Despre cadouri si atentii la scoala. Florile

flori

Parcă proverbul era „peştele de la cap se-mpute”, nu? Ei bine, nu am avea parte de atenţii şi cadouri în noul an şcolar dacă nu ar fi persoane entuziasmate de-a dreptul să facă astfel de surprize. Pentru că, nu-i aşa, obiceiul pe la noi e să oferi, ceva, acolo, măcar simbolic, pentru că nu-ştiu-ce-cutumă spune că decazi în ochii celuilalt dacă te duci cu mâna goală.

Să luăm cazul primei zile de şcoală. Cum să te duci cu mâna goală? Să n-ai tu acolo, o floricică cât de mică? Stai aşa, nu poate fi mică! Dacă e mică, nu sare în ochi! Trebuie musai să fie mai mare. Să facem un calcul: 30 copii x 15 lei buchetul (minim) = 450 lei. Doamna primeşte aşadar în prima zi o sumă consistentă, pe care în trei zile o aruncă la coş, asta dacă nu face fericite vecinele de palier, văduve de mai bine de 10 ani, şi care n-au atins o floare de la ultima înmormântare… care cască ochii… oare vine de la primărie? A, nu, e prima zi de şcoală. La prima şedinţă, când consumabilele de bun-simţ, gen cretă, tonner, hârtie etc., ajung la sume similare (nu comentăm că primăriile nu le plătesc, aşa cum ar trebui), toată lumea vorbeşte pe la colţuri că e mult… (Nu adăugăm rechizitele).

Cel mai interesant mi se pare atunci când se oferă un buchet din partea clasei. Se cotizează, se organizează, vine ziua cea mare, buchetul imens e pe catedră… dar tocmai iniţiatorii proiectului mai scot din bancă un buchet şi păşesc ţanţoşi spre catedră. Ceilalţi sunt fraierii din mulţime, care au pus botul. Ei se remarcă şi plusează. Ce câştigă?

E un gest frumos să oferi o floare. Dacă e frumos, de ce nu-l aplici la propriu: o floare?

Se dă următorul scenariu ipotetic… la prima şedinţă cu părinţii, doamna vă spune că nu îi plac florile de nicio culoare. Că tolerează în clasă 2-3 ghivece, dar că în cazul acesta copilul devine responsabil cu udatul vietăţii decorative. Dar că nu îi plac buchetele, mici, mari, nu contează… şi că a i le oferi înseamnă de fapt să o obligaţi să le dea mai departe persoanelor întâlnite în drum spre casă. Cum vă simţiti? Este un răspuns sincer la un gest. E politicos ca atunci când primeşti un cadou să zâmbeşti, orice s-ar afla în cutie. Dar este ok să încurajeze un gest care nu-i face plăcere? Cum reacţionaţi? Veţi crede că glumeşte şi veţi continua să trimiteţi flori?

V-aţi gândit vreodată, la cel mai serios mod, ce-şi doreşte cu adevărat în prima zi de şcoală?

Edit, 2015: Scenariul nu este ipotetic, aici aveți caz real.

Festivalul National de Parenting, 26-28 septembrie, Bucuresti, Sala Palatului

parenting

Săptămâna aceasta este plină de evenimente în Bucureşti: Festivalul ştiinţei, despre care am scris deja, Târgul Gaudeamus de carte şcolară, şi, mai nou, a ajuns la mine informaţia potrivit căreia la sfârşitul săptămânii se desfăşoară şi Festivalul Naţional de Parenting. Deja am trecut ceva evenimente în programul de weekend, dar am aruncat un ochi şi pe programul festivalului. Problemele principale ale evenimentelor de acest gen sunt după părerea mea două… una se referă la programul pentru adulţi, care, de multe ori nu se mulează pe nevoile participantului, şi apoi, cea a supravegherii copiilor.

În acest caz, organizatorii le-au anticipat. Conferinţele se desfăşoară în paralel în două săli, subiectele putând fi grupate pe teme de interes general, sau „pentru copii mici” şi „pentru copii mari”. Dacă parcurgeţi cu atenţie programul, veţi vedea şi recomandările de vârstă. Cum copiii mei au crescut, am selectat câteva dintre temele potrivite vârstei lor:

  • Tentatii si riscuri la varsta adolescentei, Aurora Liiceanu, Simona Tofan si Daniela Kammrath
  • Educatia Viitorului – Scoala cu drag, Alexandru Bordea
  • Eficienta si performanta in invatare, Andreea Simona Olteanu
  • Prietenii electronici ai copiilor nostri – cine ne creste copiii ? Cristina Trepcea

A doua problemă este rezolvată de atelierele care se desfăşoară în paralel cu conferinţele. Nu că ai mei nu stau cuminţi, dar totuşi, sunt copii, se plictisesc, şi ultima dată când au mers cu mine mi-au invadat seara cu o mulţime de întrebari… nu rele, dar totuşi, au reţinut mai mult decât mi-aş fi dorit eu. Atelierele sunt şi ele pregătite pe vârste, ceea ce pentru ai mei ar fi o surpriză plăcută. Nu le place deloc să meargă în compania bebeluşilor, şi mă dezaprobă când iau o astfel de decizie… ce sa fac eu dacă nu am prietene cu copii mari!?

Înscrierea la conferinţele din cadrul Festivalului Naţional de Parenting se fac direct pe site, prin formularul de acolo. Participarea nu este gratuită.

Acest articol face parte din campania iniţiată de BlogalInitiave. Dacă voi fi unul dintre cei trei căştigători, voi primi patru invitaţii valabile în prima zi a conferinţei, una pentru mine, trei pentru cititori. Dacă sunteţi interesat(ă), vă rog să-mi lăsaţi un mesaj. În cazul în care vor fi mai mult de 3 solicitări, sper că nu vă veţi supăra să trag la sorţi invitaţiile.