Parcă proverbul era „peştele de la cap se-mpute”, nu? Ei bine, nu am avea parte de atenţii şi cadouri în noul an şcolar dacă nu ar fi persoane entuziasmate de-a dreptul să facă astfel de surprize. Pentru că, nu-i aşa, obiceiul pe la noi e să oferi, ceva, acolo, măcar simbolic, pentru că nu-ştiu-ce-cutumă spune că decazi în ochii celuilalt dacă te duci cu mâna goală.
Să luăm cazul primei zile de şcoală. Cum să te duci cu mâna goală? Să n-ai tu acolo, o floricică cât de mică? Stai aşa, nu poate fi mică! Dacă e mică, nu sare în ochi! Trebuie musai să fie mai mare. Să facem un calcul: 30 copii x 15 lei buchetul (minim) = 450 lei. Doamna primeşte aşadar în prima zi o sumă consistentă, pe care în trei zile o aruncă la coş, asta dacă nu face fericite vecinele de palier, văduve de mai bine de 10 ani, şi care n-au atins o floare de la ultima înmormântare… care cască ochii… oare vine de la primărie? A, nu, e prima zi de şcoală. La prima şedinţă, când consumabilele de bun-simţ, gen cretă, tonner, hârtie etc., ajung la sume similare (nu comentăm că primăriile nu le plătesc, aşa cum ar trebui), toată lumea vorbeşte pe la colţuri că e mult… (Nu adăugăm rechizitele).
Cel mai interesant mi se pare atunci când se oferă un buchet din partea clasei. Se cotizează, se organizează, vine ziua cea mare, buchetul imens e pe catedră… dar tocmai iniţiatorii proiectului mai scot din bancă un buchet şi păşesc ţanţoşi spre catedră. Ceilalţi sunt fraierii din mulţime, care au pus botul. Ei se remarcă şi plusează. Ce câştigă?
E un gest frumos să oferi o floare. Dacă e frumos, de ce nu-l aplici la propriu: o floare?
Se dă următorul scenariu ipotetic… la prima şedinţă cu părinţii, doamna vă spune că nu îi plac florile de nicio culoare. Că tolerează în clasă 2-3 ghivece, dar că în cazul acesta copilul devine responsabil cu udatul vietăţii decorative. Dar că nu îi plac buchetele, mici, mari, nu contează… şi că a i le oferi înseamnă de fapt să o obligaţi să le dea mai departe persoanelor întâlnite în drum spre casă. Cum vă simţiti? Este un răspuns sincer la un gest. E politicos ca atunci când primeşti un cadou să zâmbeşti, orice s-ar afla în cutie. Dar este ok să încurajeze un gest care nu-i face plăcere? Cum reacţionaţi? Veţi crede că glumeşte şi veţi continua să trimiteţi flori?
V-aţi gândit vreodată, la cel mai serios mod, ce-şi doreşte cu adevărat în prima zi de şcoală?
Edit, 2015: Scenariul nu este ipotetic, aici aveți caz real.