Momo - sau Strania poveste despre hotii de timp si copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat - Michael Ende

Mă chinui de mult timp să-mi găsesc cuvintele să scriu despre MOMO, şi nu pot. Nu pentru că nu aş putea să vorbesc despre carte, ci pur şi simplu pentru că nuanţele sunt atât de multe, iar oricum aş scrie, prezentarea mea ar fi săracă, şi nu ar reuşi în niciun caz să pună în valoare, aşa cum ar trebui, povestea lui Michael Ende. Ar trebui trecută pe listele obligatorii de lectură pentru părinţi, atunci când se hotărăsc să aibă un copil, şi recitită la 2-3 ani. Dacă o citeşti şi o înţelegi cu sufletul, e imposibil să nu plângi. Te regăseşti în ea ca adult, copil, părinte, chiar dacă pentru asta nu trebuie să te identifici neapărat cu un personaj anume.

Acum, înainte de sărbători, teatrul Excelsior a pus în scenă Momo. Sunt sceptică atunci când vine vorba de adaptări pentru teatru sau film ale unor cărţi, mai ales unele atât de profunde precum aceasta. Am încercat să cumpăr bilete online – n-am reuşit, am alergat de la servici la teatru, am recuperat copiii de pe drum, am sunat la casierie să mă asigur că e cineva acolo (piesa începe la 6, vinerea e program până la 5), am găsit bilete sus la balcon, pe penultimul rând. Nu mi-am imaginat, recunosc, că se va juca cu sala plină! Ar fi trebuit să iau biletele din timp, ceea ce vă recomand şi vouă.

Eu şi Andrei citisem cartea. Pentru noi a fost uşor să înţelegem ce se întâmpla pe scenă. Iris a avut o mulţime de întrebări, şi dezbaterile s-au întins pe câteva zile. Însă scenariul şi actorii (foarte tineri, din generaţia nouă) au fost minunaţi! În condiţiile presiunii de timp şi spaţiu, au reuşit să transmită mesajul esenţial, astfel încât şi un copil mic, de 8-9 ani, să-l priceapă. Şi mai ales să-l facă să dorească să citească cartea!

Spectacolul de la Excelsior a dus la cu totul alt nivel, pentru mine, ideea de teatru pentru copii, aşa cum este ea înţeleasă prin Bucureşti. Deşi în sală erau copii, nu mari, şi foarte mulţi, nu am avut parte de debandadă, înghesuială, gălăgie. Sala nu este mare, dar e o plăcere să-ţi cauţi locul şi să te afunzi în fotoliile de catifea. Este cumva evoluţia de la teatrul improvizat, de târg, afacere prin excelenţă (cum am constatat cu tristeţe la Tăndărică), la un spectacol prin excelenţă, unde contează calitatea. Nu am văzut decoruri proiectate sinistru de pe calculator, nici voci magnetice şi ţipătoare, care să acopere zumzetul sălii. Am văzut oameni tineri, pasionaţi de ceea ce fac. Am văzut adolescenţi, veniţi la îndrumarea cadrelor didactice, care au tăcut şi au ieşit pe gânduri, spunând că A meritat văzut.

Aşadar, în prag de sărbători, două recomandări cu un singur nume: Momo. Citiţi cartea, o găsiţi în librării (elefant, libris, eMag, Librarie.net) şi mergeţi la teatru, nu neapărat în această ordine, dar ar fi de preferat. Am adăugat mai jos şi programul teatrului pentru luna decembrie (Sala din str. Academiei nr. 28)

MICA SIRENA – Joi 11 decembrie, ora 10.00
KIKI SI BOZO – Vineri 12 decembrie, ora 18.00
HAINELE CELE NOI ALE PRINTULUI – Duminică 14 decembrie, ora 11.00
FRUMOASA SI BESTIA – Luni 15 decembrie, ora 10.00
MOMO sau Strania poveste despre hoții de timp și copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat, Luni 15 decembrie, ora 18.00
ÎN SARA LU’ MOS AJUN – Spectacol de datini si obiceiuri de iarnă – Marti 16 , Miercuri 17 decembrie, ora 17.00; cu participarea extraordinară a CORULUI ”CANTATE DOMINO” al SEMINARULUI TEOLOGIC ORTODOX din BUCURESTI; sezătoare:
“Cântece de irozi”- culese de Anton Pann, Colinde, “Capra”, “Ursul”, “Bună vreme la fereastră”, (Plugu?or de la Bucuresti), Plugusorul traditional
COCOȘELUL NEASCULTATOR – Miercuri 17 decembrie, ora 10.00
ZÂNA ZORILOR – Joi 18 decembrie, ora 10.00