Zambiti, va rog! – Diana Damalan

Luna mai a acestei primăveri a început pentru mine cu o activitate în premieră, pentru mămici. M-au ajutat atunci editura Casa, DacoArt, Profiart, Hartmann, Prokinder, dar nimic din ce s-a „întâmplat” nu ar fi putut fi povestit în imagini fără ajutorul Dianei Damalan.
Dacă aţi citit articolul de atunci, ştiţi deja despre ce vorbesc.

Pe Diana am cunoscut-o online. M-am uitat pe site-ul ei, mi-a plăcut ce am văzut, şi am rugat-o să mă ajute. Apoi am aflat mai multe despre ea, şi despre pasiunea ei, lucruri pe care vi le povestesc mai jos.

233 copy

Cum ai început? Când s-a născut pasiunea pentru fotografie?

Am început să fotografiez cu un aparat compact, acum vreo 7–8 ani. Nimic serios – poze de vacanţă, portrete, peisaje. Am trecut treptat la DSLR, apoi la un DSLR mai scump, mai multe obiective şi încet-încet am adunat echipament pentru o şedinta foto în toată regula, inclusiv lumini de interior.  Am urmat cursuri, seminarii şi o şcoala care mi-a schimbat viata – Scoala de poetica fotografică “Francisc Mraz”. Sunt nikonista, prefer lumina naturala şi un obiectiv fix.

5fb

Ce preferi dincolo de lentilă?

Îmi place să fotografiez orice – de la concerte la bebeluşi, de la mâncare la peisaj şi aşa mai departe. Dar dacă mă gândesc bine bine, cel mai mult îmi place să fotografiez copii mici şi bebeluşi. Este uşor de ghicit de ce – sunt atât de naturali, de simpatici, frumoşi, imprevizibili şi haiosi, încât oricât de obosită sau necăjiţă aş ajunge la o sedinta foto, după câteva minute micul model îmi schimbă starea de spirit în bine şi în veselie.

site9 copy

Ce înseamnă o şedinţă foto pentru copii? E dificil de organizat?

Pot spune că nu e uşor. Se întâmplă să fie nevoie chiar şi de o oră pentru ca un bebe mic să se liniştească şi să nu mai plângă, pentru câteva cadre cu zâmbete. Uneori o domnişoara de 4 ani poate să-mi spună că pur şi simplu nu poate să zâmbească astăzi sau că un băieţel să fie atât de  interesat de noua parcare cu maşini, încât să nu ridice ochii de la ea mai mult de 2 secunde. El e prea ocupat pentru şedinţa foto pregătiă în detaliu de mami. Nici pentru mămici nu e uşor – pregătesc tot felul de tutu-uri, rochiţe, bentiţe, şi ce crezi?! – minunea lor, care de obicei stă la poza cu telefonul, azi nici nu vrea să audă de aşa ceva!
Cu toate acestea, nu s-a întamplat ca după o sesiune foto să nu alegem, din cele 50 – 100 de fotografii rezultate, cel puţin 10 fotografii bune de înrămat. Iar asta pentru mine este o mare satisfacţie. Sunt foarte bucuroasă când mămicile îmi spun că le-au plăcut la nebunie fotografiile cu bebeluşul de o lună sau cu prinţesa de un an şi că abia aşteaptă să ne revedem la următoarea aniversare.

site13

Ce idei ai pentru viitor?

Fotografiez, cum am spus, şi altceva decât copii şi alte evenimente decât botezuri şi petreceri aniversare pentru copii, dar pe viitor îmi doresc ca acesta să fie principala mea activitate. Este o muncă frumoasă, pe care o fac cu drag şi răbdare şi care îmi aduce multă satisfacţie. Mă consider norocoasă pentru faptul că în numai 2 ani am evoluat foarte mult în acest domeniu, am reuşit să fac multe lucruri frumoase pe cont propriu şi fac ceea ce îmi place. Cred că este foarte important să faci ceva care să îţi placă cu adevărat şi să poţi trăi din asta. Mie încă nu mi-a reuşit, practic tarife foarte accesibile, îmi doresc să fiu cunoscută în primul rând, dar am de gând să muncesc în continuare mult, să investesc timp şi resurse, să învăţ şi sper că voi ajunge acolo.

site3

Ce ţi-ai dori să poţi realiza?

Visez la o expoziţie cu fotografii cu copii. Am avut mai multe expoziţii de grup, în ţară şi în străinătate, dar niciuna pe această temă.

Mi-ai spus multe despre fotograful Diana. Despre omul Diana ce-mi poţi spune?

Pot spune că sunt un om fericit. Sunt fericită şi recunoscatoare că am o familie minunată, care îmi umple zilele cu bucurii mici şi mari. Asta ar fi de ajuns – dar sunt o mulţime de alte lucruri mărunte care îmi aduc alte bucurii – îmi place mult să merg la concerte, îmi plac multe trupe româneşti, îmi place să gatesc, pentru familie şi pentru prieteni, am norocul să întâlnesc tot timpul oameni interesanţi, pasionaţi de frumos. Îmi place să merg în locuri noi şi acolo, bineînteles, să fotografiez.

dsc2203 copy

Fotografiile Dianei le puteţi vedea pe site-ul personal, DianaDamalan.ro. O găsiţi şi pe Facebook, la F/dianadamalanphoto, unde puteţi participa la concursurile organizate periodic, cu premii diverse sau chiar şedinte foto cadou.

Mulţumesc, Diana!

Facebook spune ca acesta este ‘unsafe website’

Din motive ştiute numai de minunata reţea facebook, dar pe care toţi, deşi nu o mai placem ca la început, o ţinem în viaţa noastră, azinoapte linkul către site-ul meu a fost considerat „unsafe” şi absolut nimic cu marca Talente de Năzdrăvani nu mai poate fi „shăruit”. Este pentru mine extrem de frustrant, mai ales că nu mă ştiu să fi făcut spam, să fi deranjat persoane necunoscute cu mesaje sau alte practici abuzive pentru care să se ia asemenea decizii, sau să fie motive pentru care utilizatorii să raporteze site-ul. (Dacă aţi fost vreodată deranjat, spuneţi-mi, dezabonaţi-vă, „unfriend”, „unfollow”, aveţi o mulţime de instrumente la dispoziţie.)

Aşadar am o mare, dar mare rugăminte la toţi cei care utilizează acest site, îl citesc sau din orice alte motive sunt de acord că decizia de mai sus este abuzivă.

  1. Daţi share unui articol de pe site. Oricare, nu contează, nu vă va lăsa. Va apare o casetă prin care Facebook vă cere să argumentaţi de ce decizia este greşită. Scrieţi orice, numai să se înţeleagă că talentedenazdravani.eu a fost încadrat greşit pe această listă. Exemplu de mesaj: Talentedenazdravani.ro este un site sigur, blocarea lui este o greşeală, vă rugăm deblocaţi.
  2. Încercaţi să raportaţi problema cât de des puteţi. Numai o avalanşă de mesaje pe această temă îi poate face să reevalueze situaţia, sau măcar să îmi răspundă De ce.
  3. Daţi share acestui articol, folosind următorul link: http: // nazdravani. eu/ blog/ ?p=13903. Doar că va trebui ca cel care doreşte să-l acceseze să scoată pauzele 🙁

Ceea ce am găsit pe net despre asta nu e deloc încurajator… e posibil să dureze 🙁

Mulţumesc anticipat tuturor pentru suport!

Dacă aveţi idei ce altceva aş putea face, vă rog să-mi spuneţi.

La Sosea – la cafea

mariuca-vlad

Nu sunt băutor de cafea. Acum ceva vreme o spuneam ferm convinsă; anul acesta a devenit parţial adevărată: nu beau zilnic cafea. Lichidul magic, care a sucit minţile a cel puţin jumătate de planetă în urmă cu câteva sute bune de ani, a rămas pentru mine un medicament, bun la nevoie să-ţi economisească scobitorile ce puteau propti pleoapele. În ultimul timp însă, când ştiu că am zi plină, fierb dimineaţa o cană…

Încercam să mă gândesc la amintiri legate de cafea. Cafeaua se dădea la doctor. Cea bună se procura greu, cu pile şi relaţii în port, şi totdeauna făceai impresie bună. Cafeaua bună de băut acasă se lua de la Bucureşti. Veneam cu mama, făceam un ocol de la Unirii, pe jos, când încă nu era metrou la Universitate, şi o luam spre Rosetti, la o alimentară, pe colţ (acum nu mai e, e altceva), unde aveau cafea boabe. Ti-o râşneau pe loc dacă voiai, şi nu puneau nimic în ea. Nu cred că era cine ştie ce, dar măcar era numai cafea. Mirosea foarte plăcut, dar tot nu-mi plăcea drumul ăla, special, pentru cafea.

Nu mi-a plăcut niciodată să fac cafea, şi nici acum nu mă laud că ştiu. Iese ori ceai, ori prea tare, culmea e că eu nu-mi dau seama de ce se plâng cei care o beau. Eu îi pun zahăr şi lapte, aşa îmi place, şi îşi face efectul. Asta contează pentru mine. Când eram mică, şi aveam musafiri, nu făceam eu cafeaua. Cel mult frecam ness-ul. Dar îl frecam, nu glumă, să iasă bine caimacul deasupra. Cafeaua mi-a fost recomandată pe post de medicament, să-mi mai ridice tensiunea. Hmmm… am doi copii pentru asta, la ce bun sa stric cafeaua?! Aşadar, nu îmi place să beau cafea. În schimb îmi place la nebunie să o miros. Nu preparată, ci râşnită. Mai nou am decoperit că îmi place şi să o admir. De fapt, să admir desenele de deasupra. Luna trecută toate plăcerile au fost satisfăcute de invitaţia Anei, de a merge la Coffeol, la Ploieşti. Băutor de cafea nu sunt, dar aveam toate motivele înşirate mai sus, plus, bonus, o companie de milioane. Am savurat din plin excursia, chiar dacă mi-aş fi dorit să am şi eu copiii cu mine; am râs şi am glumit. Nu sunt genul care apucă să stea, mai ales nu în cafenele prin hipermarket. Acolo ajung cu scop clar, lista în mână şi timp limitat.

Impresii aleatorii: personalul are o enormă toleranţă la copii, deşi localul nu e amenajat kid-friendly. Nu cred că ai putea veni liniştit să savurezi o cafea cu copilul în dotare, decât dacă e antrenat să stea afară, la terasă. Sau… cu nasul lipit de vitrina cu prăjituri, de unde, sincer, nici eu nu m-aş fi mişcat!! Mi-a plăcut că mirosea fantastic a cafea, şi am putut să beau cacao. Mi-a plăcut că semăna a cofetărie, aveai de unde alege „meniu” de copil, sucuri naturale, plăjituri apetisante, şi o înghetaţă demenţială! Până nu voi ajunge şi eu să-mi dau seama cum e cu cafeaua, probabil nu voi înţelege cum e cu amestecurile de arome, esenţe, lucruri pe care mintea mea e incapabilă să le priceapă…

Despre Coffeol, despre locaţiile din Braşov şi Ploieşti, găsiţi mai multe detalii la ei pe site. Eu am rămas cu amintirile, şi mă îmbăt dimineaţa cu parfum de cafea. Mi-a fost milă să prepar cafeaua primită cadou, pliculeţul miroase ameţitor (încă!) la mine pe noptieră…

Evaluarea națională: clasa a II-a si a IV-a – experiența de părinte

Acum vreo 20-30 de ani, o diferenţă de 4 ani între fraţi însemna pentru părinţi doi ani de foc şi stress. Când unul era a VIII-a, şi celălalt a XII-a, apoi a XII-a şi licenţă, trebuia să fii zdravăn cu nervii, ca să rezişti unor examene adevărate. Pe-atunci intrarea la liceu, la facultate, nu era o joacă de copil, nu se inventaseră locurile cu taxă, erau ceva ciuperci răsărite la capitolul facultăţi particulare, dar în general munceai pe brânci pentru un rezultat bun.

Sistemul s-a schimbat. Am prins „reforma” pe băncile facultăţii, am întors-o pe părţile ei bune şi rele, am testat-o apoi la catedră. Viaţa m-a dus pe alte drumuri, departe de şcoală, unde m-am întors în cele din urmă acum 4 ani, ca părinte, şi unde sper să revin, şi în spatele catedrei, într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Ca părinte – surpriză – iar reformă! Nu uitasem, eram într-a XII-a, când a apărut „sunt” şi „â”. În facultate a început trecerea la sistemul Bologna, acum, ca părinte de şcolari mici, iaca iau în piept noua reformă, clasa pregătitoare şi evaluările naţionale. De prima am scăpat la mustaţă cu Iris, pe cea de-a doua am testat-o anul acesta. Am aşadar dublă experienţă, părinte de copil de-a II-a şi de-a IVa.

În naivitatea mea, mi-am permis să cred că undeva acolo sus cineva gândeşte. Va fi bine, vom scoate cu puţină mobilizare învăţământul românesc din haosul şi mocirla în care se zbate din cauza indiferenţei şi lipsei noastre de valori. Viaţa asta are însă grijă să trezească naivii ca mine. Nu, nici cel mai bun prieten nu e ceea ce pare, şi trebuie să încetez să privesc lucrurile optimist.

Tot anul şcolar i-am tocat pe copii la cap că avem examen la sfârşit de an.

Pentru examenul dintr-a opta învăţam de doi ani. La BAC… puneam dintr-a noua de-o parte fişe, scheme, rezumate, pentru ceea ce ştiam că e în programă. Ai mei copii – nu. Ei parcă aveau să iasă la cules de floricele. Nu se concentrau şi pace, iar culegerile, editate târziu, după nişte modele care păreau rupte din altă lume, nu i-au speriat de fel. Ca la noi – la nimeni, fix după salba de zile libere pe care anul electoral ni le-a adus de Paşti, când tot poporul din clasele II, IV, VI, trăgea aer în piept să-şi încerce puterile cu uraganul evaluărilor, guvernul schimbă datele de examen.

Încurcate sunt căile Domnului, dar pe cele ale reformatorilor învăţământului românesc nu cred că le înţelege nici talpa iadului… Pe de-o parte am zis că-i mai bine, aşa toată lumea va avea materia terminată, căci, să recunoaştem, suntem experţi de mulţi ani în a nu respecta planificarea, a nu fi la zi cu materia, iar bieţii copii să se trezească cu subiecte pe care nici dacă ar fi vrut, să nu le poată rezolva. Pe de alta, m-am întrebat pentru ce-i plătim pe oamenii ăia, dacă nu să se gândească, să anticipeze, să calculeze cum e mai bine pentru copii…

Au sosit şi marile zile.

Clasa a IVa a fost prima. M-am străduit cât am putut să fiu calmă, să-i dau copilului încredere, să-i spun şi să înţeleagă că e doar o poză a ceea ce ştie în ziua X, ora Y. Că ceea ce simt pentru el, şi ceea ce cred despre capacităţile lui nu sunt influenţate de acest rezultat. Că e important să dea tot ce poate, să fie atent, dar niciodată, niciodată să nu considere un examen ca fiind sfârşitul lumii.

Ei, şi după momentul în care întoarce spatele şi trece de uşă, şi nu-l mai vezi, începi ca părinte să te întrebi dacă ai făcut suficient pentru a-l ajuta să reuşească. Sau dacă ai fost capabil să-l pregăteşti pentru eşec. Le cerem uneori atât de mult copiilor, că nu ne dăm seama când le tăiem, în goana către succes, coarda de siguranţă către eşec. E cumplit să nu ştii să pierzi. Să nu ştii să te ridici şi să iei totul de la capăt. Dar asta e altă discuţie, trebuie să revin la subiect.

Am aşteptat copilul, care a venit furios.

Furios pe bătaia de joc pe care a suportat-o. Furios pe neseriozitatea celor care au alcătuit subiectele. Am aşteptat să le văd şi eu, pentru a-i da dreptate. La limba română, programa e ucigătoare la clasa a III-a şi a IV-a. Părţi de propoziţie, părţi de vorbire, noţiuni care normal au legături logice, legături rupte – din punctul meu de vedere, de încercarea de a le face mai „accesibile”. În acest context, testul de anul acesta a fost… naiv. Am căutat cu disperare partea de gramatică – şi nu am găsit-o. O singură întrebare – prin care se cerea identificarea a două însuşiri – părea să ajungă în acest sector.

Andrei a avut textul cu lebede, şi prin urmare şi controversata cerinţă de a încadra preotul ca personaj pozitiv sau negativ… Din fericire, logica şi bunul simţ sunt peste îndoctrinarea care se face acum în şcoli, şi Andrei a răspuns corect. Indiferent cine eşti, dacă răneşti pe cineva, eşti un personaj negativ. Concluzia copilului? Pentru ce m-ai bătut la cap, mami? Ştiam să citesc de la grădiniţă… Aşa că la matematică s-a relaxat, eu am tăcut şi când o vedea pe sora lui că încă îşi face griji, o liniştea… tu nu vezi, dacă nouă ne-au dat aşa, doar nu crezi că la voi o să fie mai greu!

La matematică nimic nou.

Metodele de rezolvare a problemelor sunt SF. De tabla înmulţirii nu mai vorbesc, dacă nici măcar o biată adunare cu trecere peste ordin nu au avut. Ah, da, un exerciţiu vizual de adunare a fracţiilor cu acelaşi numitor. Dar ceea ce a pus capac – probabil pe undeva pe-acolo, prin sferele înalte, unii se cred mai cu moţ – a fost ultima problemă, cea de şah.

Habar n-am dacă geniile decizionale au făcut la viaţa lor trei boabe de logică, să ştie că dintr-un silogism de forma: Toţi copiii studiază matematica. Unii copii studiază şahul. Concluzie: Toţi copiii ştiu şah. – concluzia este falsă. Da, au arătat mutările posibile, da, au arătat tabla de şah… dar de aici până să presupui că un copil de 10 ani, în condiţii de stress relativ, este capabil la prima vedere să se orienteze pe două coordonate, să înţeleagă mişcările unei piese – una din cele mai grele după părerea mea de şahist mai mult decât amator – şi, mai mult, să găsească şi cel mai mic număr de mutări…

Doamne, dar pe ce planetă trăim?? Mă bucur că bunicul joacă şah. Mă bucur că pe plajă am jucat şah. Dar de aici până la o problemă de genul acesta… Sunt curioasă care au fost obiectivele acestui item. Ce s-a urmărit? Oare ştiu cei care au făcut subiectele?

La clasa a II-a, nimic surprinzător.

Iris nu e nici pe departe genul „tocilar”. A mers la şcoală în clasa I fără să ştie să citească. I-am repetat mereu că asta se învaţă în clasa I, chiar dacă unii parcă se nasc învăţaţi şi citesc cursiv la grupa mică. A fost frustrată de colegele care ştiau deja, a învăţat încet, ca ţestoasa din cursa cu iepurele. A ajuns acum la un nivel la care sunt mai mult decât mulţumită de ea. Nu este prima, dar este în frunte.

La citit mi-a spus că a fost mult. Că a terminat, dar că nu a avut timp să verifice, aşa cum am învăţat-o. La partea a doua mi-au rămas 5 minute, m-am corectat! La matematică a venit nedumerită… de ce au primit acelaşi test, doar cu mici schimbări, adică în loc de cărţi – timbre… Dar impresia generală – uşor.

Cadrele didactice au văzut mai mult. Subiectul cu „biletul”, pregătit diferit pentru cele două numere, unul cu spaţiu pentru dată, altul nu; tehnoredactare care nu a ţinut cont de mijloacele învechite de multiplicare, rar color, cel mai des un xerox hârâit, care înnegreşte tot ce e gri… mă enervez dacă continui…

As vrea ca într-o zi sa le fiu copac. Sa-i sprijin, sa-i leg când nu se vad, sa-i ajut sa viseze.

As vrea ca într-o zi sa le fiu copac. Sa-i sprijin, sa-i leg când nu se vad, sa-i ajut sa viseze.

Copiii au trecut de primul examen din viaţa lor.

Ce au înţeles? Că nu trebuie să te stresezi, că treci ca gâsca prin apă? Că nu se cere mai nimic dificil? Şi pentru ce mă chemi pe mine, ca părinte la şcoală? Să iau la cunoştinţă că nu am un copil analfabet? Că ştie să citească şi înţelege ce citeşte? Asta este evaluarea naţională? Şi asta ar trebui să ne crească procentul de promovabilitate la bacalaureat? Sau numărul de adolescenţi înecaţi în manele şi forme fără fond? Asta le comunicăm?

Că e suficient un efort minim pentru a promova un examen? Dacă tot nu contează în parcursul şcolar această evaluare, de ce nu s-a făcut corect? Pe grade de dificultate, să putem, la final, să spunem: avem circa o treime care ştie doar să citească, două treimi de nivel mediu, şi câţiva răsăriţi, care vor uimi lumea cu medalii la olimpiadele de ştiinţe. Sau suntem în an electoral şi trebuie să ne batem cu pumnul în piept că viitor de aur ţara noastră are…?

Ruşinică, domnilor evaluatori, v-aţi bătut joc.

V-aţi bătut joc în primul rând de munca copiilor, de respectul lor pentru şcoală, pe care unii dintre noi, părinţii, încercăm încă să-l cultivăm. V-aţi bătut joc de mine, ca părinte, de munca mea cu copiii, de banii investiţi în culegeri-model, de încrederea mea, de mine, ca elev- student- tânăr- adult neemigrant, care a sperat că lucrurile se pot schimba în ţara asta. V-aţi bătut joc de cadrele didactice, cărora le-aţi cerut luna de pe cer, începând cu prezenţa în şcoală de la ora 5 dimineaţa, o muncă imensă, neremunerată!, pentru a vă oferi vouă materiale să vă lăudaţi că „lucraţi”.

Am mai auzit asta, în direct, la revoluţie… fă-te că lucrezi… Eu nu m-am făcut că lucrez, nu m-am făcut că-mi plătesc taxele şi m-am săturat să vă faceţi că vă pasă! Îmi pare rău că la catedră nu sunt oameni de piatră, care, ca muncitorul de la strung, să apese butonul roşu şi să iasă în faţa fabricii, să spună stop bătăii de joc. Pentru că, după ceea ce aţi făcut, cel puţin la ciclul primar – la gimnaziu nu comentez, căci nu am urmărit problema – aşa aţi fi meritat! Nimeni să nu corecteze, nimeni să nu se obosească. Să vă trimită lucrările pachet, să faceţi ce ştiţi mai bine cu ele!

Peste doi ani, copiii mei vor fi din nou în „evaluări”. O minune doar ne-ar putea duce peste graniţă, la fel cum o minune ne-ar putea convinge că aici avem un viitor. Iar eu nu cred în minuni. Sper doar ca peste doi ani, aici, pe blog, să postez un articol diferit.

Oricât aş încerca, nu pot ucide Speranţa din cutia Pandorei.

Bookfest 2014 – epilog

Anul acesta am bifat Bookfest în două zile, o premieră pentru mine, dar o experienţă pe care o voi repeta cu siguranţă. Ajungeam în târg oricum sâmbătă, cu ocazia atelierului de quilling, dar vineri după-amiază m-am trezit ajunsă între standuri, şi nu mi-a părut rău deloc (mai ales când am văzut ce aglomeraţie era sâmbătă!). În plus, faptul că am ajuns singură, fără bagaje, doar cu aparatul foto, mi-a permis să casc gura linistită, fără să mă întrebe nimeni mai stai? mai ai?

Plimbarea mea prin târg a fost prezentată deja în imagini, acum mă străduiesc să adaug şi cuvintele. Prima „achiziţie” a fost la Nemira. Nemi, editura pentru copii, avea nişte reduceri fantastice. Cred că era singurul loc din târg unde reducerea chiar era reducere. Toate cărţile erau la 3 lei. Mi-am luat Misiunea Berthelot. Romania in primul razboi mondial, nu doar pentru povestirea în imagini, cât pentru cd-ul care însoţeşte volumul, cu imagini şi înregistrări de arhivă. Reducerea e încă valabilă pe site. Erau tentante şi reducerile la seria Urzeala tronurilor, dar pentru bugetul meu era muult prea mult 🙁 . La editura Curtea Veche erau ultimele apariţii (link pe copertele de mai jos), le-am răsfoit un pic, mandalele ar putea fi folosite la un atelier pe teme „istorice”, am notat ideea pentru viitor.

bookfest2014-curtea-veche

micutele doamne poimaine mandale

La Humanitas am regăsit cu plăcere reeeditată seria aventurilor lui George, o trilogie pe care Andrei a citit-o cu mare plăcere. De asemenea, sunt şi două volume ale trilogiei Materiile întunecate – Luminile nordului/Busola de Aur şi Ocheanul de chihlimbar. Pentru preadolescenţi, dar şi pentru amatorii de poveşti SF, sunt numai bune. Am rămas încă cu ochii la Întrebări mari de la cei mici, poate îşi face loc în buget la târgul următor.

O nebunie completă, copilărie în adevăratul sens al cuvântului a fost la Litera Mică. Pe lângă bilele albe pe care le adună prin produsele Disney pentru cei mici, anul acesta acord standului bila de originalitate pentru maşinuţa micilor cititori, în care n-am apucat să mă fotografiez… Genială idee, cu mult peste clasicele panouri cu orificiu pentru cap, pentru fotogafii. Din fericire am trecut un pic de vârsta produselor cu jucării. Dar Iris s-a încadrat perfect în publicul ţintă pentru Jurnalele Disney Violetta: Jurnalul meu. Un an mai târziu şi Jurnalul meu secret. Album de fan. Nu ştiu cum a fost la lansare, ştie Iris, care mi-a spus cu sinceritate că ea lucrează mereu quilling acasă, s-o „învoiesc” de la atelierul meu, să meargă la lansare.

La Galaxia Copiilor (grup ALL) am răsfoit noile apariţii. Mi-a plăcut cum a crescut Pixi, am încercat să fiu atentă pentru a-i încurca socotelile lui Zaharia Zanzibon, dar m-am şi bucurat când am văzut volumul 2 din Şoboraţii. Povestea a rămas în aer după primul volum, abia aştept să văd cum continuă.

bookfest2014-all

O serie de apariţii pentru copii de măcar 8 anişori sunt la editura Artur. Bine-nţeles, celebrul Jurnalul unui puşti, volumul 8, Ghinion cu carul, pe care Andrei l-a devorat într-o oră şi un pic, direct la stand, şi m-a anunţat că s-a terminat! Pfiu, de când aşteptam momentul!! În colecţia Excalibur îşi începe apariţia, cu primul volum, Luminile nordului, şi trilogia Materiile întunecate. Nu am reuşit încă o comparaţie de preţ, cred că vor fi totuşi un pic mai ieftine decât cele de la Humanitas, menţionate mai sus. Cum Pumnalul diafan nu se mai găseşte, poate Artur le readuce pe rafturi. Iubitorii (nostalgici) de SF regăsesc şi seria Fundaţiei, de Asimov, dar am remarcat şi o serie nouă, Percy Jackson şi Olimpienii, din câte am înţeles în urma unei discuţii la stand, apropiată de linia Harry Potter. Am pus pe listă Punci cu porunci, de Michael Ende, doar pentru că am îndrăgit autorul. Insula delfinilor albaştri am înţeles că seamănă cu povestea lui Robinson Crusoe, dar nu am găsit-o încă în librării.

La RAO, dacă tot am terminat seria Aventurilor cu Troli, mă uitam la seria povestirilor cu Nina. În rezumat par faine, poate găsesc totuşi o reducere mai bună la un târg viitor. Oricât mă străduiesc eu să le trezesc copiilor curiozitatea pentru lecturile copilăriei noastre, ei preferă poveştile de acum…

La Gama am avut surpriza târgului, colectia Ajută-te singur, care vine – cu explicatii şi sfaturi – în sprijinul copiilor şi adolescentilor aflati în situatii dificile. Am citit deja două dintre volume, Fratii şi Fă-te auzit, Andrei l-a citit pe cel despre fraţi, şi aştept cu nerăbdare să citim toţi trei şi să putem discuta. O bilă albă pentru ideea acestei colecţii, mai ales după valul de lucrări de acest gen dedicate părinţilor. Avem acum şi variantele accesibile copiilor, variante care le oferă lor instrumentele, le lasă lor iniţiativa îmbunătăţirii relaţiilor, într-o lume în care adulţii sunt prea ocupaţi de cele mai multe ori pentru a se opri să-i asculte. Copiii se trezesc de multe ori singuri în jungla de afară, şi nimeni nu îi învaţă cum să se apere de tentaţii şi abuzuri.

bookfest2014-gama

Tot la Gama, colecţia de jocuri-enciclopedie Genius a fost completată cu celelalte 4 titluri, Invenţii incredibile, Monumente faimoase, Oameni celebri din România şi Plante uimitoare. Despre primele apariţii ale colecţiei am povestit anul trecut, aici.

Editura Paralela 45 completează Cercul de lectură şi scriere creativă cu volumele lui Keri Smith, Aceasta nu este o carte şi Termină această carte. Încă le răsfoiesc, dar cum cartea este mai mult un caiet de lucru pentru studierea lumii ce ne înconjoară, experienţa le va aparţine copiilor, nu mie.

bookfest2014-p45

Pentru cei mici, pasionaţi de construcţii 3D, am remarcat la editura Prut colecţia „Modelăm şi ne distrăm”. Poţi face animăluţe din carton, poşete, maşini, foarte asemănătoare cu colecţia precedentă, Joc şi distracţie, pe care am testat-o şi despre care am povestit aici.

Pentru că era 1 iunie, şi copiii au avut voie să-şi aleagă ce doresc din târg, s-au oprit la colecţia cu Strumfi... încă nu le-a trecut pasiunea. Aveam 2 volume din iarnă, acum le-am completat. Reducerea era la jumătate de preţ. O reducere la fel de tentantă, şi pe care sper s-o găsesc şi în iarnă, era la cărţile de la Adevărul. Mi-am propus să completez şi colecţia Jules Verne, din care îmi mai lipsesc vreo 6…

Am încheiat vizita la editura Casa. Pe lângă colecţia mea preferată, şi apariţia auxiliară a acesteia – Să tricotăm animale sălbatice -, o apariţie surprinzătoare este Antrenamentul condamnaţilor, utilă mai ales celor care cred că sălile de sport, mii de aparate şi monitoare sunt secretul unui corp perfect.

Trăgând acum linie, am un nou teanc de cărţi pe birou. Aşa cum v-am obişnuit, le voi citi pe rând, şi voi reveni apoi cu impresii despre fiecare.

 

Pixi si Zaharia Zanzibon cauta prieteni de vacanta (concurs)

Vacanţa bate tare la uşă: de 1 iunie şi-a trimis deja buzduganul înaite, ca zmeul din poveste, şi acum abia ne mai putem gândi la altceva! Mă bucur că înaite de a decreta sezon de relaxare le mai pot face copiilor o surpriză, împreună cu editura Galaxia Copiilor, parte a grupului editorial ALL. Dacă aţi fost la târgul de carte Bookfest, aţi remarcat – sper – sectorul pentru copii din standul editurii, cu apariţiile noi. Zaharia Zanzibon vine cu două volume de jocuri, Oaki dă un nou recital, Şoboraţii pornesc în cea de-a doua aventură, Pixi a mai crescut şi ne dă câteva lecţii interesante.

DSCN1281 DSCN1282DSCN1283DSCN1284DSCN1285DSCN1287DSCN1288

Dacă vă plac cărţile din Galaxia Copiilor, puteţi câştiga unul dintre cele zece premii oferite de editură, participând la concursul acestei săptămâni şi răspunzând printr-un comentariu la următoarea întrebare:

Banner-Pixi-300x400-1

Ce carte din colecţie ai alege pentru copilul tău şi de ce. [accesează pagina aici] Alege un volum, adaugă linkul către acesta în comentariul tău şi motivează selecţia.

Vor fi zece câştigători şi zece premii oferite, astfel: cinci premii Zaharia Zanzibon, fiecare cuprinzând cele două volume apărute, cinci premii Pixi, fiecare cuprinzând un cub Pixi.

Premiile vor fi acordate prin tragere la sorţi, iar câştigătorii au la dispoziţie 24h pentru a revendica premiul. Lista câştigătorilor va fi împărţită, primii cinci vor câştiga premiile Zaharia Zanzibon, următorii cinci – premiile Pixi. Premiile beneficiază de livrare gratuită.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica “Nume” să folosiţi numele real complet către care va fi făcută expediţia (nu se acceptă decât adresă poştală pe acest nume), şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 11-19 iunie 2014, ora 21:00.

Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, link, IP unic), şi nu vor participa la extragere, dar vor fi vizibile pe pagină. Verificaţi în timp util înscrierea în concurs (până la 19 iunie, ora 21:00). La momentul extragerii, lista participanţilor se închide, iar după verificarea finală se vor anunţa public participanţii la extragere.

Extragerea câştigătorilor va avea loc după încheierea concursului, iar rezultatele vor fi afişate printr-un comentariu la acest articol. Câştigători au la dispoziţie 24h din momentul anunţării rezultatelor pentru a trimite adresa de expediţie, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de email cu care a fost adăugat comentariul câştigător. În caz contrar, la expirarea termenului menţionat (la afişarea rezultatelor) vom desemna tot prin tragere la sorţi un nou câştigător. Premiile nerevenicate vor fi considerate ca fiind ultimele pozitii din listă, adică pachetele Pixi. Premiile se expediază gratuit o singură dată, numai pe teritoriul României.

Câştigătorii nu vor fi anunţaţi personal, vă rog să accesaţi pagina concursului în data de 20 iunie 2014.

Galaxia Copiilor


19.06.2014
Edit: extragere 19.06.2014.
Castigatorii sunt rugati sa revendice premiile pana la data de 20.06.2014, ora 21:45. Dupa aceasta ora premiile nerevendicate vor fi repartizate, prin tragere la sorti, altor participanti. Primii cinci castigatori din lista alaturata care isi revendica premiile vor primi pachet „Zaharia Zanzibon”. Urmatorii cinci – premii pachet „Pixi”. Premiile ramase nerevendicate vor fi premii Pixi.
84
53
45
39
17
––––––––––
37
81
76
26
30


21.06.2014Edit: extragere 21.06.2014. Patru premii nu au fost revendicate, asadar am trecut la o noua extragere.
21
72
94 (revendicat)
59 (revendicat)
Timestamp: 2014-06-21 12:00:00 UTC
Premiile pot fi revendicate pana maine, 22 iunie, 2014, ora 15:00.


Edit: extragere 23.06.2014. Doua premii nu au fost revendicate, acestea au fost anulate.
Random Integer Generator
Here are your random numbers:
63
37
Timestamp: 2014-06-23 06:01:11 UTC

37 – deja castigator. extragere noua:

Random Integer Generator
Here are your random numbers:
12
Timestamp: 2014-06-23 06:02:17 UTC
Premiile pot fi revendicate pana maine, 24.06.2014, ora 9.00.

23.06.2014

Quilling pentru copii la Bookfest, epilog

Trăim într-o lume în care rar, şi foarte rar, reuşeşti să găseşti programe educative de calitate pentru copii. Sau acestea să existe, la un preţ accesibil unui număr mai mare de copii. De cele mai multe ori atelierele creative nu se încadrează în acest segment, pentru că este destul de greu să poţi avea la un preţ accesibil materiale variate, de calitate, şi un spaţiu decent potrivit nevoilor unei astfel de activităţi. O iniţiativă care se încadrează în aceste condiţii o are editura Casa, la ultimele ediţii ale târgurilor de carte, fie acestea în Bucureşti sau în ţară.

Pentru cei care mă citesc în mod constant nu e un secret existenţa colecţiei Idei creative, o colecţie care, pentru amatorii de hobby creativ reprezintă primii paşi în iniţierea în diferite tehnici de lucru manual, de la cele mai simple decupaje, până la lucrul cu materiale mai pretenţioase – fimo, mărgele etc. Una din tehnicile accesibile tuturor este quillingul, căreia i-au fost dedicate deja trei numere: 38, 66, 90, despre care găsiţi detalii şi aici pe blog. Am avut mai multe ateliere pe această temă, gratuite sau nu, şi de fiecare dată am avut surprize. Unele mai plăcute, altele mai puţin.

Atelierul din acest an a fost organizat cu ajutorul magazinului Profiart, care ne-a pus la dispoziţie materialele şi uneltele de lucru, pentru a pune în practică frumoasele idei de la editura Casa. Am profitat şi de spaţiul pus la dispoziţie de organizatorii târgului, la Clubul şoriceilor de bibliotecă. Atelierul meu nu a fost singurul de acest tip, chiar de 1 iunie, tot cu sprijinul editurii Casa şi Profiart, a fost organizat pentru copii un atelier de tehnica şerveţelului.

M-am obişnuit deja ca socoteala de-acasă să nu se potrivească cu cea din târg. Din totalitatea locurilor rezervate, am avut trei prezenţi şi doi care au folosit numărul de telefon pentru a anunţa înainte de eveniment că renunţă la rezervare. În rest… (poate) ne vom civiliza în timp. În târg au fost foarte mulţi copii, şi, în ciuda amplasării clubului în afara traficului, şi fără semnalizare, au găsit evenimentul. Unii au preferat să răsfoiască volumele, alţii au încercat şi au abandonat, cei mai mulţi au avut răbdare, chiar şi-au cumpărat cele necesare pentru a încerca acasă. Anul acesta am pus accentul pe flori franjurate şi folosirea pieptenului de quilling. Nu le-a ieşit tuturor, şi au preferat variante mai clasice pentru a termina tabloul.

 

Dacă micile bile negre enumerate mai sus nu mă deranjează, există una mare, pe care o primesc organizatorii târgului. Nu cred că a fost până acum ediţie la care să nu abramburească şi să suprapună programul de activităţi la Clubul pentru copii. Bănuiesc că este „foarte greu” să fii atent, să faci un orar, şi să atribui corect intervalele pentru expozanţi. Primul an, într-un spaţiu mic, ne-am suprapus, al doilea an, în ultimul moment, am primit alt spaţiu, anul acesta ultima jumătate de oră am fost invadaţi cu o festivitate de premiere. Păcat. Dar să sperăm că pe viitor vom avea parte de experienţe mai plăcute!

Mulţumesc cu această ocazie editurii Casa şi magazinului Profiart pentru frumoasele gesturi, dar şi pentru susţinerea şi încrederea pe care mi le-au acordat cu prilejul diverselor eveniente pe care le-am organizat sub numele portalului Talente de Nazdrăvani.

 

Cum ne invatam copiii sa-si fure caciula

Dacă aş putea, aş scrie acest articol cu alb, pe fond negru. Pentru că este foarte, foarte trist pentru mine anunţul pe care urmează să-l fac.

QuillingÎn concursul abia încheiat, Quilling de primăvară, unul din premii a mers, prin tragere la sorţi, către Rebeca Elena Ioniţă, din Bucureşti. Eleva a fost prezentată de dna îndrumător Duduj Nicola Georgeta, de la Clubul copiilor sector 5, ca fiind foarte talentată şi stăpână pe acul de quilling. E adevărat, creaţiile trimise m-au impresionat, şi chiar m-am bucurat pentru copil că va primi o carte din colecţia Idei creative. Însă creaţia cu care eleva a câştigat – şi pe care o aveţi alături – este furată (e greu cuvântul, dar acesta este adevărul) de aici: Petit fleurs .

În aceste condiţii, premiul este anulat. Voi extrage în cursul săptămânii următoare un nou câştigător, care va fi anunţat, dată fiind situaţia deosebită în care ne aflăm.

Acestea fiind spuse, regulamentul aceestui portal se va schimba în curând. Cu siguranţă creaţiile din concurs vor fi trimise de două ori. Odată poza de concurs, şi odată autorul cu creaţia, ca poză-martor. Mă voi gândi şi la alte măsuri pentru a respecta munca copiilor sinceri, şi a evita situaţii neplăcute de acest gen.

Rândurile de mai jos sunt scrise acum 5 ani. Ele rămân şi astăzi valorile de bază ale acestui portal. Dacă nu le împărtăşiţi, nu participaţi la jocurile şi concursurile noastre!

Codul de onoare al Năzdrăvanilor talentaţi

Este destul de greu să participi la un concurs la care nu exită supraveghere. Totul se bazează pe sinceritate şi corectitudine. Aşadar, iată câteva reguli:

Regula 1: 
Nu trişezi. Îţi realizezi singur desenele, colajele sau celelalte teme, fără ajutor din partea părinţilor sau fraţilor mai mari. Nu copiezi desenele, nu participi cu creatiile altor copii.

Regula 2: 
Eşti atent la tema concursului, şi la condiţiile de realizare.

Regula 3: 
Acorzi punctele de evaluare în mod corect, fără a ţine cont de sentimentele tale faţă de participanţi.

Regula 4: 
Eşti punctual. Trimiţi desenele şi fişele de evaluare la timp.

Regula 5: 
Nu te superi. Întotdeauna va mai exista o şansă să dovedeşti că poţi.

 

La teatru Mini-Mignon: Croitorasul cel Viteaz

mignon

Am rămas în urmă, rău de tot, cu poveştile. Nu mi-am pus săptămâna aceasta bateriile potrivite, şi, precum iepuraşul acela din reclamă, am rămas pe la mijlocul drumului fără energie. Cu ce să încep? Cu… o să-mi fie dor de 2014, pentru că 1 iunie a picat duminică. N-o să-mi fie foarte dor, pentru că a fost nor, a bătut vântul şi a plouat. Aveam planuri mari, dar nu ne-au ieşit… Măcar am început ziua cu dreptul, am fost la teatru. E un obicei pe care l-am început când era Andrei mic. Nu că m-ar fi dus mama de 1 iunie la teatru, nu-mi amintesc nici măcar să fi făcut vreodată ceva special, dar la noi vizitele din provincie la capitală erau cu 2 motive: ori ne ducea la doctor, ori la teatru/circ. Prima o presupunea şi pe a doua, dacă tot veneam…

Anul acesta am ales teatrul Mini Mignon, pe principiul că e timpul să mai vedem şi altceva. Duminică – Croitoraşul cel Viteaz, teatru de umbre, fix în centrul Bucureştiului, la Rosetti (şi ca să râd, fix pe drumul bătut cu mama ani de zile spre fostul spital „de dinţi”, o frumoasă clădire, acum în paragină). Impresii: copiii mi-au crescut. Sunt mult mai atenţi, mai critici, urmăresc povestea, argumentează mult mai bine ce şi de ce le-a plăcut. Andrei de exemplu a protestat că la teatru au venit copii de 1 an, când piesa e recomandată pentru copii mai mari, până la 10 ani. Dar, cum făceam haz de necaz la un moment dat, părinţii voiau şi ei la teatru, şi nu aveau cu cine să-i lase pe bebeluşi acasă… altfel e bine să verifici pentru ce vârstă este piesa.

Mi-a plăcut sala. Clădirile vechi din Bucureşti au farmecul lor aparte, şi e imposibil să nu caşti un pic gura pe pereţi înainte de spectacol. Mi-a plăcut aşezarea scaunelor, nu conta că în faţa ta e adult sau copil, vezi la fel de bine. Asta e problema mea principală la teatru, când se postează fiecare cu odrasla în braţe, şi nu se gândeşte dacă copilul din spate mai vede ceva… Ştiu, uneori sunt prea mici să îi laşi singuri, şi să stai la capăt de rând, dar dacă eşti ditai prăjina, măcar gândeşte-te că şi alţi copii au plătit bilet, la fel ca al tău, şi ei îşi doresc şi au dreptul să vadă ce se întâmplă pe scenă.

Mi-a plăcut că e intim. Parcă dacă e sala mai mică, nu se vorbeşte şi nu se face gălăgie, căci îţi dai seama imediat cine e „vinovatul”. Mi-a plăcut că, atunci când pe scenă erau folosite cuvinte inexistente în vocabular, şi repetate întrebător de copii, povestitorul a reacţionat imediat şi a explicat. Mi-a plăcut că nu au existat efecte pe calculator. Încă n-am uitat o piesă din anii trecuţi, la Tăndărică, unde decorurile erau proiectate, şi luate din biblioteca de imagini de la MS Word… Dar ceea ce m-a impresionat, şi l-a captivat şi pe Andrei, a fost muzica şi toate efectele sonore, produse live, cu cele mai ciudate instrumente. Imaginaţi-vă doar că puteţi cânta la pahare. M-am simţit ca într-un vechi studio de teatru radiofonic.

Mini-Mignon este un teatru tânăr. Din repertoriu: Bâzdâc (un spectacol despre o fetită ca toate fetitele, cu codite si pijamale, care, când trebuie să se culce vrea să se joace, când trebuie să-si facă curat în cameră, vrea la plimbare. Îi place muzica si îi place să se joace. E un pic zăpăcită si greseste vrăjile atunci când nu trebuie…pentru că Bâzdâc e vrăjitoare), Croitoraşul cel Viteaz si Muzicanţii din Bremen (adaptari dupa povestile fratilor Grimm). Stagiunea se redeschide la toamnă, cu noi surprize, despre care puteţi afla pe pagina de facebook, unde aveţi şi imagini din spectacole.

Pentru că este o sală mică – am numărat 30 şi ceva de scaune (roşii, de catifea!), am întrebat dacă se poate merge cu clasa. Doritorii pot obţine detalii la contact@teatrulmignon.ro. De asemenea, sala se poate închiria pentru spectacole de copii, serbări şi alte evenimente la un preţ accesibil pentru o grădiniţă, cu tot cu aparatura scenotehnică.

Quilling pentru copii, la final de concurs

1 iunie a venit parcă mai repede decât mi-am imaginat. De la o iarnă ca-n poveşti, la o primăvară fără primăvară, a început vara şi abia dacă simţim! Am încheiat însă seria de concursuri cu premii a acestui an şcolar, iar ultima probă a fost una dintre cele mai dificile de până acum. De fapt, tot acest concurs – un maraton de quilling – a pus serios la încercare îndemânarea, imaginaţia şi răbdarea micilor participanţi.

QuillingQuillingQuilling

Puteţi admira toate creaţiile în  pagina dedicată probei.

quilling

Concursul s-a desfăşirat în perioada 12 mai – 1 iunie 2014; a fost alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Este încă în desfăşurare etapa de evaluare, în care copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Casa.

Concursul Quilling de primavara beneficiază de 5 premii oferite de Editura Casa, constând în cărți din colecția Idei creative. Câștigătorii își pot alege câte un titlu din colecție, disponibile în librăria online a editurii la finalul concursului.

Scrapbooking - minunăţii din hârtie - Idei creative 91Quilling pentru copii - Idei creative 90Kirigami - Idei creative 88Păpuşi de mână - Idei creative 87

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care au participat primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu sunt cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.  

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile (7 iunie, ora 9:00) prin adăugarea unui comentariu la acest articol, acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj la acest articol care să conţină numele câştigătorului, numele părintelui care ridică premiul, adresa poştală de expediţie, inclusiv codul poştal, şi un număr de telefon de contact. Aceste date nu vor fi vizibile pentru public, şi vor fi transmise sponsorului.

4.06.2014

Câştigătorii sunt:

  • 26 Cristina R., Botosani, 7 ani
  • 14 Alexandru M., Slobozia, clasa I
  • 20 Marisa S., Cluj-Napoca, 4 ani
  • 6 Rebeca Elena I., Bucuresti, 5 ani
  • 4 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 6 ani

Participanţii la extragere au fost:

1 Alessia D., Brezoi, 5 ani 17 Razvan Viorel U., Satu Mare, clasa a IVa
2 Silviu I., Valenii de Munte, clasa a IVa 18 Razvan Viorel U., Satu Mare, clasa a IVa
3 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 6 ani 19 Marisa S., Cluj-Napoca, 4 ani
4 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 6 ani 20 Marisa S., Cluj-Napoca, 4 ani
5 Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 6 ani 21 Marisa S., Cluj-Napoca, 4 ani
6 Rebeca Elena I., Bucuresti, 5 ani 22 Maria Ruxandra F., Bucuresti, 6 ani
7 Jessica S., Movila, 7 ani 23 Maria Ruxandra F., Bucuresti, 6 ani
8 Jessica S., Movila, 7 ani 24 Mara F., Bucuresti, clasa I
9 Jessica S., Movila, 7 ani 25 Cristina R., Botosani, 7 ani
10 Georgiana G., Brezoi, 5 ani 26 Cristina R., Botosani, 7 ani
11 Gabriel L., Costeiu, clasa a IVa 27 Cristina R., Botosani, 7 ani
12 Gabriel L., Costeiu, clasa a IVa 28 Bianca M., Slobozia, 6 ani
13 Alexandru M., Slobozia, clasa I 29 Bianca M., Slobozia, 5 ani
14 Alexandru M., Slobozia, clasa I 30 Bianca M., Slobozia, 5 ani
15 Alexandru M., Slobozia, clasa I 31 Anastasia S., Arad, 5 ani
16 Razvan Viorel U., Satu Mare, clasa a IVa 32 Anastasia S., Arad, 5 ani

Mulţumesc Editurii Casa pentru susţinerea concursului şi felicitări tuturor participanţilor!