Gânduri la început de an scolar

DSC_0015

15 septembrie. Zi cu mari emoții, zi pe care o aștepți și o urăști în același timp. Singura mea zi, copil, cu adevărat fericită, a fost în clasa I, când aveam ghiozdan roșu cu Albă ca Zăpada, adus de tata de la Capitală, și au mers cu mine ambii părinți. În rest, am fost mereu singură, exceptând a VII-a și a VIII-a, când mama a predat la mine în școală.

Este motivul pentru care azi dimineață inima mea s-a rupt în două… pentru că am ales între cei doi copii ai mei. M-am frământat toată vacanța, de când știam că vor merge la școli diferite. Am ales să merg cu Andrei, după ce mi-am făcut o mie de procese de conștiință, că el e primul copil, că se spune că pentru primul ai mereu o slăbiciune. Am ales să merg cu el pentru că era terminat de emoție, pentru că mergea la școală nouă, cu colegi noi, la gimnaziu. Aproape că am plâns când am auzit că ambele festivități sunt la ora 9 și nu s-a inventat încă teleportarea.

Ne-am trezit devreme. Am trezit-o pe Iris, i-am împletit părul. Andrei a mâncat, apoi ne-am îmbrăcat repede, toți, ca la armată. La 8 eram gata și am făcut poza noastră de început de an, cu amândoi. Iris ne-a spus pa… un pic tristă, un pic emoționată. Ea e „mare”. Merge singură la școală. Pe doamna o știe, prietenii o așteaptă, a fost ok cu înțelegerea. La sfârșitul anului am zis că merg cu ea, dar mă rog ca festivitățile să nu se suprapună, să merg la amândoi! Pentru prima dată mi-am dat seama ce ușor e să fii singur la părinți, ai parte de toată atenția!

Apoi am mai realizat ceva… toți părinții au liber în prima zi de școală, numai cadrele didactice nu! Trebuie să fie acolo, să zâmbească, să-i îmbrățișeze pe cei mici, să fie judecate, criticate de părinți, bunici, cățel, purcel, dacă s-au prezentat în standarde! Câți ne gândim că undeva e un copil care ar da orice ca, înainte de a intra în clasă, să simtă căldura și încurajările din ochii mamei?! Cei care ne conduc, și care sunt atât de generoși cu măsurile populare și cu acordarea de zile libere pentru te-miri-ce minune, sunt curioasă, cum mi-ar onora mie dreptul de a cere liber?

Azi, când am pășit iar cu emoție în curtea școlii, cu o mânuță în mână, inima s-a risipit pe asfalt și i-am strâns repede cioburile și le-am pus la loc. În curând, parcă prea curând, mă voi întoarce la catedră. Va trebui ca în prima zi de școală să zâmbesc, să-mi îmbrățișez elevii și să nu mă gândesc că nu țin de mână bucățica din sufletul meu. Alinarea a sosit exact de unde nu mă așteptam. Mami, când o să te întorci tu la școală, în prima zi, eu o să merg cu tine, să-ți cunosc „copiii”.

Felicit cu această ocazie toate cadrele didactice pline de suflet și pasiune care astăzi și-au deschis inima pentru alți 30 de copii, care s-au pregătit, cu mari eforturi, pentru a-i întâmpina cu zâmbetul pe buze. Vă doresc ca în acest an să aveți parte de un comitet de părinți care să vă înțeleagă și să vă susțină, pentru că salariul dumneavoastră nu este bugetul clasei și undeva există o limită, trebuie doar s-o trasați. Dacă munca ne-o asumăm, cu mult peste cele 8 ore pe zi, din care 4 la școală, restul nu ar trebui să fie problema noastră.

Aveți dreptate, nu este nici problema părinților, dar trăim din nefericire într-o țară în care nimănui nu-i pasă decât teoretic. Luați cu înțelepciune deciziile între ce e musai necesar și lucruri de care vă puteți lipsi. Băncile nu trebuie să fie noi, dar acuarelele trebuie cumpărate. Nu e nevoie de perdele imaculate, dar de tonner la imprimantă, da. Se poate face carte și cu Abecedar și un caiet tip I, cum am făcut eu. Opțiunile sunt ale părinților, dacă, dincolo de tăblița cu cretă, decid să-și ducă singuri copiii în mileniul III, când cei care ne conduc îi țin în secolul XVIII.

Îmi este greață când ascult acum la știri cum se acuză: „cadrele didactice au fost cumpărate” de edituri și bagă pe gât părinților auxiliare și manuale. Iris a venit de la școală fără manual de matematică, pentru că cele de la școală sunt atât de rupte, încât nu pot fi folosite. Doamna speră să se descurce cu un auxiliar. Voi vedea mâine ce se decide la ședința cu părinții. Dar, ca profesor, după ce am trecut prin teoria manualelor alternative, (și dincolo de metodica ce-l pune pe primul loc pe lista instrumentelor de la clasă), nu pot să accept un astfel de sacrificiu. M-am felicitat că Iris a sărit clasa pregătitoare și nu suntem acum clasa a II-a… habar n-am ce făceam!

Dragi părinți, când sunteți indignați de sistem, când nu vă place că unul și altul decid după cum îi taie capul și suferă copilul, poate vă gândiți că, din 4 în 4 ani, ați ales greșit, mai ales dacă ați stat acasă și ați ales să nu vă pese. De la revoluție încoace experimentăm, tăiem, ne batem cu pumnul în piept și nu facem nimic! De ce să vă pese? Pentru că la ședința cu părinții sunt mereu aceleași fețe. Pentru că pe la școală, pe măsură ce copilul crește, dați din ce în ce mai rar. Pentru că am auzit azi, la careu, pentru prima dată, în introducerea rostită de director, Vă reamintesc că în această unitate fumatul este interzis. Pentru că le-ați cultivat copiilor ideea că la catedră stă un fraier pe un salariu de *****, care nu merită respect și că nu ai nevoie de școală ca să ai succes.

Câți știți cu ce s-au îmbrăcat copiii azi în prima zi de școală, și pe ce au cheltuit banii de „pachet”? Vi se pare greu de respectat un cod de culoare (și uniforma vă revoltă), dar nu e niciodată prea târziu să înveți respectul. Am ascultat azi imnul țării noastre, pus pe stație, cu microfonie, în timp ce adolescenți „revoltați”, îmbrăcați de paradă, ignorau momentul. Sunt momente în care ar trebui să intonăm singuri imnul național. De ce? Pentru că pe stadion fotbaliștii îl cântă. Pentru că pe podium gimnastele o fac fără să le fie rușine. Nouă ne este… pentru că nu știm să ne respectăm.

În zilele următoare veți merge – sper – la ședințele cu părinții. Înainte de a arunca o bancnotă și a răsufla ușurați că gata, v-ați făcut datoria și în acest an școlar, gândiți. Gândiți în grup, cum puteți lua decizii economice rentabile pentru întreaga clasă. Nu toți au același număr de zerouri disponibile și calculați și timpul pe care părinții lui X și Y îl cheltuiesc când fac voluntariat la clasă și merg cu mașina personală să cumpere, pentru toți, materiale. Dacă considerați că în țara asta se poate, demonstrați făcând, nu arătând cu degetul!

Cristina H.
Posted in De-ale școlii.

15 Comments

  1. Manual de clasa intai Matematica am eu ca scos din cutie, pentru ca Andrei nu l-a folosit anul trecut (au lucrat dupa auxiliare si chiar nu s-au atins de manual). Editura Aramis 2004, impecabil 🙂 Daca va foloseste vi-l dau cu drag. Noi suntem norocosii de a 2 a, nu avem nici urma de manuale 🙂

    • Noi suntem a treia ;). Eu am manualul de la Andrei, insa cu o floare nu se face primavara… ce sa faca doamna cu un manual la clasa?! asadar, pe lista, trebuie sa puna si manual de mate… daca cumva schimba manualul, atunci va trebui sa-l iau si eu.

  2. Scuze, am citit printre randuri 🙂 Atunci sunteti cu adevarat fericiti ca ati scapat de toata nebunia pentru cei de I-II, nebunie care ii va urmari inclusiv la clasa a 8 a. Chiar ma gandeam ca singura solutie pentru noi ar fi sa-l transfer direct intr-a 3 a :))

  3. nici Maria nu are manuale in cl I, chiar am intrebat-o de dim pe doamna ce vor face azi. Mi-a raspuns ca au atatea de povestit!!! Doamna noastra e optimista…sper sa ne molipseasca cu entuziasmul ei!!

    • Vor reusi sa invete sa scrie, sa citeasca, si fara manuale. Dar efortul depus de cadrele didactice, de parinti, va fi enorm.
      Ei vor invata in joaca. Noi vom plati din buzunar si prin munca…

  4. da, a inceput anul scolar. ptr noi a fost prima zi de scoala la clasa pregatitoare. nu am apucat sa citesc articole pe aceasta tema, nici eu sa scriu macar, dar am citit aici la tine, o persoana ca rei parere o respect. ai reusit sa ma emotionezi in toate punctele atinse de tine.
    sper ca mai multi parinti sa ia aminte la toate aspectele astea.
    va urez un an scolar cu impliniri si satisfactii!

  5. Referitor la manuale deja suntem obisnuiti, noi le-am luat cu imprumut de la copii ce au termninat clasa II pana se va rezolva situatia. La clasa avem o doamna draguta si foarte tanara, la sedinta aceeasi 5-7 parinti, restul fac, in cel mai bun caz doar act de prezenta, nimeni nu are timp indiferent despre ce este vorba pentru scoala, pentru propriul copil, fiecare este mult prea ocupat.Pentru salariul minim pe economie, raspunzi de 25-30 copii, sa nu mai zicem de fiecare parinte care doreste altceva, unul ca sunt prea multe teme, altul prea putine. Iubesc copii dar nu stiu ce as face sa muncesc in acest sistem si in ziua de azi.

    • Daca stau bine sa ma gandesc, nu ma mai intorc 🙂
      GLumesc. Am decis sa ma intorc, dar de data asta stiu unde. Nu mai am 20 de ani si muuuulti fluturasi idealisti in cap…

  6. Da,am citit articolul ţi m-am regăsit.Lucrez de 37 de ani.Am trei copii.Au crescut ,sunt la casele lor,dar citind articolul mi-am adus aminte când băiatul cel mare,era în clasa a treia,la finalul serbării de 8Martie mi-a spus,,eu nu am mamă !nici la început de an şcolar şi nici la sfârşitul anului şcolar,iar de serbări nici atât,,Am fost înlocuită de cumnata mea de fiecare dată,dar ea nu a fost ,,mama,,.Nu există un eveniment şcolar ca să nu-mi aduc aminte cuvintele lui.Aşa că ,dacă puteţi faceţi tot posibilul şi fiţi cu copiii voştri!

  7. Și rămâne întrebarea… cum s-o facem? În clasa I eram la aceeași școală unde lucrau ai mei. N-au stat lângă mine, dar erau acolo. Dar apoi?
    Și ce aș putea face în prima zi?! Să nu mă prezint la clasa mea?!

Dă-i un răspuns lui eumiealmeu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente