Deja a treia zi de toamnă calendaristică, şi parcă tot nu-mi vine să cred că s-a dus vara, că deja încep să mă gândesc cu tristeţe la zilele ce-au trecut. Anul acesta, altfel decât în anii ce-au trecut, mi-am luat vacanţă. Îmi era dor de blog, de scris, de cititori, dar aveam nevoie de o pauză, de baterii noi, nu reîncărcate. Am reuşit, în parte, ce mi-am propus, prin vacanţa la mare.

Merg de mai bine de 15 ani cu cortul. Nu-mi amintesc mai mult de 5 nopti dormite în pat, şi acestea la munte, cel mult o zi, pe trasee stabilite. Izoprenul îmi este cel mai bun prieten, împreună cu păturica de polar de la Ikea şi sacul de dormit. Copiii au mers, de când s-au născut, tot cu cortul. La ei marea înseamnă cort pe plajă, la câţiva metri de apă, cu somn unduit de valuri şi mic dejun alături de soare. Anul trecut am mers ultima dată la locul nostru de suflet din sudul litoralului românesc. Anul acesta n-a mai fost posibil, căci acel loc a fost vândut, închiriat, denaturat, iar noi am migrat, în căutarea paradisului pierdut. Am mers în nord. Am găsit o plajă aproape pustie, departe de drumul naţional, unde poţi ajunge doar cu maşina şi multă voinţă. Unde nu ai nimic pe rază de 1km, tot ce ai nevoie trebuie să-ţi aduci de-acasă. Unde nu e lumină noaptea, şi poţi admira cerul şi Calea Lactee în toată splendoarea lui. Unde nisipul e atât de fin că-ţi mângâie picioarele. Unde ziua auzi păsările, atât cele de mare, cât şi cele din iarbă.

Vegetatie

Organizatoric, a fost mai greu. Recunosc că eram comodă, mergeam în concediu şi mâncam la terasă. Anul acesta a fost prima dată când am gătit. Am studiat intens rafturile cu conserve din supermarket, am făcut combinaţii de două luate câte trei, filtrate de gusturi şi mofturi, am testat conservele de carne de la diferite firme (şi au câştigat cele de la Lidl, chiar dacă mai mici), mazăre, fasole, legume proaspete… Nu am mers pe conserve cu mâncare gătită, am preferat să-mi fac propriile amestecuri. Două săptămâni au solicitat vreo 4 pastile de propan pentru aragazul mic. Am gătit la prânz şi uneori seara. Am fost fericită că s-a inventat laptele UHT. Am primit laude din partea copiilor, prima pentru că am gătit zilnic – n-am mai făcut-o de când erau bebeluşi, dar şi pentru că la mare mâncarea era delicioasă! Am învăţat să gătesc atât cât e nevoie pentru o masă, neavând frigider. Am pus o dorinţă pe listă: rulotă, deşi îmi dau seama că este irealizabilă. Nu mi-aş dori-o neaparat pentru confort, nu ţin să dorm în pat, dar mi-a lipsit frigiderul. Cam ³/₄h, la prânz, era intervalul dedicat activităţilor gospodăreşti. Dimineaţa meniul era mai simplu, cereale cu lapte, sau biscuiţi cu gem şi ceai, ori pate şi ceai, după preferinţe. Seara – griş cu lapte, ori alte combinaţii rapide.

Cortul e acelaşi vechi prieten al meu, stil „garsonieră”. Anul acesta l-am cusut de două ori. Sper să ţină şi anul următor. În schimb, conştientă că rezistenţa lui la ploaie torenţială a devenit 0, l-am protejat din prima zi cu prelată de plastic. Am dormit cu ceva emoţii, să nu ne zboare vântul, dar am ancorat cu sticle îngropate, cu ancore de nisip, cu ancore din fier forjat de vreo 50cm, chiar cu ancorele spiralate de umbrelă. Cele două ploi care ne-au onorat nu ne-au făcut probleme, ne-am simţit fix ca cei trei purceluşi în căsuţa de cărămidă. Partea bună a prelatei este că a făcut cortul locuibil şi pe timp de zi, când în mod normal te-ai sufoca în el. Oricum aveam afară pavilion, pentru după-amiezile caniculare.

„Cei trei purcelusi”

Plaja a fost „altfel”. În primul rând, nisipul era incredibil de fin. Puteai face lejer clepsidre cu el. Apa – uşor sărată, probabil din cauza Dunării. Adâncimea – mică pe distanţă destul de mare, enervant de mică pentru gustul meu. Vântul – bate continuu, de la adiere la rafale, din toate direcţiile. Dinspre nord e prietenos, dinspre sud e furios, dar face atmosfera de vară suportabilă. Scoicile: de toate tipurile, mărimile, culorile, şi atât de multe, căci nu ştii pe care să le alegi! Nu trebuie să le cauţi, te roagă ele să le iei acasă. Singurele puncte deranjante au fost scaieţii şi ciulinii cap-de-drac. Vai de picioare dacă nu umblai în papuci pe plajă!

Plaja face parte din rezervaţia Deltei Dunării. Taxa pentru rezervaţie a fost 15 lei/săptămână de adult, şi 10lei/zi pentru maşină. Detalii despre plată găsiţi pe site-ul lor. şi, dacă vi se pare că plătiţi degeaba taxa, gândiţi-vă doar că tomberoanele unde aruncaţi gunoiul sunt ridicate. Măcar pentru acestea!

Am găsit aici liniştea pe care o căutam. Copiii au regretat festivalul Folk You, îngheţata în câteva reprize pe zi şi ciorba de pui a-la-grec. Eu nu m-am mai uitat în urmă. Ce-a fost, ce-am pierdut, ce s-a distrus… începem o serie nouă de vacanţe. Sper ca locul acesta să supravieţuiască, să nu apară magazine, mijloace de transport. Oricum am găsit mai mulţi „turişti” decât mă aşteptam, (în weekend locul era de nerecunoscut), dar un colţ va rămâne mereu pentru noi.

Decoratiuni pentru cort

Nu sunt şi nu voi fi adeptul vacanţelor în staţiune: ideea de cearceaf, câmp de sezlonguri, muzică, plecare la plajă cu 10 paporniţe cu accesorii… toate acestea îmi distrug vacanţa. Prefer să mă trezesc dimineaţa, să deschid cortul, să mă aşez pe nisip şi să las soarele să mă trezească.

În drum spre casă am oprit în Mamaia. N-am mai fost de… nici nu pot să număr, cred că ultima dată am făcut plajă acolo acum 18 ani. I-am dus pe copii şi n-au rezistat nici să se uite. Mami, la anul mergem tot acolo, da? Nu mergem în staţiune…

• Despre
• Ultimele Postari

Cristina H.

În ordinea importanței de azi: mamă, profesor, blogger. Trei roluri pe care mă străduiesc în fiecare zi să le îndeplinesc mai bine decât ieri.

Ultimele postari ale lui Cristina H. (vezi toate)

• Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
• Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
• Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024