Hai pe net, bunicule!

Lupta eu-calculator-tata, actualul bunic al copiilor mei, a fost una acerbă, începută cu mult timp în urmă, pe când am ţinut morţiş să mă duc la clubul pionierilor, la cursul de informatică. E drept că voiam la foto, la dans, dar doar pentru informatică l-am înduplecat pe tata că e suficient de „util” ca să-mi „pierd” timpul. Nu l-am convins din prima, ci abia când am scris primul meu program de calculat ecuaţii cu două necunoscute… HC85 e cea mai veche amintire. Mi-a cumpărat apoi un HC2000, dar din păcate (pentru mine) la liceu m-am dus la uman, şi n-am mai continuat cu informatica. În primul an de facultate am primit primul meu Pentium. Internetul era ceva SF pe-atunci, costa de rupea, şi puteai să navighezi liniştit doar dacă aveai niscai cunoştinţe cu net la servici.

Dar tata tot nu s-a atins de pc… rar, rar, juca sah. Mai ales dacă nu era nimeni acasă, căci se plictisea. Vechiul Pentium a plecat şi el la facultate cu fratele meu, acasă n-a mai rămas niciun pc. Au apărut nepoţii, vizite mai rare, Dor mult, poze, şi „îţi luăm PC!”. Nu, că nu-i trebuie, că nu ştie engleză, că nu se descurcă, etc, etc, dar nu şi nu! Acum vreo 5 ani l-a primit cadou. Nu ştiu cum a fost privit duşmanul de pe birou, dar cred că era suficient de tentant, căci a urmat un abonament de net mobil… apoi avalanşa de întrebări. Recunosc că am râs când am văzut acasă teancul de notiţe, glosar de termeni, instrucţiuni, dar am răzbit. Am învăţaţ engleza citită, adică aşa cum îmi citea el mesajele de pe ecran.

În ultimul timp scap simplu, l-am învăţat să-mi deschidă un program de remote control, şi pot vedea repede problema, conectându-mă la calculatorul lui. Cel mai bun profesor pe care l-a avut rămâne Nevoia. Avea nevoie să scrie materiale pentru şcoală, să caute informaţie, să aranjeze în pagină, să printeze. Am fost foarte mândră de el când a trimis primul mail cu ataşamente la inspectorat, şi n-a mai printat. Încă avem discuţii pe tema cumpărăturilor online, siguranţa pe internet, şi mergem spre socializare. Şi-a găsit colegi din liceu şi facultate prin toate colţurile lumii, şi corespondează pe mail. Cont de facebook încă nu are, dar probabil îşi va face. Până acum mă ajută să moderez rubrica de ştiinţe de aici de pe blog, şi am trecut greu peste blocajul lui „nu ştiu”, „sunt prea bătrân”. Poţi învăţa la orice vârstă.

Hai pe net, bunicule! editura Casa

Cartea de la editura Casa, Hai pe net, bunicule! este, aşa cum spune titlul, un manual pentru începătorii din generaţia cu care noi, atot-ştiutorii, nu prea avem răbdare. Sunt câteva explicaţii despre structura calculatorului, iar aici cel mai mult m-a amuzat capitolul „Nu puteţi strica nimic” A fost lupta cea mai grea de dat… Nu, că nu ştiu, şi-l stric. Până m-a crezut pe cuvânt că nu îl poate strica decât dacă dă cu el de pământ mi-a ieşit o şuviţă întreagă de păr alb! La fel, capitolul „Să păstrăm ordinea în PC” :). De fapt pe-asta trebuie s-o ai în sânge… Urmează internet, navigare, căutare, socializare online, şi un glosar de termeni, plus un dicţionar IT englez-român, cu termenii cel mai des întâlniţi. Aici a şi fost marea mea problemă, când a cerut un program în română. Eu nu ştiu să lucrez în română, eu toate instrucţiunile le-am învăţaţ în engleză încă de când am scris primele programe. Dacă vrei să mă termini, pune-mi windows şi office în română, şi fără pictograme, şi-mi trebuie o zi să-i dau de cap. De ce? Pentru că traducerile nu sunt identice, şi banalul Paste ajungea parcă şi lipeşte, şi colează, şi adaugă… Nu l-am putut ajuta telefonic decât atunci când avea o problemă în engleză… E ceea ce îmi place şi în volumul de faţă, faptul că o instrucţiune în română este însoţită în paranteză de versiunea în engleză. În schimb aş fi completat capitolul de socializare cu un mesaj scris măcar bold: atenţie ce scrieţi, ce fotografii urcaţi. Totul va rămâne acolo, nimic nu poate fi cu adevărat şters. Internetul nu este nevinovat! Nu postaţi adresa, perioadele de vacanţă, cu cine locuiţi, coduri, ori alte informaţii care pot duce la identificarea reală. Ca şi în lumea în care trăim, sunt şi pe net oameni de toate tipurile, iar cei fără experienţă sunt victime sigure ale acestora.

Odinioară ieşeam din casă, şi tata îmi spunea să nu vorbesc cu străinii, să-mi ţin cheia pe sub uniformă, să nu se vadă că sunt singură acasă. Acum e rândul meu să am grijă să nu ia viruşi de pe net, să nu fie păcălit la portmoneu, să aibă grijă pe unde dă click. Cartea o va primi cadou, cu recomandarea „de citit împreună cu nepoţii”, care, deşi manevrează un touchscreen mai ceva ca piloţii avionul, nu prea au aprofundat detaliile acestei lumi virtuale.

Cartea o puteţi găsi în librăria editurii Casa (unde, dacă sunteţi cititor al blogului puteţi beneficia de un discount de 30%), sau în librăriile online elefant, librarie.net.

 

Pestera Valea Cetatii – Rasnov

Din seria „ce mai vedem din frumuseţile patriei” face parte şi peştera Valea Cetăţii, situată foarte aproape de cetatea Râşnov, la doi paşi cu maşina. Cum pe-aici prin zonă mai greu dai de-o peşteră uşor accesibilă, pentru o iniţiere a copilului este minunată. N-am fost cu ai mei, dar cu siguranţă ar fi fost dezamăgiţi după ce au văzut Ialomicioara. Eu am fost, după ce-am văzut alte minunăţii din Apuseni.
Dar… dacă ieşiţi la plimbare, şi nu sunteţi amatori să luaţi acasă nămolul fin de peşteră, aici este locul ideal să veniţi.

Drumul a fost de-a dreptul amuzant. Jos, la şosea, se anunţau 12 grade în peşteră. La intrare – 11. Ghidul ne spune 9. Perfect! Mai ales că veneam de la o tentativă eşuată de plajă, eram complet nepregătită pentru peşteră. Am fost inspirată să iau prosopul cel mare să-l pun pe mine…
Tot jos la şosea puteţi fuma şi ultima ţigară. Pe traseu nu se fumează. Se urcă pe drum forestier, cu pantă destul de înclinată, sau, de la jumătatea traseului – unde sunt toalete eco – puteţi opta pentru o potecă amenajată cu parapet de lemn prin padure, un pic deasupra drumului. Eu am coborât pe ea, de urcat n-am avut chef.

Peştera se vizitează pe grupuri (maxim 20′ o serie). Este complet amenajat traseul vizitabil, şi, deşi ghidul atenţionează turiştii să nu atingă pereţii… oamenii se simt ca strămoşii lor, cave-man, şi nu se pot abţine. Sala mare are un circuit chiar simpatic, relieful de peşteră există, apuci să vezi 2-3 stalactite, cu ceva perechi, chiar o coloană, dar cele mai multe sunt sparte. Peştera a fost amenajată pentru public în 2010, până atunci se vizita de cine avea curaj, şi după desenele rupestre de-acolo, nu cred că aveau ceva educaţie. Partea şi mai interesantă este cea nevizitabilă de către turiştii obişnuiţi, un traseu pentru cei cu echipament speologic, cam de o oră şi jumătate, şi se iese undeva într-o poieniţă. Se poate cu programare, închiriere de echipament, şi declaraţie pe propria răspundere că nu eşti claustrofob, epileptic sau altele din serie.
Elementul nou – am experimentat întunericul de peşteră. Ghidul a stins toate luminile, s-a făcut linişte, şi am văzut negrul absolut. E drept, nişte australopiteci din spate au înţeles să se joace cu telefonul, şi au stricat farmecul cu câteva flashuri… Dar cât a fost linişte şi întuneric complet, se auzeau picăturile, şi era foarte stranie senzaţia.

Poze nu am făcut. Nu de alta, dar blitzul era acasă, că am uitat să-l iau, şi decât poze proaste, mai bine deloc. Pozele din articol sunt de pe site-ul oficial, http://www.pestera-valeacetatii.ro/.
Pentru vizitare, taxele sunt 15 lei adulţi, 10 lei copii, dar la 4 ani n-am plătit, iar grupuri- peste 20 persoane dacă reţin bine, 12 lei adulţi şi 7 lei copii.

Program de vizitare: Vara (7Apr- 22 Oct): 10:00 – 20:00, Iarna (22 Oct -7Apr): 10:00 – 18:00 Vizitarea se face din 30 in 30 de minute incepand cu ora fixa si numai insotiti de ghid.

Ca fapt divers, în peşteră se organizează şi concerte, un quintet de la filarmonica din Braşov, şi acustica sălii este atât de bună încât nu se folosesc niciun fel de amplificatoare. Dacă sunteţi amatori, consultaţi programul pe site şi faceţi rezervări pe mail.

Soldatelul Reginei de Inima Rosie

soldat-carti-joc

Temele de vacanţă aici pe site sunt pentru mine cele mai dificile. În primul rând, pentru că participă de obicei un număr redus de copii, sub îndrumarea părinţilor. Pot aşadar să îmi fac curaj cu idei mai trăsnite, sau materiale mai deosebite, chiar dacă trebuie să ţin cont că nu trebuie să fie nici foarte scumpe, nici inaccesibile. Pentru a doua temă a concursului „Start la distracţie” m-am gândit la cărţile de joc… Toţi avem acasă cel puţin un pachet descompletat, care îşi poate găsi acum o destinaţie. Personal aveam în minte un soldăţel din garda reginei de Inimă Roşie, şi, dacă ai mei năzdrăvani n-ar fi fost la bunici, probabil în imagine ar fi fost nu unul, ci trei…

La ce s-au gândit ceilalţi copii puteţi vedea aici. Eu m-am chinuit cu soldăţelul meu, ca să văd, când mă pregăteam să-l fotografiez, că mai bine deschideam întâi cartea, căci i-am greşit capul. Oricum, proiectul nu este deloc greu, şi mă gândesc serios să îl folosesc şi cu clasa mea.

Am folosit cărţi de joc, carton roşu (pentru picioare), hârtie buretată pentru cap şi guler (merge însă şi carton), ochi mobili, sârmă pluşată ondulată, şi un beţişor din setul de numărat rămas din clasa întâi. Mi-ar fi fost utile perforatoare inimioare de diferite mărimi, dar n-am avut decât mare şi mic, nu şi intermediar. În rest am decupat din ochi. Picioarele sunt realizate din două pătrate roşii, îndoite pe mijloc, şi tăiate apoi drept, aproape 2/3, ca să se înfigă cartea de joc. Lipiciul trebuie să fie cu uscare rapidă, sau cu silicon, mai ales dacă aveţi o carte din plastic, şi nu din carton. Guleraşul se măsoară şi se decupează după lăţimea cărţii. M-am gândit să pregătesc un fişier printabil, pentru carton alb şi roşu, cu elementele necesare, însă cum dimensiunea cărţilor de joc este variabilă, trebuie adaptat. În mod sigur îl voi avea pentru mine, dar dacă intenţionaţi să lucraţi proiectul cu un grup mare de copii, lăsaţi un mesaj cu dimensiunea cărţilor de joc pe care le veţi folosi, şi mă voi strădui să vă ajut. Pentru o carte de dimensiunea 6x9cm, aveţi aici materialul. Este mai stilizat, mai aproape de imaginea din carte, dar aveţi nevoie de o imprimantă, iar copiii de răbdare la decupat.

Spor la lucru!

Ajuta-te singur! – noua colectie a editurii Gama din categoria Psihologia copilului

Fiecare târg de carte are modul lui de a mă surprinde, plăcut sau nu, prin noile apariţii. Este greu uneori să vii cu noutăţi pe un segment de piaţă atât de dinamic precum este cel de carte pentru copii. Uneori găseşti noi cărţi de colorat, cu ultimele personaje Disney apărute, cu care reuşeşti să-i atragi pe pitici. Este greu să ieşi din tipar, să vii cu „altceva”. La târgul din iunie (despre care am povestit aici) surpriza a venit de la editura Gama, cu noua colecţie Ajută-te singur! Colecţia cuprinde: Bullies: cum să faci faţă intimidării?, Fraţii: nu poţi să-i alegi, dar poţi să-i înţelegi, Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos, Cum să nu te mai streseze stresul, Ia-ţi singur apărarea, Fă-te auzit!

Ajuta-te singur! Psihologia copilului, editura Gama

Am remarcat în ultimul timp – şi am şi recomandat deopotrivă – lucrări pentru părinţi, care urmăreau să pună la îndemâna acestora intrumente cu ajutorul cărora să pătrundă în lumea celor mici, să-i înţeleagă şi să-i ajute. În primăvară, când citeam „Rivalitatea dintre fraţi”, i-am remarcat pe ai mei că erau acaparaţi rapid de rezumatele mele. Totuşi, le erau accesibile doar benzile desenate şi câteva povestioare. Mă gândeam atunci ce bună ar fi o carte pe acelaşi subiect, dar scrisă pentru copii! Ei bine… nu mică mi-a fost surpriza când, la târgul de carte, am găsit noile apariţii de la editura Gama. Le-am citit pe toate cele menţionate mai sus, în afară de Nu trăieşti în peşteră, poartă-te frumos.

Andrei a citit-o pe cea cu fraţii, şi s-a apucat de cea cu stresul ( 🙂 pe motiv că îl stresez!), Iris a răsfoit-o pe cea cu fraţii, dar ea pluteşte încă prin lumea poveştilor cu troli. Dintre volume, cel mai mult mi-a plăcut Ia-ţi singur apărarea! Pe locul doi ar fi
Fraţii: nu poţi să-i alegi, dar poţi să-i înţelegi dar asta pentru că la noi e o problemă zilnică să faci două personalităţi atât de diferite să se înţeleagă :), aşadar nu sunt deloc obiectivă cu medalia de argint. Pe celelalte nu le pot ordona, fiecare oferă, în stilul ei, un alt instrument.

Mă hazardez să spun că nu vă recomand doar una, pentru că toate alcătuiesc un întreg. Fiecare abordează o problemă, până întâlneşte o alta, şi o lasă spre dezbatere următorului volum. De aceea este greu să le aşez în linie, îmi este mai simplu să le pun în cerc, iar în mijloc, copilul. Între coperte sunt problemele cu care fiecare dintre ei se întâlneşte, fie că ne place nouă sau nu. Suntem, la modul general vorbind, părinţi-cloşcă. Ne dăm peste cap să ferim copilul de toate relele, să-i uşurăm viaţa până la a-l scuti de cele mai mici responsabilităţi. Citiţi volumele, poate chiar înainte să le citească copilul, şi vă veţi da seama de cât de puţine îl putem feri. Creşte, iese de sub aripă, şi se trezeşte afară, singur. Va avea posibilitatea să se descurce? Dacă nu, va şti cum să ceară ajutor? Va şti cum să improvizeze? Să identifice un pericol? Ni-i educăm non-violenţi, să întoarcă şi celălalt obraz, le spunem că oamenii se nasc buni, că nu există copii răi. Va şti să se ferească la timp de şmecherii care îi vor sparge ochelarii? De cei care vor râde de ghiozdanul lui, fără motiv? Va putea să facă faţă dezamăgirilor, prietenilor înşelători, falsului? Sunt întrebări pe care nu ni le punem, şi recunosc că, citind, îmi doresc enorm ca pentru copiii mei acestea să rămână nişte cărţi SF, realităţi de care să nu se lovească, şi aici mă refer direct la Bullies: cum să faci faţă intimidării?

Volumele sunt ilustrate, mai mult sau mai puţin, color fiind doar Fraţii şi Nu poţi trăi în peşteră. Grafica, mai mult simbolică decât realistă, surprinde însă foarte mult din limbajul non-verbal, acele „1000 de cuvinte” pe care le aduce în plus o imagine. Nu se putea face abstracţie de faptul că, pe segmentul de vârstă recomandat (8-15 ani), o carte, dacă nu are şi poze… nu este interesantă. (Mă amuz uneori prin librărie, când aud câte o exclamaţie… „Dar e fără poze!!”) Efortul de a-ţi imagina ceea ce citeşti este încă unul foarte mare, este mult mai uşor să înţelegi informaţia având alături, măcar schematic, câteva desene.

Sunt conştientă că este o utopie să sper că un număr foarte mare de părinţi vor cumpăra aceste cărţi. Mi-aş dori ca informaţia să ajungă la cât mai mulţi, pentru a putea spune că avem şansa unei schimbări. În schimb, data viitoare când veţi auzi la şcoală de probleme între copii, agresiuni, depresii, discutaţi cu omul de la catedră. Poate biblioteca clasei are încă loc pe raft, iar cei care simt nevoia de ajutor, dar nu ştiu când, cum să-l ceară, vor găsi aici ceea ce au nevoie.

Cărţile le găsiţi în librăria online a editurii Gama, sau în librăriile online: elefant, libris, librarie.net, emag.

Cum a fost la Social Media for Parents – 2014

Controversat moment, criticat dinăuntru, dar mai ales din afară. Ca după orice eveniment la care particip, las un pic de timp să se aşeze impresiile, şi, cum vreo 24h sunt cred eu suficiente, m-am apucat de aceste rânduri cu punctul 1: articolul despre ediţia precedentă a SMP, acum doi ani. Pe ansamblu, nu pot să nu remarc unele puncte îmbunătăţite masiv. Din păcate, ceea ce constatam ca minusuri acum 2 ani s-au menţinut şi acum, dar nu voi da copy-paste ultimelor două paragrafe din articol. Au primit anul acesta bila albă pentru punctualitate, cu uşoară deviere de la program, dar recuperabilă în pauza de „prânz”, în rest nu am sesizat probleme. Sper doar să apuc şi evenimentul la care ecusoanele, fir-ar ele să fie, vor avea şi numele blogurilor pe ele. Sau macar în formularul de înscriere să existe un câmp „Textul dorit pe ecuson” (şi, normal, numărul de caractere disponibile 🙂 ).

Prima prezentare – Urania Cremene. N-am mai ascultat-o până acum, interesantă prezentarea. Am simţit-o cumva ca un fel de introducere în atmosferă, în lumea copiilor, a educaţiei, a părinţilor preocupaţi, a ceea ce de fapt era centrul activitătilor celor care se aflau în sală. În afară de înregistrarea conferinţei (disponibilă aici), aş vrea să găsesc şi prezentările. Merită să mai arunci un ochi pe ele, mai ales dacă le poţi urmări simultan cu înregistrarea.

A doua prezentare – Gyorgy Gaspar. Pornesc cu o paranteză. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii care se simt în faţa publicului ca peştele în apă. Care trec de la un slide la altul printr-o conexiune parcă directă, de parcă n-ar avea în mână o telecomandă. Acei oameni care pot construi mental un discurs, controla publicul, controla telecomanda, fără să-ţi dai seama de toate acestea. Dincolo de subiectul abordat de Gaspar, prezentarea lui a primit toate aplauzele. Citeam câteva reacţii, că de fapt nu a făcut nimic special, orice speaker pregătit poate face asta. Corect. Iar el a venit foarte bine pregătit. Pentru asta are probabil, într-un eventual formular de feedback, primul loc. Ca să fiu cârcotaşă, i-au lipsit două slide-uri ca să se şi încadreze în timp, iar subiectul abordat, dincolo de aşteptările publicului de la conferinţă, a făcut parte din viaţă. Bloggerul Cristina Hornoiu nu va avea ce să folosească concret ceva din prezentare. Dar Omul are câteva subiecte de gândire.

Din categoria „momentul sponsorilor” au făcut parte şi prezentarea Alinei Ioana Stan, de la Orange România, în „duet” cu Andreea Pufu, de la Sigur.Info. Probabil prezentările lor au fost trecute pe off de public, cu un buton imaginar de telecomandă, aşa cum procedăm la orice moment publicitar. Ar fi mers, după părerea mea, o prezentare mai „agresivă”, care să determine o reacţie mai puternică, o conştientizare a pericolului la care ne expunem când le permitem copiilor accesul liber pe net. Ideea a fost reluată într-o prezentare ulterioară, cu un filmuleţ „minunat”. De exemplu, Andreiul meu e supărat că nu are acces liber, că nu poate instala aplicaţii după bunul plac; că îi controlez contul de facebook, şi multe altele. L-am pus să asculte prezentările, să vadă filmul. Să vadă că nu doar mama lui face asta, şi alţi părinţi o fac. Îmi pare rău că acum vreo 2 săptămâni nu l-am pus să se uite cu mine la un film, îmi scapă numele, cred că la ProTv era, cu o fetiţă – 12 ani, care cunoaşte un băiat pe internet. Cât timp băiatul „avea” 15 ani le povestise părinţilor despre el. Dar timpul trece, ea capătă încredere, dialogurile se încing, şi el îi mărturiseşte că are „20”. Este momentul cheie al filmului, în care Anny, deşi simte că ar trebui să oprească conversaţia, continuă. E ceea ce îi spune şi târziu, tatăl ei. Când ai văzut că te-a minţit prima dată trebuia să te opreşti. După un alt interval, vârsta sare la 25… şi apare propunerea unei întâlniri, la care vârsta reală se dovedeşte undeva pe la 40… E inutil să vă spun ce a urmat, drama prin care trece copilul până când conştientizează ce s-a întâmplat, paranoia părinţilor, care abia acum citesc discuţiile, şi faptul real că „Charlie”, un expert informatician, care şi-a acoperit foarte bine urmele, nu poate fi prins… Să vă întreb acum, ce fac copiii pe internet??

A doua parte a conferinţei a fost mult mai „tehnică”, moderată de Cristian China Birta, care a şi încheiat de fapt cu o prezentare proprie. Prima prezentare a fost a Ioanei Macoveiciuc. O prezentare amuzantă, care ne-a destins după pauză. Cel puţin posesorii de animale o vor uita greu. Hamsterii mei sunt în siguranţă… nu intenţionez să-i tund, poate doar să-i spăl :). Daniel Osmanovici s-a autodeclarat tată începător. Chiar dacă pe site-ul lui nu scrie, a completat motto-ul „Pentru un tată la început de drum” cu „şi pentru mămici care acceptă sfaturi”. Riscant :), într-o sală 99% plină cu personaje feminine, cu aproximativ aceleaşi ocupaţii.

Degetul pe rană l-a pus Ioana Mănoiu, Managing Partner GMP PR, cu o prezentare despre Brandul personal. Este o prezentare pe care musai aş vrea s-o am, sunt multe lucruri de analizat. Sunt conştientă că am lăsat foarte puţin din ceea ce sunt eu sau copiii mei să se amestece cu ceea ce este „Talente de Năzdrăvani”. A fost intenţia mea încă de la început, nu pentru că mie nu mi s-ar întâmpla poveşti demne de telenovele, sau copiii mei nu ar fi speciali în felul lor. Am considerat însă mereu că există o linie care trebuie trasă, şi pe care eu, în primul rând, trebuie să o respect. Ioana a propus un exerciţiu: cere prietenilor să spună trei lucruri despre tine. Cere celor care nu te cunosc decât online să te caracterizeze. Dacă aveţi timp, aş vrea să daţi curs acestei rugăminţi. Sunt foarte curioasă în privinţa rezultatului. Mai ales dacă m-aţi cunoscut întâi online, apoi offline, cum s-a schimbat percepţia?

A urmat domnul Chinezu :), care, chiar şi cu brand personal acum, cristianchinabirta.ro, tot Chinez rămâne. Noutăţi nu mi-a adus prezentarea, dar asta pentru că sunt unul dintre abonaţii care îl citesc, mai ales când vorbeşte de „tehnice”. Mă bucur că n-a vorbit limbi străine pentru mine, mai ales când a trecut-o pe bounce rate pentru home page… Altfel, sunt o mulţime de lucruri de învăţat. Odinioară (parcă au trecut decenii), când mi-am făcut eu curaj şi i-am dat „follow” Chinezului, am primit un mesaj. Poate era auto, poate nu, habar n-am. Era scurt şi la obiect. Dacă nu am ce face decât să-i urmăresc aberaţiile, e onorat de follow. Ei bine, în aceşti ani, am învăţat mult. Nu mă amăgesc, mai am multe de învăţat. Chiar ieri, când a atras atenţia… dacă bloggingul e un second job, nu există să te scoli dimineaţa şi să n-ai chef. Corect, mulţumesc încă odată pentru sfat! Mi-am permis doar să-mi dau concediu, căci şef mai diabolic decât îmi sunt eu însămi n-am avut până acum!

A încheiat Valentin Vesa, cu o prezentare foarte interesantă, mai ales pentru cei noi pe facebook, dar care poate fi încadrată la capitolul „siguranţa pe internet” (filmul de mai sus a fost inclus în prezentarea lui). Nu insist, căci personal am trecut prin toate setările de securitate. Am avut însă plăcerea de a discuta după prezentare, mai ales în contextul în care site-ul meu este în continuare blocat pe facebook… ca fiind „unsafe”. (Dacă veţi dori să daţi share acestui articol, vă rog să folosiţi linkul http://nazdravani.wordpress.com/2014/07/10/cum-a-fost-la-social-media-for-parents-2014/ , căci altfel nu merge, din păcate). Sper să pot pune sfatul în aplicare, mai ales că este unul românesc, din categoria „sună un prieten”.

În concluzie, nu am simţit că am primit concret răspunsuri la dilemele privind ce poţi face, cum poţi face mai bine. Nu mă mai amăgesc că primeşti aceste răspunsuri la evenimente fără taxă. Din acestea iei ce poţi. Dacă vrei să înveţi, caută cursuri plătite sau citeşte la greu. Nu îmi pare rău că m-am dus, nu am pierdut timpul.

Ca orice eveniment de genul acesta, nu ar fi fost posibil fără un pic de implicare, aşa că, la final, momentul publicitar:

 


Edit:

* Prezentarile reprezinta proprietatea intelectuala a autoriilor si nu pot fi reproduse partial sau integral fara acordul acestora!
Reactii: Meseria de parinte, Mamica urbana, Ozzy, Bogdana Dobre Tu si bebe, CojocariiBlogul mamei incepatoare,  iYli

Primul targ Work At Home Moms – 12 iulie – Bucuresti

Untitled-1

Asociaţia Work At Home Moms organizează primul târg din România dedicat promovării în exclusivitate a serviciilor şi produselor realizate de mame care lucrează de acasă.

Evenimentul va avea loc pe data de 12 iulie în Bucureşti, la sediul ?colii Libere Waldorf – Strada Scărlătescu nr. 50, sector 1 – vedeţi harta

Perioada de înscriere a mamelor expozante este 19 iunie-9 iulie. Pentru mai multe detalii privind participarea, vă rugăm să ne scrieţi la adresa de mailcontact@wahm.ro (cu subiectul Târgul WAHM) sau, dacă aveţi posibilitatea, să ne vizitaţi la Centrul Work At Home Moms

În cadrul târgului, pregătim şi o serie de workshop.uri atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari:
1. Atelier vesel de modelaj pregatit de Ioana Cârâc de la Doar un Hobby
Interval: 10-11
Inscrieri pe contact@wahm.ro

2. Atelier dulce raw pregatit de Andra Dudea de la Amoraws. Vom face ruladă cu nutella raw.
Interval orar 11-12
Înscrieri pe contact@wahm.ro

3. Atelier de pâine sub îndrumarea ?colii libere Waldorf.
Atelierul de făcut pâine le oferă copiilor o experienţă multi-senzorială, o delectare a simţurilor ce le permite să vadă, să atingă, să miroasă, să audă şi să guste.
Interval orar 12- 12:15 modelatul pâinicilor, iar între 12:15 – 13:00, le lăsăm la copt
Înscrieri pe contact@wahm.ro

4. Workshopul cu tema
“Emotiile copiilor – cum le facem fata cand lucram de acasa?” tinut de Anca Iordache – Aware Parenting Instructor – www.parentship.ro
Interval orar – 12:30-13:10
Inscrieri pe contact@wahm.ro

5. Atelier cu tema:
“Vacanta alaturi de copiii nostri” – “Parenting from the heart”, consilier Oana Vaideanu, mama WAHM
Interval orar – 13:10-14
Inscrieri pe contact@wahm.ro

6. Ana-Maria Trandafir vă propune să coaseti împreună un semn de carte, cu un model care vă va permite să învă?aţi cinci cusături de baza reprezentative pentru decorarea cămă?ilor române?ti.
Interval orar: 14:00-15:00
Inscrieri pe contact@wahm.ro

7. Delice Corner va ofera o reteta foarte simpla de iced tea – dureaza maxim 7 minute, testat de noi – si cateva sugestii de ceai Jenier cu care puteti prepara aceasta bautura minunata.
Interval orar: 15:00- 15:10
Inscrieri pe contact@wahm.ro

8. Teatru de masă, atelier semnat de Scoala libera Waldorf
Teatrul de masă reprezintă o transpunere în imagine a unei mici povestiri.
Interval orar 15:10-16
Inscrieri pe contact@wahm.ro

Avem şi o surpriză îndelung aşteptată: expozantele la târg vor face parte din primul documentar marca WAHM. Să îl tot plimbăm prin ţară ne propunem.

Haideţi să invităm împreună cât mai multe persoane care vor afla de harul mamelor creatoare!

Evenimentul va avea loc la Scoala Libera Waldorf în Bucuresti pe 12 iulie intre 10-16.
Adresa şi harta
http://www.scoalalibera.ro/contact/

Pentru înscrieri ca mamă expozant, dar şi participant la workshopuri vă rugăm să ne scrieţi pe contact@wahm.ro

Aceasta este pagina Facebook a evenimentului – https://www.facebook.com/events/1465520833689148/