Un pic de Usturoi | Talente de Năzdrăvani

Săptămâna trecută am scris despre KINOdiseea, şi vă invitam la film. Personal am vrut să văd Finn, însă programul copiilor nu a fost foarte maleabil în aceste zile, aşa că probabil vom avea alte ocazii. Dar… dacă mi-aţi fi spus că voi ajunge în cele din urmă la cinema, n-aş fi crezut. Marţi n-a fost o zi simplă, s-a răsturnat programul de câteva ori… dacă dimineaţa se anunţa calmă, până în prânz aflasem că seara voi „gusta” un pic de Usturoi la festival. Recomandarea era şi pentru copii, dar de la 12 ani, aşa că am preferat să nu forţez norocul şi să nu-i iau cu mine.

Nu mi-am închipuit că voi râde în hohote… şi în niciun caz nu e genul de film la care mă aşteptam. În primul rând, eu l-aş lăsa „cu AP”. Chiar dacă mai scapă câteva dialoguri mai picante, nu e deloc atât de grav pe cât se întâmplă lucrurile prin parc. Mi-a părut enorm de rău că ai mei au rămas acasă, mai ales când am văzut câţi copii erau în sală! La final au avut piticii o mulţime de „ultime întrebări”, pe care le tot puneau… şi cumva ghiceau şi ceea ce noi, adulţii din sală, am fi întrebat.

Despre ce e filmul? Despre prietenie în primul rând. Despre toleranţă. Despre o lume paralelă cu cea în care trăim, şi despre care abia dacă mai au unii dintre noi habar. Despre lumea văzută cu ochi de copil. Despre un umor fin, cum n-am văzut demult. E un film pentru care copiii trebuie să le dea acordul adulţilor, şi eventual să le explice cam cum stau lucrurile şi când (să nu) învăţăm ce e discriminarea. Mai mult nu vă spun din subiect, căci mi-ar părea rău să nu-l savuraţi pe îndelete.

Mai multe detalii aici. Puteţi citi liniştiţi, nu v-am dat info despre subiect.

PS. Nu mă pot abţine… un puştiulică în întreabă la final pe Radu Băzăvan: de ce vorbeau aşa de nu înţelegi? Erau moldoveni?No, măi, îs ardeleni, şi ţigani, ba şi unguri pe deasupra! Sper că ardelenii din sală au gustat gluma, trece cu Usturoi.