decât cea a regulilor a fost însă cea despre importanţa respectării lor. Ce pericole ascunde internetul, de ce trebuie să ne ferim. De ce nu trebuie să vorbeşti cu necunoscuţi (iar la Andrei a fost un mesaj, acum vreo 3 ani, când facebookul îl afişa cam având 14 ani). Discuţia s-a extins şi în viaţa reală, unde lucrurile sunt de un cenuşiu închis. Am ajuns la discuţii generale, de ce e bine să respecţi regulile. Pentru că altfel te expui pericolelor.

Să fac o paranteză, aveţi grijă cum încurajaţi copiii să ia decizii. O prietenă, învăţătoare, îmi povestea că a venit în clasă o fetiţă nouă. Mama, foarte mândră de ea, spunea că fetiţa ei gândeşte, ia decizii, şi să nu-i impună să respecte reguli, că aşa a fost crescută. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Copiii au nevoie de reguli, mai ales acolo unde capacitatea lor de analiză şi anticipaţie este redusă. Nu treci strada pe roşu. E o regulă. Nu furi. Altă regulă. Nu bântui de capul tău pe net… altă regulă.

Voi aveţi reguli pentru copii? Se numără printre ele şi cele de mai sus?

Ce aţi face dacă aţi descoperi că sunteţi părinţii Izabellei?

Edit: Multumesc celor care comenteaza mai jos, si celor care imi completeaza, chiar cu mesaje private, articolul.
Iata unul dintre comentarii aici.

Subiecte de gândire – cum văd altii prezenta copiilor pe internet:

Cristina H.
Posted in De-ale casei and tagged , , .

14 Comments

  1. Si fii-mea de aproape 7 ani vrea cont de facebook. I-am spus ca in momentul in care va sti sa scrie si sa citeasca foarte bine, il va obtine. In rest, nu este pasionata sa stea pe net. Cand sta, sta pe youtube, dar din contul meu si verific la ce s-a uitat si stau si prin preajma sa aud. Jocuri se joaca, dar am grija sa nu fie din cele care cer „vecini”.

  2. momentan suntem mici pentru a utiliza facebook-ul dar reguli exista totdeauna, altfel cum vrei sa cresti un copil , trebuie sa faca diferenta dintre bine si rau

    • discutiile sunt lungi, aici, ionela… sunt si parinti care considera ca nu e nevoie de reguli in educatie…

  3. Si noi ne tot gandim cum sa facem astfel incat netul sa fie prietenul nostru si nu vrajmasul nostru. Copiii se joaca cam jumatate de ora pe net, dar nu in fiecare zi… sambata si duminica. Gabriel are facebook unde tot asa, sta maxim jumatate de ora( nu zilnic), unde vad ca pune poze cu masini. si noi il intrebam de prietenii din lista. I-am spus sa nu-si puna poze cu el pe fb (pentru ca toata lumea poate sa faca asta), mai bine face poze faine (cu natura de ex) si sa le puna alea pe fb…La scoala se merge cu telefon ca asa au toti -teoretic nu e voie cu telefon la scoala, dar practic e (desi nu prea imi place..dar..deocamdata merge cu el)…vom vedea ce reguli vom mai adopta pe parcurs….si inca o chestie care mie mi se pare de aur si care o aplicam cand putem: obositi copiii prin sport, excursii, astfel incat ei sa fie rupti pt net si sa nu si-l doreasca. Sa doreasca odihna.

  4. Da, la fiica-mea in clasa daca nu ai FB nu existi…spre deosebire de ceilalto colegi eu sunt ,,patronul” paginii ei ..orice postare si comment imi vine pe mail ..mie; iar accesul la internet este limitat la foarte rar spre deloc.
    De multe ori ma invinovatesc ca pun pre multe reguli si restrictii astfel incat le ingradesc libertatea…dar ce te faci cand colega de la gradi vine cu tableta iar copilului tau de 3 ani jumatate(ca si colega) trebuie sa-i explici regula ta,, nu ai voie cu tableta la gradi!” te lovesti de intrebarea „De ce Irina are voie si eu nu?”. Din punctul meu de vedere parintii sunt vinovati daca nu stiu sa impuna cateva reguli de baza propriilor lor copii.

  5. Cineva imi spunea ieri ca regulile nu sunt pentru parintii comozi. Luand cazul cu Izabela, mie imi pare rau ca a fost pedepsit copilul. Are 11 ani, nici nu cred ca a inteles prea bine ce poate face. Nu imi explic insa cum in 4 zile mama ei nu a vazut, sau macar un adult apropiat…

  6. …Fabiana are 7 ani…nu e interesata de facebook(inca)…dar ii place mult youtube…asculta muzica si se uita la desene animate..are acces doar in weekend…sub supravegherea mea…Sofia 2 ani jumatate imita comportamentul surioarei si de multe ori o roaga sa-i puna „Apa-Loredana” si din acel moment e „vrajita”…Fabiana nu are telefon(si nici nu va avea in viitorul apropiat)…stie sa foloseasca telefonul meu(se joaca Memory-dar rar-bineinteles impreuna cu Sofia)…sunt bucuroasa ca fetele mele stiu sa „foloseasca” calculatorul si telefonul dar in acelasi timp mi-e frica de rapiditatea cu care evolueaza…
    …cazul Izabela???ar fi multe se spus…am vazut si reactia mamei la o emisiune: ceva absolut normal…era chiar mandra de situatia creata…
    …accesul la tehnologie si informatie trebuie limitat in functie de varsta…

  7. Abia implineste 6 ani, nici nu stie ce e FB si nu vreau sa afle prea curand, insa regulile tale mi-au placut mult, o sa le tin minte, multumesc :D.

  8. Pentru introducerea in scoli si gradinite a tabletelor si telefoanelor mobile vinovati sunt in egala masura atat parintii cat si cadrele ddactice. Iar despre cat de bine cunosc parintii activitatea copilului pe net, aproximativ 1 din 5 parinti stie cu exactitate. Cat despre regului de utilizare in multe cazuri nici nu se pune problema, pe principiul decat sa ma bata la cap mai bine sa-si faca de lucru acolo…

Dă-i un răspuns lui andreea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente