Controversat moment, criticat dinăuntru, dar mai ales din afară. Ca după orice eveniment la care particip, las un pic de timp să se aşeze impresiile, şi, cum vreo 24h sunt cred eu suficiente, m-am apucat de aceste rânduri cu punctul 1: articolul despre ediţia precedentă a SMP, acum doi ani. Pe ansamblu, nu pot să nu remarc unele puncte îmbunătăţite masiv. Din păcate, ceea ce constatam ca minusuri acum 2 ani s-au menţinut şi acum, dar nu voi da copy-paste ultimelor două paragrafe din articol. Au primit anul acesta bila albă pentru punctualitate, cu uşoară deviere de la program, dar recuperabilă în pauza de „prânz”, în rest nu am sesizat probleme. Sper doar să apuc şi evenimentul la care ecusoanele, fir-ar ele să fie, vor avea şi numele blogurilor pe ele. Sau macar în formularul de înscriere să existe un câmp „Textul dorit pe ecuson” (şi, normal, numărul de caractere disponibile 🙂 ).
Prima prezentare – Urania Cremene. N-am mai ascultat-o până acum, interesantă prezentarea. Am simţit-o cumva ca un fel de introducere în atmosferă, în lumea copiilor, a educaţiei, a părinţilor preocupaţi, a ceea ce de fapt era centrul activitătilor celor care se aflau în sală. În afară de înregistrarea conferinţei (disponibilă aici), aş vrea să găsesc şi prezentările. Merită să mai arunci un ochi pe ele, mai ales dacă le poţi urmări simultan cu înregistrarea.
A doua prezentare – Gyorgy Gaspar. Pornesc cu o paranteză. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care se simt în faţa publicului ca peştele în apă. Care trec de la un slide la altul printr-o conexiune parcă directă, de parcă n-ar avea în mână o telecomandă. Acei oameni care pot construi mental un discurs, controla publicul, controla telecomanda, fără să-ţi dai seama de toate acestea. Dincolo de subiectul abordat de Gaspar, prezentarea lui a primit toate aplauzele. Citeam câteva reacţii, că de fapt nu a făcut nimic special, orice speaker pregătit poate face asta. Corect. Iar el a venit foarte bine pregătit. Pentru asta are probabil, într-un eventual formular de feedback, primul loc. Ca să fiu cârcotaşă, i-au lipsit două slide-uri ca să se şi încadreze în timp, iar subiectul abordat, dincolo de aşteptările publicului de la conferinţă, a făcut parte din viaţă. Bloggerul Cristina Hornoiu nu va avea ce să folosească concret ceva din prezentare. Dar Omul are câteva subiecte de gândire.
Din categoria „momentul sponsorilor” au făcut parte şi prezentarea Alinei Ioana Stan, de la Orange România, în „duet” cu Andreea Pufu, de la Sigur.Info. Probabil prezentările lor au fost trecute pe off de public, cu un buton imaginar de telecomandă, aşa cum procedăm la orice moment publicitar. Ar fi mers, după părerea mea, o prezentare mai „agresivă”, care să determine o reacţie mai puternică, o conştientizare a pericolului la care ne expunem când le permitem copiilor accesul liber pe net. Ideea a fost reluată într-o prezentare ulterioară, cu un filmuleţ „minunat”. De exemplu, Andreiul meu e supărat că nu are acces liber, că nu poate instala aplicaţii după bunul plac; că îi controlez contul de facebook, şi multe altele. L-am pus să asculte prezentările, să vadă filmul. Să vadă că nu doar mama lui face asta, şi alţi părinţi o fac. Îmi pare rău că acum vreo 2 săptămâni nu l-am pus să se uite cu mine la un film, îmi scapă numele, cred că la ProTv era, cu o fetiţă – 12 ani, care cunoaşte un băiat pe internet. Cât timp băiatul „avea” 15 ani le povestise părinţilor despre el. Dar timpul trece, ea capătă încredere, dialogurile se încing, şi el îi mărturiseşte că are „20”. Este momentul cheie al filmului, în care Anny, deşi simte că ar trebui să oprească conversaţia, continuă. E ceea ce îi spune şi târziu, tatăl ei. Când ai văzut că te-a minţit prima dată trebuia să te opreşti. După un alt interval, vârsta sare la 25… şi apare propunerea unei întâlniri, la care vârsta reală se dovedeşte undeva pe la 40… E inutil să vă spun ce a urmat, drama prin care trece copilul până când conştientizează ce s-a întâmplat, paranoia părinţilor, care abia acum citesc discuţiile, şi faptul real că „Charlie”, un expert informatician, care şi-a acoperit foarte bine urmele, nu poate fi prins… Să vă întreb acum, ce fac copiii pe internet??
A doua parte a conferinţei a fost mult mai „tehnică”, moderată de Cristian China Birta, care a şi încheiat de fapt cu o prezentare proprie. Prima prezentare a fost a Ioanei Macoveiciuc. O prezentare amuzantă, care ne-a destins după pauză. Cel puţin posesorii de animale o vor uita greu. Hamsterii mei sunt în siguranţă… nu intenţionez să-i tund, poate doar să-i spăl :). Daniel Osmanovici s-a autodeclarat tată începător. Chiar dacă pe site-ul lui nu scrie, a completat motto-ul „Pentru un tată la început de drum” cu „şi pentru mămici care acceptă sfaturi”. Riscant :), într-o sală 99% plină cu personaje feminine, cu aproximativ aceleaşi ocupaţii.
Degetul pe rană l-a pus Ioana Mănoiu, Managing Partner GMP PR, cu o prezentare despre Brandul personal. Este o prezentare pe care musai aş vrea s-o am, sunt multe lucruri de analizat. Sunt conştientă că am lăsat foarte puţin din ceea ce sunt eu sau copiii mei să se amestece cu ceea ce este „Talente de Năzdrăvani”. A fost intenţia mea încă de la început, nu pentru că mie nu mi s-ar întâmpla poveşti demne de telenovele, sau copiii mei nu ar fi speciali în felul lor. Am considerat însă mereu că există o linie care trebuie trasă, şi pe care eu, în primul rând, trebuie să o respect. Ioana a propus un exerciţiu: cere prietenilor să spună trei lucruri despre tine. Cere celor care nu te cunosc decât online să te caracterizeze. Dacă aveţi timp, aş vrea să daţi curs acestei rugăminţi. Sunt foarte curioasă în privinţa rezultatului. Mai ales dacă m-aţi cunoscut întâi online, apoi offline, cum s-a schimbat percepţia?
A urmat domnul Chinezu :), care, chiar şi cu brand personal acum, cristianchinabirta.ro, tot Chinez rămâne. Noutăţi nu mi-a adus prezentarea, dar asta pentru că sunt unul dintre abonaţii care îl citesc, mai ales când vorbeşte de „tehnice”. Mă bucur că n-a vorbit limbi străine pentru mine, mai ales când a trecut-o pe bounce rate pentru home page… Altfel, sunt o mulţime de lucruri de învăţat. Odinioară (parcă au trecut decenii), când mi-am făcut eu curaj şi i-am dat „follow” Chinezului, am primit un mesaj. Poate era auto, poate nu, habar n-am. Era scurt şi la obiect. Dacă nu am ce face decât să-i urmăresc aberaţiile, e onorat de follow. Ei bine, în aceşti ani, am învăţat mult. Nu mă amăgesc, mai am multe de învăţat. Chiar ieri, când a atras atenţia… dacă bloggingul e un second job, nu există să te scoli dimineaţa şi să n-ai chef. Corect, mulţumesc încă odată pentru sfat! Mi-am permis doar să-mi dau concediu, căci şef mai diabolic decât îmi sunt eu însămi n-am avut până acum!
A încheiat Valentin Vesa, cu o prezentare foarte interesantă, mai ales pentru cei noi pe facebook, dar care poate fi încadrată la capitolul „siguranţa pe internet” (filmul de mai sus a fost inclus în prezentarea lui). Nu insist, căci personal am trecut prin toate setările de securitate. Am avut însă plăcerea de a discuta după prezentare, mai ales în contextul în care site-ul meu este în continuare blocat pe facebook… ca fiind „unsafe”. (Dacă veţi dori să daţi share acestui articol, vă rog să folosiţi linkul http://nazdravani.wordpress.com/2014/07/10/cum-a-fost-la-social-media-for-parents-2014/ , căci altfel nu merge, din păcate). Sper să pot pune sfatul în aplicare, mai ales că este unul românesc, din categoria „sună un prieten”.
În concluzie, nu am simţit că am primit concret răspunsuri la dilemele privind ce poţi face, cum poţi face mai bine. Nu mă mai amăgesc că primeşti aceste răspunsuri la evenimente fără taxă. Din acestea iei ce poţi. Dacă vrei să înveţi, caută cursuri plătite sau citeşte la greu. Nu îmi pare rău că m-am dus, nu am pierdut timpul.
Ca orice eveniment de genul acesta, nu ar fi fost posibil fără un pic de implicare, aşa că, la final, momentul publicitar:
Edit:
* Prezentarile reprezinta proprietatea intelectuala a autoriilor si nu pot fi reproduse partial sau integral fara acordul acestora!
Reactii: Meseria de parinte, Mamica urbana, Ozzy, Bogdana Dobre, Tu si bebe, Cojocarii, Blogul mamei incepatoare, iYli
- A mai trecut un Întâi Decembrie - 2 decembrie 2024
- Un nai din hârtie pentru litera N - 24 noiembrie 2024
- Jurnal de profesor – clasa pregătitoare - 10 noiembrie 2024
Mai mult decat atat, nu primesti anumite info la evenimente neplatite, dar nu le prea primesti punct. e o vorba, meseria se fura… asa cum nu poti sa cunosti pe cineva doar pentru sunteti prieteni pe Facebook sau dintr-o simpla strangere de mana, tot asa si cu meseria. cultivi relatiile, furi meserie, iesi la bere, cum spunea Chinezu, experimentezi, testezi, cresti, te imbogatesti. Sau nu:). Mura in gura, reteta succesului, nu o va primi nimeni niciodata, nici la evenimentele platite. Pentru ca nu e normal!
In rest, de acord cu tine, sper sa ma mobilizez sa-mi spun si eu parerea pe blog curand.
O uitasem pe-asta cu „meseria se fura” 🙂 .
Credeam ca e evident pana acum ce si cum se intampla…
cum îl cheama pe filmul ala de care zici? ca m-as uita la el cu copiii.
(frumos povestit, obiectiv, like)
🙂 merci, mara!
http://en.wikipedia.org/wiki/Trust_(2010_film)
filmul nu e cine stie ce realizare, dar mesajul conteaza.
Hai ca sparg eu gheata, ca si persoana care n-a avut inca ocazia sa te vada pe viu:
[edit]
Multumesc, Ina!
Iti dai seama ca nu le public, este un exercitiu pentru mine in primul rand, si as influenta raspunsurile daca as lasa textul!
spammerita mica, cu ce l-ai suparat pe Mark? 🙂
daca stiam…
dar n-am facut nimic!! nu dau add persoanelor necunoscute, nici nu mai pot raspunde la invitatii, ca am ajuns la limita de 5000. nu pun ca apucata mesaje pe grupuri, nu deranjez cu mesaje private, nu fac spam pe mail, chiar sunt mai cuminte decat o cer „practicile” pe net.
mai degraba am calcat pe cineva pe coada, sau si mai sigur, coada mea a deranjat pe cineva… si decat sa mi-o calce si sa mi-o spuna in fata, m-a blagoslovit cu niscai raportari…
Buna ziua, sunt mamica, nu cadru didactic. Nu v-am cunoscut inca personal, dar mi-ar face placere sa va cunosc! Intru aproape zilnic, mai ma informez, mai invat si multumesc pentru aceasta oportunitate!
Parerea mea: [edit]
Zi buna va doresc!
Multumesc!
Site-ul a fost creat inca de la inceput pentru parinti, si ramane pe aceasta directie. Ca a ajuns un instrument foarte cunoscut in randul cadrelor didactice… cred ca tine de noroc.
Sper sa reusesc sa fiu mereu la inaltimea asteptarilor.